1,396 matches
-
ca drumul de la extaz la agonie. Din acest considerent, „marile” realizări din unele momente ale acestei perioade în societatea și viața politică românească trebuie abordate fără excese și fără a fi fetișizate, așa cum se mai întâmplă în unele actuale lucrări istoriografice. II.2. b. Carol al II-lea și prăbușirea României Mari Printr-o propagandă prestată la proporții deșănțate, de o intensitate fără precedent, responsabilii politici români ai timpului căutau să acrediteze ideea că regimul dictatorial al lui Carol al II
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sigur că nimeni nu mai e în măsură să revendice exclusiv paternitatea actului istoric, să-l includă în categoria temelor tabù sau, cumva, în cercul lui noli tangere. În anume privințe și situații, intensitatea investigațiilor în domeniu bătea toate recordurile istoriografice, până la a deveni bănuitoare, iar, în chip bizar, se ajunsese, prea adeseori, ca întreaga istorie a prezenței României pe fronturile celui de-al doilea război mondial și chiar întregul trecut național să fi fost „cântărite” (ori valorate) prin prisma lui
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
scăpat de sub control”. Privind bilanțul, se impune cu prioritate atenției un lucru: decenii la rând, pe măsură ce aniversările se aglomerau, numărul dărilor de seamă voit concluzive și festive sporea, se raportau, de la un an la altul, în mod obligatoriu, noi realizări istoriografice, superioare celor precedente, deși, până acum, încă n-a apărut o lucrare completă și definitorie despre 23 august 1944. Sub raport cantitativ, potrivit istoricului Gh. Buzatu, cărțile speciale, apărute în aceste șase decenii în țară și în străinătate (în emigrație
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Împărtășindu-ne din experiența dialogurilor pe care le-a realizat cu foști lideri comuniști, cercetătoarea ne și spune că "un dialog cu un fost lider comunist se întreține și se alimentează prin recursul continuu la surse conexe. Evocarea altor surse istoriografice - mai ales a unor informații inedite provenite din arhive - este continuă. Astfel, metoda interviului nestructurat se îmbină cu metoda biografica și cu aceea a studiului documentelor de arhivă, rezultatul fiind o biografie a interlocutorului și totodată o frescă a epocii
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Fundația Academia Civică, 2013, 518 p. După propria mărturie, Reynald Secher este primul cercetător francez care a calificat atrocitățile de la Vandeea drept genocid. Acest lucru s-a întâmplat în 1986, cu apariția cărții Le Génocide franco-français: la Vendée-Vengé. Revizuirea canonului istoriografic care reducea masacrul comis de către trupele revoluționare franceze asupra locuitorilor Vandeei la dimensiunea unui război civil (în cel mai bun caz) a venit în urmă descoperirii la Arhivele Naționale a unor biletele pe care erau consemnate ordine explicite de exterminare
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
care erau consemnate ordine explicite de exterminare a populației franceze din Vandeea. Cartea care i-a adus imediat ostracizarea din viața publică a venit cu doar trei ani înainte de bicentenarul Revoluției Franceze (1789-1989), în contextul unui curajos curent de revizuire istoriografica condus, la modul informal, de François Furet (Penser la Révolution Française, 1978). Vandeea: de la genocid la memoricid, lucrare publicată la Editions du Cerf (2011) și în traducere românească la Fundația Academia Civică (2013) continua demersul început în 1986 în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
sensul că rămâne la acelasi obiect de studiu (Vandeea că provincie geografică cu puternică rezonanță istorică pentru Franța) și, în același timp, dezvoltă în sensul că muta accentul de la argumentația strict istorică la o discuție asupra memoriei (și asupra conflictului istoriografic subsecvent) acestui genocid. Într-un anume fel, se poate aprecia că această carte reprezintă o reflecție critică asupra ecourilor pe care le-a produs cartea din 1986. Cele două cărți pot fi socotite drept un diptic al carui autor -Reynald
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case de bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor divinități
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lăsa să se înțeleagă o asemenea incursiune „științifică”. Într-o scrisoare către Mircea Eliade, din martie 1953, el precizează caracteristicile cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și credințe magice. Mitul istoriografic e «germen». El e virulent și își caută imediat încarnări concrete.” De la mitul istoriografic al Daciei, „o lume de vitejie sălbatică, de curățire și dreptate”, în fond „idee nostalgică a omului antic”, pleacă studiul, urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
