1,086 matches
-
un vast cerc, În mod cvasisimbolic, Patañjali et le Yoga se deschide cu povestirea aceluiași pasaj din Honigberger, iar cartea va fi ultima sa contribuție majoră la studiul disciplinelor yoga. „Către mijlocul secolului trecut, dr. J.M. Honigberger uimea lumea savantă istorisind povestea yoghinului Haridas. La Lahore, În prezența maharajahului Ranjit Singh din Punjab și a curții sale, Haridas a intrat În stare cataleptică și a fost Îngropat Într-o grădină. Mormântul a fost păzit cu strășnicie timp de patruzeci de zile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
realizează prin intrarea verbului în relație cu un complement indirect (sau sociativ), limită a acțiunii. Sunt tranzitive indirecte: • verbe exprimând acțiuni care se răsfrâng indirect asupra unui „obiect” pasiv sau care se circumscriu unui „obiect”: a vorbi, a povesti, a istorisi, a discuta, a conferenția etc. „Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul?” (M. Eminescu) • verbe al căror plan semantic este orientat de conținutul semantic al unui termen-complement indirect (acuzativ prepozițional): a atenta, a abuza, a miza, a se descotorisi, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp trecut: • imperfectul: „El lua interogatoriul la trei nenorociți, care trecuseră prin mâinile subcomisarului și acum gemeau rezemați de ziduri”. (D.Zamfirescu) • perfectul compus: „M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele.” (I.L. Caragiale) • perfectul simplu: „Grecu istorisi că Micu venise de dimineață la cârciumă văitându-se că i-au omorât cânele hoții.” (D. Zamfirescu) • mai mult ca perfectul: „Trecuse așa de puțin timp de când se întorsese acasă și, cu toate astea, atâtea întâmplări însemnate se desfășuraseră!” (D.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi sicriu bogat, / Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat / Din veștede ramuri.” (Eminescu, I, 223) sau chiar cu tranzitivitate indirectă: „Vă vorbeam de școala primară din Mântuleasa.” (M. Eliade, 214) Acțiunea unor verbe tranzitive, precum a auzi, a istorisi, a povesti, a spune etc. poate primi trei limite exterioare: una este descrisă de un complement direct, iar celelalte două, de complemente indirecte: „Povestește-mi ceva despre ea.” 1 2 3 Expresiile impersonale al căror plan semantic exprimă stări psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actului lecturii și interpretării, care înseamnă perfecta conștientizare a procesului decizional de inferare a concluziilor. Pe parcursul unui asemenea studiu, ascultătorul sau cititorul unei povești a vieții intră în interacțiune cu narațiunea însăși și devine sensibil la vocea celui care o istorisește și la înțelesurile oferite de acesta. Ipotezele și teoriile sunt astfel generate pe parcursul lecturii și analizării narațiunilor și, printr-o mișcare circulară - așa cum propune conceptul de cercetare întemeiată al lui Glaser și Strauss (1967) -, acestea pot îmbogăți, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și-a aflat în Învățături... o extensie profundă și mai ales durabilă. Ideea cruciadei antiotomane prinde astfel substanță, în primul rând prin alegerea făcută de cărturarul român citind Panegiricul... lui Eftimie al Târnovei. N.B. oprește pentru „îndreptarul” său pasajele ce istoriseau victorii câștigate de Constantin cel Mare sub pavăza semnului sfânt. Căci, printr-un anacronism produs probabil de Eftimie al Târnovei, împăratul luptă adesea contra turcilor. Gândul protejării patriei, a valorilor amenințate de cotropitorii desemnați de zugravii din Moldova drept principali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
muzică clasică, acordă sprijin artiștilor. În iulie 1848, și-a scris memoriile și sfaturile morale adresate fiilor săi, unul dintre aceștia fiind viitorul folclorist Teodor T. Burada. În aceste însemnări, rămase în pagini de revistă sau chiar în manuscris, vornicul istorisește cu talent întâmplările din călătorie, spre învățătură și cunoaștere. Povestirea are savoarea vechilor cronici, iar stilul este adesea oral, sfătos sau cu intonație de predică religioasă. B. a lăsat astfel fiilor săi un document sufletesc, dar și cu valoare literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
pe acest pământ. Asta făcea ca glasurile să fie calme, detașate, indiferente față de ce aveau să gândească despre ele umbrele de mâine. Uneori, povestirea se întrerupea și puteai ghici cum continuă, subteran, în liniștea amintirilor. „Ca să nu strivesc oul ăla, istorisea Ancora cu două zile înainte să moară, îmi legam încheietura mâinii de coapsă în timp ce dormeam. Oul era mereu la cald, la subsuoară. Toată baraca mă ajuta să-l clocesc. Când se făceau percheziții, ni-l pasam unii altora, îl ascundeam
