672 matches
-
inimaginabilă, de a-mi identifica sentimentele reale, iar cînd privesc cu ochii topiți de căldură livingul cunoscut al casei noastre, canapeaua ce părea uzată încă din ziua cînd am cumpărat-o, cele două fotolii tapisate cu canava care o privesc istovite, epuizate parcă de banalitățile schimbate între ele, și apoi din nou spațiile goale de pe rafturi, precum găvanele unui schelet, mi se pare că mai mult decît orice mi-e dor nu de Amnon și de ritmul firesc al vieții noastre
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
umăr. Desigur, urmăritorii de taină vor avea de așteptat ceva timp. De fapt, ce anume se întîmplă? Să-l lăsăm pe cel în cauză să lămurească împrejurarea: "Cîteva luni mai tîrziu, spre sfîrșitul verii lui 1941, am revenit din rusia istovit și bolnav, după îndelungate luni petrecute în praful și în noroiul imenselor șesuri cuprinse între Nistru și Nipru. Uniformă îmi era uzata, decolorata de soare și de ploaie, pe de-a întregul impregnata de acel miros de miere și de
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
piscina hotelului. Nu găseam drumul spre restaurant, făceam ocoluri, mă rătăceam. Bivolul Mării Negre în tot timpul insomniei, gâfâind, gâfâind. O alee de-a lungul plajei, fetițe pe bicicletă care se îndepărtau de mine. Bărbații grași ajungeau la marginea piscinei, păroși, istoviți. Femeia unuia dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
că puteam distinge bolboroseala supei care fierbea în oală. Mâncam cu șira spinării sprijinită de spătarul scaunului, mestecând de zece ori pe o parte și de zece ori pe cealaltă, fără să ne luăm ochii de la femeia tomnatică, dură și istovită, care recita pe de rost o lecție de comportare civilizată. Era la fel ca slujba de duminică, însă fără mângâierea de a auzi lumea cântând. În ziua în care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
putea fi doar rezultatul trecerii timpului. Era foarte ușor să i-l dăm doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar fi trecut prin cap c-a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se spovedește cititorului, ca unui preot. Momentele jucăușe sunt extrem de rare și tocmai de aceea au farmec. Iată ca exemplu poemul Spirt. Deliciile disperării, care pare rostit de un om istovit și care se încheie totuși cu o glumă literară făcută în treacăt, tresărire ultimă a spiritului ludic: " Poate că ar fi trebuit să trăiesc în alt fel, să spun/ alte cuvinte. Acum e târziu - înapoi este tot și atât de
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Matei. Și pătura din dormitorul mare, în care erau înghesuite două brigăzi, adică peste optzeci de oameni, o avea alături de Porthos, iar uneori, în ciuda interdicției și, mai cu seamă, a oboselii de peste zi, îi asculta acestuia șoaptele pînă cînd, complet istovit, cădea în somnul acela scurt, din care avea să fie trezit curînd, încă înainte de ivirea zorilor, de nenorocita de trompetă. Îl asculta și, uneori, vorbea și el. Tocmai în poveștile nesfîrșite ale lui Porthos despre sportul lui găsise Bruno calea
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
ei sprijin, înțelegere și compasiune: gata să ne ajute... Câtă finețe, inteligență și, în același timp, energie, am descoperi la această ființă nobilă, blajină, care era regina-mamă Elena! Mareșalul Antonescu a ordonat deportările în Transnistria; în drum, sărmanii oameni cădeau istoviți sau era uciși; cei ajunși în locurile sinistre de surghiun, în Transnistria, mureau de foame, de boli, de frig, căci nu ni s-a permis să le trimitem ajutoare. M-am adresat reginei-mame Elena și i-am spus, plângând: Majestate
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
cadă bine: Nici o urmă a ochilor noștri nu rămîne pe nimic din ce vedem, iar umbra noastră trece peste lucruri fără să le schimbe, iar lumea este plină de veștedul ecou al mult prea multor încercări pierdute, peste țărîna unor istovite veșnicii". Sau: ,Mărturisește, suflet îndărătnic, că între sfintele culori îți plac vreo două trei îndeosebi, crezînd că a rămas în ele pentru totdeauna, mai mult ascuns, ceva din întunericul atîtor nopți și-o amintire stinsă din lumina multor asfințituri." După ce
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
face în răstimp de-o oră, - spuneți-mi: câte minute trebuie să-i dea avans iepurele ce-o invită pe țestoasă (nu la dans, ci la-ntrecere: o oră, două, șapte luni, un an?) ca, la finiș, iepurilă și țestoasa istovită, fără suflu și umilă, să ajungă simultan? Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru e ghepardul Dacă,-n înălțime, sare fix 2 metri, un ghepard, vreau să aflu (fi’ncă ard, cum vedeți, de nerăbdare!) minimul nivel pe care trebuie să
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
butaforiei din spate, cadrul ei metafizic. „Este într-adevăr incredibil cît de nesemnificativă și fără sens este viața majorității oamenilor, privită din afară, și cît de confuz și nechibzuit curge ea, cînd este percepută din interior. Tînjim și ne chinuim istoviți și străbatem cele patru vîrste pînă la moarte într-o buimăceală visătoare.” (p. 366) Potrivit acestei viziuni, biografia fiecărui individ e doar un scurt vis al spiritului universal, atîta doar că individul nu știe că trăiește în vis. Mai mult
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
