1,946 matches
-
cei ce produceau stihuri au părut să fie preocupați numai de căutarea obstinată a lui Dumnezeu și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
lui Filip Florian. În fapt, fiecare dintre romanele acestuia are un caracter net diferit de celelalte, dacă nu neapărat ca formulă, în mod cert ca univers problematic. Ceea ce le leagă totuși pe dedesubt e sensibilitatea, rafinamentul riguros al scriiturii, plăcerea istorisirii și o anume nostalgie, discret pigmentată ironic, pentru fetișurile retro ale trecutului legat de prezent prin fire genealogice subtile. Textul din Toate bufnițele curge în flux continuu, la persoana întîi a evocării, fără dialoguri și fără ruperi de ritm. Scriitura
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
-i captează în mod obișnuit ficțiunea - pasionații de istorie, cu pliurile ei, îndrăgostiții de România interbelică. Dar cei fascinați de ficțiune găsesc topite miraculos într-o singură carte, de peste 440 de pagini, aventurile unui om căruia istoria îi fracturează viața, istorisirea unor iubiri, suita de inițieri ale unui străin în „misterele Bucureștiului”. Felix Kanmacher își găsește refugiu în România grație unui protector - pianistul Victor Marcu, își achită datoria, ocupându-se de fiica lui, Virginia cea răsfățată. Rolul de „bonă” îl transformă
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
concursului editurii, publicată în România literară, figuram și eu cu Cartea de iarnă. Cîștigasem primul concurs la care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au receptat profesionist un altul
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
care a apărut mai întâi”. Iar timpul din Mărirea și decăderea planetei Globus este timpul-bloc, cel care presupune simultaneitatea tuturor întâmplărilor, abolind linia de demarcație dintre trecut, prezent și viitor. Ceea ce are drept consecință abandonarea povestirii în ordine cronologică; firul istorisirii este rupt în permanență de inserția unor episoade care se desfășoară în viitor (mesajele transmise de At’n de pe Pământ), simultan cu transferul funcției narative de la narator la personaj, romanul căpătând în felul acesta structura unei narațiuni polifonice. În schimb
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Pământ), simultan cu transferul funcției narative de la narator la personaj, romanul căpătând în felul acesta structura unei narațiuni polifonice. În schimb, în „Odioasa crimă din Carpathia” (Editura Cartea Românească, 1995), scriitoarea abordează formula romanului „de mistere”, preluând elemente din recuzita istorisirilor detective, dar propunându-și, mai ales, să arunce o privire în culisele societății totalitare, dezvăluind fața ascunsă a acesteia. Acțiunea cărții se desfășoară într-o imaginară democrație populară, Carpathia, care seamănă însă ca o picătură de apă cu România din
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
care era și a lui, dar în scopuri obișnuite, și apoi să accepte că nu știe să răspundă la întrebarea candidă privitoare la eventualitatea nocivității consumării de săpun. El enunță sec: „Nu învățasem despre așa ceva la Medicină“. Apar și alte istorisiri cu forme ale depresiilor de după naștere, cu obsesii legate de Vaginal rejuvenation, cu femei ipohondre și apucături etnice aparte, care deconcertează medicul până la a-l obstrucționa să-și ducă la capăt misiunea, în special că e un ginecolog bărbat. Să
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
temporală dintre momentul producerii evenimentului și cel al ascultării relatării lui, precizându-i devenirea pe traiectul ce se stabilește între realitate, poveste și legendă, iar controlul ultim al povestirii îl face vocea auctorială care verifică totul ascultând parcă din nou istorisirile înregistrate pe o bandă de magnetofon sau pe foi, de mâna iute a lui Rânzei („Udrescu bău, și zise sau reieși după aceea că zisese“): o ștafetă a povestirii aleargă contra cronometru, iar când o voce obosește, naratorul îi ia
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