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de animăluțul acela, care învăța deja să zboare în aerul sufocant al barăcilor. Ancora fu ucis, iar Pavel nu mai află sfârșitul poveștii. Își imagina doar o pasăre tânără care, sub privirile încremenite ale prizonierilor, zbura peste liniile sârmelor ghimpate. Istorisindu-și povestea, Ancora își spunea câteodată sieși „cocoș clocitor“. Porecla îl făcea să zâmbească pe celălalt prizonier, ajuns în companie în același timp cu el și care, spre deosebire de ceilalți soldați, se străduise să-și păstreze adevăratul nume, în anonimatul disciplinarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a leza cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum perfectă, ea este doar un instrument care ne Îndreaptă aspirațiile către perfecțiune. Într-un sonet blagian, Columna lui Memnon, este istorisită soarta legendară a columnei. Lucrurile se Întîmplă exact invers decît În lecția lui Nichita. “Columna, rănită cu spada de-un rege” este reparată de alt rege (nu știm dacă vreunul dintre ei este Memnon). Intenția celui de al doilea este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu termenii lui Bahtin, și anume bilingvismul ca semn al parodiei. Constatăm din start că titlul conține germenii deriziunii, făcând apel la etimologia greacă numai pentru ca, mai apoi, tonul inițial serios, gramatical, chiar academic să se piardă o dată cu aglomerarea faptelor "istorisite", unele dintre ele însă tot intertextual, deși sub forma povestirii în povestire, funcționând ca simple preluări ale povestirilor mileziene (fabulae milesiae), altele sub forma narației în devenire care își transformă naratorul (îl numim aici pe Encolpius) în coparticipant la acțiune
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Gargantua, fiul uriașului Grandgousier, Rabelais decide să "alcătuiască" (acesta este verbul pe care îl folosește cu obstinație, parcă pentru a semnaliza și faptul că scrierea lui s-a ivit, de fapt, din cele vechi, remodelate) o continuare a continuării, istorisind geneza și evoluția lui Pantagruel, fiul lui Gargantua. Un alt șiretlic: numele eroului, care dă naștere seriei pantagruelism ("scriere plină de pantagruelism") pantagruelion ("cânepa" care însoțește corabia "eroilor" în drumul lor spre oracolul Sfintei Butelci), provine din lumea lingvistică familiară
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
eliberare a energiilor umane din orice situație de natură să le încorseteze. Vom urmări secvența strict din punctul de vedere al deformării, în oglindă parodică, a eruditului model. Dacă, înainte de publicarea operei rabelaisiene, protagonistul lui Morus, Raphael Hytlodeus, descoperă și istorisește, la rându-i, celor interesați detaliile funcționării societății perfecte într-un spațiu extern lumii reale, pe insula Utopia, acest model al despotului luminat care este Gargantua hotărăște ridicarea abației din Thélème în centrul unei lumi provinciale, încărcată cu o doză
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
căutarea Sfântului Graal". Nu mai este decât un pas până la o versiune extremă a acestui tip de narator îndoielnic, a cărui identitate ne este dezvăluită în final (naratorul e ficționalizat, ia înfățișarea unuia dintre personaje): Da, carte. Sora Teodora care istorisea această poveste și războinica Bradamanta sunt una și aceeași femeie (...). Pana aleargă mânată de aceeași plăcere care te face să alergi pe drumuri. Capitolul pe care-l începi și nu știi încă ce poveste va istorisi este asemenea colțului după
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
carte. Sora Teodora care istorisea această poveste și războinica Bradamanta sunt una și aceeași femeie (...). Pana aleargă mânată de aceeași plăcere care te face să alergi pe drumuri. Capitolul pe care-l începi și nu știi încă ce poveste va istorisi este asemenea colțului după care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va scoate în față un balaur, o ceată de sălbatici, o insulă fermecată, o nouă dragoste". Deși va fi produsul unei literaturi din care postmodernismul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scot la iveală următoarele aspecte: funcția imaginativă este decisivă pentru vocabularul care descrie procesele de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie, povestire, precum și roluri corespondente ale subiectului - narator, istoric, povestitor de fabule. Forța de reprezentare pentru trecut a acestui câmp sau a acestei rețele semantice este