pe când acum... Mai pun un lemn în soba de teracotă,/ lemn de prun. Lemn de prun,/ lemn de prun... Cânt. Nu mai există cale de întoarcere?/ Stau sub (sic!) cu o cutie de pizza,/ goală. Draga mea, sunt un om istovit: nu te uita că în fiecare zi// alerg după tine prin casă! Alerg din senin/ și deodată alunec pe/ pardoseală, azi m-am agățat în ultima clipă de scrin, să/ mă echilibrez, și am vărsat un/ sertar. De la o vreme
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
suspin), trăgîndu-mi gînditor creionul de cretă tehnicoloră de după urechea clăpăug-străvezie, măsuram rapid, tăiam expert și dezinvolt materialul comandat de, repet, domnișoare (c-o exasperare himenală), de doamne (c-o aroganță duioasă), de domni (c-o amabilitate feroce). Și-mi permiteam, istovit mental, o primă scurtă pauză. (va urma)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16298_a_17623]
-
cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
patetică în scris tocmai în clipa când capul stătea sub sabia lui Damocles". La 15 mai 1944, o anunța pe Nelli că a încheiat romanul (de fapt, o primă variantă a lui, pentru că definitivat va fi abia în 1948). Pare istovit și dezabuzat, în ciuda satisfacțiilor pe care i le oferea însuși actul creației: "Am sfârșit romanul zilele acestea. încă o etapă interioară lichidată, încă un roi de obsesii de care m-am eliberat, încă ceva din mine care s-a dus
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
de imobile, câteva zeci de apartamente, care peste alte decenii vor avea, evident, nevoie de o nouă restaurare... ...Rose Ndiaye face trotuarul pe rue Pigalle, în fața barului Le Jet d'eau. Chipul ei brun-palid este transfigurat de o frumusețe îndepărtată, istovită. Ani la rând, a fost metresa unui diplomat togolez, care a ajutat-o să emigreze la Paris, la începutul adolescenței. A locuit împreună cu el și cu alte "soții" ocazionale într-o reședință somptuoasă din Neuilly-sur-Seine. Dineurile, petrecerile, se terminau cu
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut Mi-am ferit de tine Doamne Viața cît m-am priceput
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
apărea mângâietor, Cu ochii triști și plini de-abisuri Privind-o blând, oftând ușor. Tot dorul care-n piept s-aține, Să-l tălmăcească nare cui; La sfinți încearcă să se-nchine, Dar inima se roaga lui ; Iar cand adoarme, istovita, De zbuciumul din piept și gând, Se-năbușa, si , îngrozită, Din somn tresare tremurând ; Ard ochii ei peste măsură, Tot trupu-i văd de frământări, Si gura-i cere-o altă gură, Si brațele - îmbrățișări ... ................................. ................................. VII Dormeau în noapte munții grei, Si
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
împotriva spiritului creator, un protest tacit împotriva tentativelor de afirmare a umanului constructiv. ,,Zidul părăsit" poate fi repus în circuitul creației doar printr-o luptă împotriva naturii insubordonabile, cu riscul prăbușirii lui la nesfîrșit. Dacă lumea vegetală se arată mereu istovită, creației umane îi este dat, se pare, să rămînă veșnic în neisprăvire". Lumea vegetală, oricît de opulentă (o demonie naturală), aparține haosului, pe cînd spiritul are un rol cosmicizant: Un atom de yang plantat într-un ocean yin". Ivirea meșterului
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
pline de viață... la asta mă gândeam eu pe când mă legănam cu Marieta în casa ei bogată din cartierul select bucureștean în timpul foametei din 1946... ea având frigiderul încărcat de bunătăți... și ea țin minte clănțănea înfrigurată și șoptise nesățioasă... istovită... abia mai bâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce îi spusesem eu înainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le știam pe de rost de la un coleg care făcea engleza... The torment of unsatisfied love... the greater torment of
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
NOAPTE BUNĂ, COPII! de RADU PAVEL GHEO După terminarea lecturii, cititorul iese istovit, șifonat, bulversat, zdruncinat de toate peripețiile prin care a fost târât și de Întorsăturile neașteptate pe care le ia intriga. Prin Noapte bună, copii!, romanul lui Radu Pavel Gheo, România se dezintegrează, pentru ca mai apoi să se Întregească Într-un
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
Antiochia. În anul 1168, Andronic Contostephanos și regele Amalric au asediat Damietta. Greutățile războiului, aprovizionarea execrabilă asigurată de ierusalimiți și lipsa dorinței de a lupta din partea acestora i-au silit pe romei să ridice asediul. Îndată ce au auzit ordinul, soldații, istoviți, au aruncat armele, au incendiat mașinile de asediu și, așezându-se la vâsle, au condus corăbiile acasă, peste marea furtunoasă, fără nici o ordine și rânduială. Manuel l-a instalat pe tronul Raskăi pe jupanul Ștefan Nemania, iar acesta le a
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
revenit și l-a izbit pe dușman cu prăjina peste cap atât de tare, încât acesta s-a prăbușit fără suflare. Un kataphrakt, care l-a întâlnit întâmplător, și-a condus suveranul până la tabăra întărită a lui Lapardas. Fiind însetat, istovitul Manuel a luat în căușul palmelor apă dintr-un pârâiaș, însă, chiar după primele înghițituri, a vomitat-apa curgea amestecată cu sânge. Împăratul n-a rezistat și a izbucnit în plâns, blestemând ziua în care i-a fost dat să bea
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]