720 matches
-
huma, cu cusururi, Ne-nghite strâmbi și goi. 1 ianuarie 2004 CU ȘAPTEZECI ȘI TREI DE COSTURI Am ajuns să tot admir Că sunt unii care știu, Într-o vreme fără mir, Că trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL) Nu vreau să am atât cât sunt Și de mine scriu, și scriu, Bănet cu carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea mucedă a ruinelor, de locurile romantice ale îndrăgostiților celebri - Ines de Castro și Don Pedro, - de Quinta das lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nădăjdui o împăcare în cursul unei singure generații. Iar dacă ar fi rămas izolat în "turnul de fildeș" al științei, simțea că și-ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește posibilitățile spirituale. Avea chemarea omului de știință, dar nu se simțea creator ca savant. Capacitatea sa de creație își găsea împlinirea în profesorat. Salazar se simțea chemat să creeze pe viu; nu cărți, ci oameni; nu speculație pură, ci desăvârșirea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același timp instituțiile țării. Program ambițios - această cucerire a puterii - în care ne îndoim că Salazar credea cu adevărat; el cunoștea prea bine forțele politice ale Portugaliei și înțelegea că spiritul revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar, prin tezele sale, era în primul rând să pună la îndemînă tuturor adepților Centrului Catolic un model de argumentare și propagandă printre catolicii monarhiști; în același timp, această nouă profesiune de credință față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republica în sine, ci regimul demagogic, care încuraja comunismul și care amenința să lichideze într-o bună zi, în chip radical, orice urmă de "reacțiune". Teama tuturor era ca nu cumva guvernele care se succedau într-un ritm amețitor să istovească țara întrun asemenea grad încît Portugalia să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
devastată, șchiopătând, lovind cu copitele și izbind pe oricine li se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți cai însă lipseau - cei pe care burgunzii îi luaseră cu ei. Grupuri de războinici hiung-nu alergau istoviți în sus și în jos în spațiile dintre corturile distruse, căutând zadarnic dușmani care din când în când se spunea că fuseseră văzuți pe ici sau pe colo. Balamber știa, însă, că totul era inutil fiindcă de acum burgunzii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungul interval dintre Broadway și casa noastră, colț cu malul apei. Nimeni din familie nu putea să se frământe pe drumul ăsta atâta cât o făcea Seymour, când avea pricini de frământare. Ceea ce e de-ajuns pentru seara asta. Sunt istovit. Încă un singur lucru. Ce vreau (sublinierea îmi aparține) de la o descriere fizică a lui Seymour? Mai mult, ce-aș vrea să facă aceasta? Vreau să ajungă într-o revistă, da; vreau s-o public. Dar nu-i numai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o lună. Dar toate cuplurile simt asta în ceea ce privește viața lor comună - felul în care interesul unuia față de altul crește și descrește. Cele mai fericite cupluri sunt acelea ale căror cicluri interacționează în așa fel încât atunci când unul dintre ei e istovit, celălalt e ardent și astfel nu există vid. Acum că eu și Sheba locuim împreună, mă întreb dacă teoria ni se aplică și nouă. Dacă Sheba are toane și e dificilă acum, asta se întâmplă poate doar pentru că e rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era blondă, avea ceva de Edith Piaf. Am început să frec două nesuri în loc de unul. Pe la 6, se trântea istovită în fuga ei zilnică de ea, lângă mine. Răsfira cartea la care citeam și o așeza discret, dar clar alături, nu între noi, ci la spate. Ne sorbeam cafelele, aproape tăcând. Din când în când, ne priveam cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua intrării mele în Fès n-a fost decât o încântare trecătoare. Drumul de la Melilla mă istovise și de-abia așteptam să ajungem acasă la Khâli. Nu aveam, firește, nici o amintire despre unchiul meu, emigrat în Berberia 1 când eu aveam abia un an, și nici despre bunica mea, plecată o dată cu el, fiul ei mai mare. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