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Scripturi: "Îmi voi deschide gura în pilde, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii" (Matei 13, 35); " Îmi voi deschide gura și voi vorbi în pilde, voi vesti lucruri ascunse de mult, ceea ce am auzit, ce știm, ce ne-au istorisit părinții noștri" (Psalmul 78; 2-3). Metaforele terminologice /conceptuale acoperă sfera conceptual-semantică a limbajelor specializate, ca denotative, în timp ce metafora terapeutică este importantă prin valoarea formativă și curativă etc. Metafora terapeutică însumează povești, mituri, fabule, basme, parabole, fiind subordonată nevoilor individuale și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
numai funcția de narare și de regie), situație în care perspectiva lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate, interpretează, motivează trăirile interioare ale personajelor despre care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
compus, maimultcaperfectul): Era începutul verii. Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. (M. Preda, Moromeții) Narațiunea simultană anulează hotarul dintre timpul narațiunii, timpul narării și timpul lecturării: momentul narării pare simultan cu timpul desfășurării întâmplărilor, iar naratorul pare a istorisi faptele pe măsură ce ele se desfășoară. Prin actul comunicării la prezent, timpul narațiunii este adus în timpul cititorului. Timpul narativ predominant este prezentul: Dicomesienii revin a doua zi și invadează insula. [...] Caii se sperie de foc și fug... (Ștefan Bănulescu, Cartea milionarului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la granița dintre pseudomemorialistică și pseudoficțiune, face figură anacronică în peisajul literar al deceniului al șaptelea din secolul trecut. Prima secțiune, Vânători din codri, este excesiv îndatorată narațiunilor cu subiect cinegetic ale lui Mihail Sadoveanu (care figurează și ca personaj, istorisindu-i-se o peripeție vânătorească), cu deosebirea că U. are tendința de a înghesui întâmplările în calapodul prea strâmt al unei verosimilități convenționale, deși o oarecare iscusință de povestitor, care se lasă simțită, ar fi promis mai mult. Povestirile reunite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată, liderul informal al adunării de la Hanu Ancuței, ar fi putut istorisi o altă poveste, dar ar fi dereglat ritualul instituit. Finalul are semnificații profunde. Iapa cea slabă a comisului a nechezat în acel ceas "necurat", încât "demonul trecu în pustietățile apelor și codrilor, căci nu l-am mai simțit"; timpul real
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o râpă, iar despre Irinuța n-a mai auzit nimeni nimic. Județ al sărmanilor este povestită de Constandin Moțoc, un cioban "mătăhălos" din Rarău, care poposi la Hanu Ancuței, hotărât să bea până "oi vedea tulbure", după care începu să istorisească o întâmplare despre prietenul său. Acesta trăia în satul Fierbinți, unde stăpânea Răducan Chioru, bogat, văduv, care chema din când în când câte o femeie din sat, la curte. Într-o zi, prietenul lui Constandin Moțoc află că a fost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întâmplase cu scriitorul Slavici de odinioară? De ce e atât de schimbat bătrânul Slavici? 7.2. Cel ce aleargă după fluturi Eleonora Tănăsescu Slavici vorbește în jurnalul scris în anii 1935-1941 despre existența a doi Ioan Slavici în viața ei: Îmi istorisea Slavici cum odată, de demult, asistând la reprezentația piesei Sânziana și Pepelea, a râs cu atâta poftă, încât Alecsandri, care era în lojă, a venit la el, zicându-i: Știu, d-le Slavici, că piesa e proastă, dar îmi pare
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pentru vie. Află că s-a născut În ziua celor ce au să trăiască trai de bordei și nu a celor care să trăiască În curțile Împărătești. De asta n-avea noroc. Se Întoarce la tatăl său și, după ce-i istorisește povestea Întâlnirii cu Dumnezeu, acesta i-a dat o treabă de făcut pe la țarcul oilor. Feciorul se căsătorește cu Tunsâlica (fata găinăresei de la curțile craiului); ea Îl Învață să spună tuturor că nu știe nimic de averea dobândită (nu știu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
literare” în 1874, continuând să publice aici până în 1881. În lirica de dragoste el versifică incolor, folosind imagini banale, de un pesimism factice. Tot în revista junimistă semnează și Păsurile unui american în România (1879-1880), încercare de roman social care istorisește pățaniile unui nord-american, J. Blackwurst, în Iași. Intriga e doar un pretext pentru o satiră acerbă, de pe pozițiile junimismului, îndreptată împotriva a tot ceea ce considera ca aparținând unei civilizații de import, insuficient asimilată. Satira se extinde asupra întregii societăți românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]