ale detenției în capsula poveștii, care anulează reperele temporale și spațiale prin apelul la memoria afectivă. Locul în care se adună poveștile, urcând ca somonii împotriva curentului apei pentru a ajunge „într-un lac din Alaska“, este singurătatea colecționarului de istorisiri Megaclide Pavelescu, care „se cerea mereu hrănită cu mărturisirile, gândurile, pățaniile lui sau ale altora“: a povesti provoacă iluzia lui a trăi (pe Mega nu îl interesează ce s-a întâmplat, ci cum s-au petrecut evenimentele, acest cum marcând
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
cenzură, compartimentul unui tren devine scena unei seducții laborioase. Suferind de vagotonie, Octavian e condamnat să resimtă senzațiile sub forma unei agresiuni căreia nu-i poate rezista. Singurul medicament este să povestească, astfel că vecina de compartiment va fi victima istorisirii lui. Dincolo de strania maladie ce se cere exorcizată, reținem că pasiunea pentru delirul verbal al protagonistului vine din credința că „secreția cea mai scârboasă pe care o produce omul este Cuvântul. În el se găsesc cele mai abjecte porniri ale
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
uman tradițional în care câinii își găseau locul lor firesc: căsuța familială de la țară sau de la oraș, înecată în verdeața curții dimprejur. Că așa este vă va dovedi-o istoria următoare, cea cu Ursei. 1 martie, 2001 Am promis o istorisire și mă voi ține de cuvânt cu două, fiindcă prima, cea cu Ursei, a declanșat-o făr' de veste pe cealaltă, a lui Ionică, ambele tot despre prietenii mei dulăii. Dar ce diferență între ei! Ursei era aristocratul semeț și
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
clinică de boli nervoase. Obișnuia să le povestească tot felul de povești pacienților săi și aceștia se făceau bine. Cele mai multe relatări, se pare, erau despre propria lui viață. O viață. Într-adevăr uimitoare. Bolnavii se minunau atât de mult de istorisirile medicului lor încât se făceau bine. Numai că, atunci când părăseau clinica, medicul care i-a vindecat de necazuri îi sfătuia să nu vorbească între ei despre cele ce le povestise el. Erau povești strict profesionale, îi asigura cu o mină
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
stenic talent de a ascunde o inenarabilă plictiseală? Pentru că, dacă ea bătea cîmpii povestindu-i, el, tăcînd, nu făcea altceva: căpătase un veritabil tic încuviințînd tot ce i-ar fi demonstrat această neobosită doamnă - orice accelerare de ritm în șirul istorisirilor transformînd ticul în ceva foarte apropiat probabil de Parkinson. Nu obosea niciodată; ea, cu atît mai puțin. Asemănarea mergea desigur mai departe decît ar fi presupus-o comparația cu două păpuși mecanice - comparație de care Barbu Varnali avea să se
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
noi despre mare cu autenticitatea cu care scrie Nicolae Balotă. Acel magnum opus al vieții sale era anunțat de tânărul elev-ofițer încă din prefața la Din spuma mărilor... El avea de gând să scrie "în câteva volume" istoria, istoriile și istorisirile marinarilor români. Și le-a scris; e opera întregii sale vieți. Termin de citit volumul al patrulea și ultimul (1356 pagini) al acestei ample opere cu titlul România marinară. E o istorie anecdotică, o epopee, dar fără patetism, o cronică
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
lăsîndu-i doar sertarul și refuzul. Apoi, și mai aproape de vremea noastră, două femei exersînd burlescul supraviețuirii, într-o carceră atît de absurdă că-ți vine să rîzi, atît de concretă că-ți vine să plîngi. Mai tîrziu, doamna cu care ,istorisirea" pleacă din țară, desfăcîndu-se într-o pereche de povești, una care pătimește în amintirea Mamei furate, aici, alta care caută explicații, acolo. În fine, ziarista îmbătrînind deodată cu sistemul, numărîndu-i, cu puterile crizei de ani, zilele de după '87. Pare o
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
altul circulă, în cuprinsul unei cărți nici subțiri, nici groase, cupe cu spumă de voroavă. Un stil protocolar, fie jucat, fie asumat de un mic boier paseist care a preferat memorialisticii pure o astfel de "decontare" cu trecutul, face farmecul istorisirilor tăiate pe fason, metaforice, plastice. Citită astăzi, cînd toate răzbunările ei din vorbe sînt povești, Arhondologia e un roman de forță și vervă, romanul de familie, în secolul XIX, pe care, altfel, nu l-am avut.