declamat propriul meu poem. Seniorul a pus să-i fie traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le dau unchiului meu, și mi-a mai dăruit și doi sclavi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ridicând un scut abandonat. Veni în fața lui. — Liniștește-te, Antonius... Am învins, Marte te-a apărat! Ce mai vrei? — Să lupt! Antonius luă un gladius. Își scoase coiful și-l aruncă. — Quazii fug. — O să-i urmăresc. — Dar soldații tăi sunt istoviți. Eu nu sunt, strigă Antonius și adăugă cu glas tunător: Cine vrea... Cine poate... Privi în jur. — Să mă urmeze! Errius îi tăie calea. — Încalci regulile armatei. — Știu. Nici un drapel nu are voie să se miște fără signifer. — Știu. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ceaiul. După o vreme ne-am culcat și am rămas amândoi întinși în beznă, ca doi pacienți care așteptam ca adevărul să-și facă vizita. — Sunt însărcinată, a spus Selina Street. Știi, te ia prin surprindere cât de mult te istovește tainica frământare provocată de starea de increat, fără copii, copilăroasă. Un bărbat e muieresc fără o femeie, și viceversa. Un adult e ca un copil dacă n-are un copil. Copiii cresc, vine pasul următor, plecarea de acasă, sau faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mijloace de producție. Au fost vândute pe nimica toată, distruse, închise (vezi fabrica de hârtie Letea, Confecția, metalurgia, țesătoria, fabrica de încălțăminte, fabrica de mașini-unelte, fabrica de mobilă, moara și tăbăcăria). Toate acestea doar în municipiul Bacău. Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am întâlnit și pe părintele Nicolae Grebenea, care era în greva foamei, avea cinci zile de grevă când l-am întâlnit, ținut într-o celulă, pe un grătar sub care permanent, zi și noapte, forfotea un circuit de apă care istovea rezistența și năucea mintea victimei. Revederea cu Părintele a fost scurtă, în trecere. De la Siguranța Statului, lotul nostru a fost depus la închisoarea Văcărești. Așa cum am arătat în scrisul meu anterior, la Închisoarea Văcărești, 1942, am petrecut cel mai frumos
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru istorie și pentru neam un bilanț macabru și dureros, nu-l repetați și cei de azi. Acum când se preconizează și se plămădesc în Parlament noi legi de prigonire a legionarilor, din adâncul sufletului meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor de ieri, ucigași și băutori de sânge, împreună cu urmașii voștri nebotezați -, potoliți-vă bestia din voi și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parte, se află o masă lungă, cu mâncăruri anglo-indiene, mâncăruri cu sosuri curry, bucăți de pui și salate bogate, vegetariene și nevegetariene, toate condimentate din belșug, pentru a fi pe gustul mulțimii de cavități palatale prezente aici. Charlie s-a istovit să se asigure că nu vor fi sughițuri sau ouă prea fierte cu amprente pe coajă, că băuturile răcoritoare n-au fost sărate, în loc să fie îndulcite. Se pare că a reușit să se descurce. Nu vor fi incidente astăzi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pudră albă are tenul trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele pe umăr, da, în aerul de țară... Jonathan face un efort să iasă din acest Wessex creat de mintea sa și să se concentreze. Levine, care se scaldă în laudele ei, nu pare dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi ceva mai dureros de atât? Pe deplin conștientă de motivele care au contribuit la situația mea, mă simt pe punctul de a mă sufoca. China a devenit o lume otrăvită în propria-i murdărie. Spiritul meu este atât de istovit, încât preoții de la cele mai bune temple nu sunt capabili să îl reînvie. Și asta nu este cea mai proastă parte. Cel mai rău este că poporul meu continuă să își arate credința în mine și că eu, la chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
disperare Sfârșit de an școlar 1930-1931 la Școala Normală de băieți din Bârlad. Obținusem acel neașteptat și nesperat premiu I pe clasă și pe școală, finalizat cu felicitări și multe strângeri de mână în sala de festivități a școlii. Uluiți, istoviți de emoții și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape că nu mai știam ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acea vreme s-a războlit (îmbolnăvit) și s-au săvârșit... și satul au rămas la mâna noastră”. Mai spun cele două surori că au ținut acel sat până la moartea părintelui lor: „Gândindu că doar Dumnezeu va orândui... vreun prilej... ca să istovim această mănăstire, pomană: și Dumnezeu parte nu ne-au făcut... di s-ar fi și făcut dintru noi această sfântă mănăstire nu-i cu cale să luăm moșiile sfintei mănăstiri... Și aflându cu sufletul nostru și cu mare blăstăm și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]