din martie 1953, el precizează caracteristicile cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și credințe magice. Mitul istoriografic e «germen». El e virulent și își caută imediat încarnări concrete.” De la mitul istoriografic al Daciei, „o lume de vitejie sălbatică, de curățire și dreptate”, în fond „idee nostalgică a omului antic”, pleacă studiul, urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale în cronicile medievale spaniole, fără să ajungă însă la o concluzie sau la lansarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
în Transilvania (1890), Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice medievale (1939), Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă (1941), antologia Dacia în autorii clasici (I-II, 1943). Cea mai importantă contribuție istoriografică a sa o constituie alcătuirea unui vast corpus de surse narative clasice și medievale privind istoria românilor, Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum (I-XV, 1934-1939), primele șase tomuri fiind distinse cu Premiul Academiei Române în 1935. Cercetează, de asemenea, mitologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
A cules folclor din douăzeci de localități cu populație turco-tătară din Dobrogea, alcătuind și o arhivă fonogramică a graiurilor turcesc și tătăresc din România. În studiul Românii și otomanii în folclorul românesc, publicat în 1998, după un capitol de considerații istoriografice, examinează, în două ample secțiuni, relațiile românilor cu preotomanii și cu otomanii, reflectate în cântecele bătrânești și în proza populară. În controversata problemă a baladei Marcu și Gerul - care a făcut obiectul unui celebru studiu al lui P. Caraman și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
structurală, În sensul că ea ține pe de-o parte de diviziunea câmpului științific Între două state naționale (În cazul Germaniei) și de miza naționalistă a istoriografiei (În cazul României), dar unele similitudini pot fi identificate. Figuri ale tradiției școlii istoriografice naționale, David Prodan, Alexandru Zub (istoric al istoriografiei românești) ori Dinu C. Giurescu sunt doar unele dintre numele contrapuse „istoricilor de partid”, unii dintre ei regrupați În fostul institut de istorie a PCR. Polarizarea istoriografiei românești În anii 1980 În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
românești În anii 1980 În jurul reevaluării tradiției revoluționare naționale (transformarea răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan Într-o revoluție) a făcut obiectul unui capitol În cartea lui Katherine Verdery (1991) despre intelectuali și ideologia socialist-națională În România lui Ceaușescu. Câmpul istoriografic românesc trecea dincolo de frontierele de stat, În măsura În care România făcea obiectul unor studii specializate, În cadrul „studiilor orientale” În Franța (INALCO), al celor de „slavistica” În (SUA, Marea Britanie) sau de „balcanologie” (Germania). Miza politică a competenței istorice poate fi recunoscută de poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sociologia. Nu se poate vorbi Însă despre o „depolitizare a istoriei”: cel puțin În cazul românesc, bilanțul studiilor Întreprinse asupra perioadei „comuniste” indică un ascendent al istoriografiei de până În 1989, cf. Radu A. Pirca, 2004, pp. 161-175. Pentru un bilanț istoriografic asupra RDG-ului, a se vedea Îndeosebi Hartmut Kaelbe, Jürgen Kocka, Hartmut Zwar (coord.), 1994. Cf. Cerny, Jochen et al. (1993-1995), vol. V. Cinci volume din această serie au apărut Între 1993 și 1995, cel de-al cincilea reunind documentele
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a fost pusă la Încercare de acuzații de plagiat, ilustrează și ele În felul lor dramă specializării În zonele periferice ale științelor sociale „legitime”. Smaranda Vultur, Doina Jelea, Ruxandra Cesereanu sunt printre autoarele cele mai cunoscute În această nouă specie istoriografica, a cărei „feminizare” Îi indică deopotrivă noutatea și relativă marginalitate. «În faza de post-mobilizare, un contract social implicit Între conducători și conduși Înlocuiește teroarea și ideologia ca principal mecanism de control și de coeziune: consumul și bunăstarea materială În schimbul neamestecului
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
conferă demnități (rang de consilier de stat și gradul onorific de general maior), mai acordându-i, între privilegii, o reședință și mai multe sate în ținutul Moghilev (în Ucraina de azi). În Rusia, C. își încheie, în 1776, prima sinteză istoriografică (în limba greacă): Istoria politică și geografică a Țării Românești, în care informația, bogată și diversă (cu caracter istoric, geografic, juridic, economic și statistic), și prezentarea sistematică împrumutau deja din spiritul metodic și pragmatic al veacului iluminist. Istoria... expune faptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