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
vineți nu a mai rămas decât parfumul fierbinte al răsuflării lor Un val uriaș de tăcere se prelingea prin yala de sânge captiv. Am hotărât să mă prăbușesc oriunde voi fi departe de mine De azi sunt liber... O scurtă istorisire despre parcursul teatrului radiofonic la Târgu-Mureș o regăsim în cel deal treilea volum apărut în colecția Teatru de buzunar, semnat de Ion Calion, Pe culmi și mai jos, inițiat la celebrarea a 50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de treabă, sinceri, proprietari de stomacuri sănătoase și binevoitoare și femei drăguțe. Instalezi musafirii împrejurul unei mese rotunde sau ovale, nici într-un caz patrată, căci e Ťrefractarăť conversației generale" (pp. 4-5). Rețetele sunt împănate cu amintiri de familie, cu istorisirea unor întâmplări și cu numeroase reflecții despre gastronomie, ceea ce face această carte de bucate foarte originală. Este evocat un dejun la Tețcani, cu Dumitru Rosetti-Tețcanu și soția sa Alice născută Jora, părinții Marucăi Cantacuzino, soția lui George Enescu. De asemenea
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat pentru o carte scrisă în primul deceniu al secolului al XVII-lea: Ia spune-mi, dragă scutierule, stăpînul acesta al tău nu e unul despre care se află tipărită o istorisire numită a Iscusitului hidalgo Don Quijote de la Mancha și care are drept doamnă a inimii sale pe o anume Dulcineea din Toboso". Merită citată și interpretarea dată de Valeriu Gherghel acestui fragment: ,În romanul Don Quijote al lui Cervantes, un personaj sau
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
de fotografiat care îți întrerupe intempestiv convorbirea, trăgându-te de mânecă fără ezitare, ca și cum mâneca ta ar fi clanța unei uși mereu disponibile. Și dacă intri în instituția în care lucrezi, trebuie să asculți, înainte de a te apuca de lucru, istorisirile și confesiunile pline de lamentații ale femeii de serviciu. La întoarcerea acasă, printre gropi, gunoaie și câini vagabonzi, exact când crezi că nu-ți rămâne decât să deschizi ușa apartamentului ca să te regăsești, în sfârșit, pe tine însuți, își face
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
Tarateanu nu a putut decât să se mire: “Să mă dau bătut? Doar sunt Arcaș din Țara de Sus!” [Arcașul este una dintre revistele fondate de Vasile Tarateanu] La Început a fost Cuvântul, așa ar trebui, poate, să Înceapă orice istorisire despre cuvinte și purtătorii lor. Când relatarea se referă la oamenii care le-au „țintuit” pe hârtie, din dorința de a nu li se șterge visele, simțirile și vrerile, adică la scriitori, Întrebarea firească este: și care ar fi vorbele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
talent cantemiresc de a se juca cu animalele, de a specula ingenios dubla lor calitate, de animal și de individ cu identitate umană precisă: Lupul, Vulpea, Vidra, Șacalul etc. preiau trăsăturile negative pe care mentalitatea populară li le atribuie. Cîteva istorisiri zoologice (a Brehnacei - Constantin Cantacuzino -, despre lupta fără milă din natură sau a Vulpii, despre perseverența Lupului) ne dezvăluie un Cantemir surprinzător; aerul natural și proaspăt pătrunde în atmosfera de seră închisă a Constantinopolului, plină de intrigi și subtilități verbale
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
își valorifică ficțional propria experiență biografică, plasînd-o pe o orbită fabulatorie. E vorba atît de experiența „căministă”, în tulburea perioadă postrevoluționară, cît și de cea familială, cu tot felul de povești ajunse la ea pe filiera bunicii materne: în roman, istorisirile despre spațiul blestemat care o va atrage, fatal, în Universal vin de la bunica Maiei („Maria mare”), care la rîndul ei le-a auzit de la propria bunică, bulgăroaica Rada, soția lui Vasile Capșa. Aceasta, aflăm, ar fi dat naștere unei fetițe
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și când nu, când digresiunile vor avea impact maxim asupra cititorilor, cum să te țină treaz și viu până la capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje secundare neconvingătoare și a căror legătură cu protagonistul rămâne un mister (e greu de imaginat cum
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și când nu, când digresiunile vor avea impact maxim asupra cititorilor, cum să te țină treaz și viu până la capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje secundare neconvingătoare și a căror legătură cu protagonistul rămâne un mister (e greu de imaginat cum
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]