INTUIȚII ROMANTICE ȘI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU Prof. gr. I Claudia Furtună (Școala „B.P.Hasdeu”-Iași) Om de știință de formație enciclopedică, având în această privință, ca înaintaș pe Dimitrie Cantemir și ca urmaș pe Nicolae Iorga, B.P.Hasdeu reprezintă, în chip neîndoielnic
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
mai isteață și geniul cel mai pătrunzătoriu n-ar fi fost în stare să le strângă într-un lanț” (Pompiliu Teodor). În aceste condiții, sinteza nu putea crește decât anevoie, după limpezirea conținutului izvoarelor și numai prin colaborarea întregii comunități istoriografice. Conștient de toate aceste lucruri, Hasdeu recunoștea că sinteza sa nu era fără cusur și că “O adevărată critică“ bazată pe minte matură și pe cunoștințe solide, ar fi descoperit destule neajunsuri” . Cum însă tocmai acestea n-au fost observate
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
la curțile generoșilor voievozi români, gata mereu să patroneze elaborarea unui cronograf sau să înființeze școli care să își pună catedrele la dispoziția umaniștilor din veacul al XVIII-lea. Toate aceste întrepătrunderi și-au găsit locul în scrierile cu caracter istoriografic ale unui Mitrofan Grigoras sau N. Chiparissa, pe care R. le-a cercetat minuțios, în parte publicându-le. În privința editării textelor vechi, a compus - din însărcinarea Comisiunii Istorice a României - un „manual al editorului”, Critica textelor și tehnica edițiilor (tipărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
anilor ’65-’70. Astfel se pot explica deplasarea contextului etnogenezei românești dinspre arealul lingvistic slav spre cel latin, acceptarea unor puncte de vedere critice ale istoriografiei românești la adresa „marelui frate” de la răsărit, În anii ’70-’80, În antiteză cu realitățile istoriografice ale anilor ’50, având aici chiar dialoguri istoriografice extrem de consistente, același lucru fiind valabil și În disputa istoriografică româno-maghiară, sau reevaluarea unor momente sau personalități din istoria României. Fenomenul a fost foarte inspirat catalogat de Vlad Georgescu drept „reinterpretarea adevărurilor
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
contextului etnogenezei românești dinspre arealul lingvistic slav spre cel latin, acceptarea unor puncte de vedere critice ale istoriografiei românești la adresa „marelui frate” de la răsărit, În anii ’70-’80, În antiteză cu realitățile istoriografice ale anilor ’50, având aici chiar dialoguri istoriografice extrem de consistente, același lucru fiind valabil și În disputa istoriografică româno-maghiară, sau reevaluarea unor momente sau personalități din istoria României. Fenomenul a fost foarte inspirat catalogat de Vlad Georgescu drept „reinterpretarea adevărurilor istorice abia reinterpretate” . Încă din a doua jumătate
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
acceptarea unor puncte de vedere critice ale istoriografiei românești la adresa „marelui frate” de la răsărit, În anii ’70-’80, În antiteză cu realitățile istoriografice ale anilor ’50, având aici chiar dialoguri istoriografice extrem de consistente, același lucru fiind valabil și În disputa istoriografică româno-maghiară, sau reevaluarea unor momente sau personalități din istoria României. Fenomenul a fost foarte inspirat catalogat de Vlad Georgescu drept „reinterpretarea adevărurilor istorice abia reinterpretate” . Încă din a doua jumătate a anilor ’50 istoriografia românească a realizat primele gesturi recuperatoare
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
conținutul. Era, totuși, un punct de pornire care, În unele cazuri, va conduce la trasarea mai evidentă a contextului evenimentului și la oferirea de detalii de conținut mai mult sau mai puțin consistente. Rând pe rând sunt deschise noi pârtii istoriografice. A trecut mai bine de un deceniu de la instaurarea regimului comunist până când, În 1959, Unirea Principatelor a putut fi dezbătută și aniversată, asta În condițiile În care, doi ani mai devreme, evocarea lui Ștefan cel Mare la Putna se lăsase
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
tăcere, momentul crucial al istoriei românilor, cel care a contribuit decisiv la păstrarea ființei naționale . Cenzura a lăsat, desigur nu fără un control discret, discutarea acestui subiect mai ales În seama istoriografiei. În 1968 există, după ani buni de secetă istoriografică, un număr de 83 de contribuții cu această temă . Peste tot au loc adunări populare, conferințe, Întâlniri, sesiuni științifice sau simpozioane dedicate lui 1 Decembrie 1918. Începutul a fost făcut la Alba Iulia, În 28 noiembrie 1968, când, În cadrul unei
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]