664 matches
-
dezlănțuie, făcând cocoșii de tablă de pe acoperișuri să scoată sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu există un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E mereu fierbinte ca o flacără, uscând tot ce întîlnește în cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de ori pe zi chiar. Cum să uite omul? Pipăi biletul. Nu, frate. Sunt prea mulți pași. Doar ca să-mi atragă atenția? Nici măcar Dumnezeu nu face atâția pași. Ce spusese mama lor în urmă cu un an, despre moartea ei istovitoare: Ai fi zis că Dumnezeu ar trebui să fie un pic mai eficient. Oricine a scris biletul ăsta, el te-a găsit, Mark. A venit să te vadă la terapie intensivă. Ți-a lăsat asta. Voia să știi. Un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care scria INFORMAȚII. în timp ce se îndrepta spre ghișeu, simți cum aerul îi opune rezistență ca o gelatină transparentă. Oamenii de pe bănci aveau și ei o înfățișare statuară și păreau în transă, de parcă ar fi fost congelați acolo. Orice gest era istovitor - și ar fi fost la fel, dacă s-ar fi întors. Ajunse la scaun, se prăbuși acolo și stătu drept, dar picotind, pînă cînd cineva păru că țipă la el. Deschise ochii și spuse nedeslușit: — Nu... sînt... animal. Un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o mînă pe umăr și el deschise ochii repede: — Rima? Lîngă pat era Frankie, cu o tavă de mîncare. El oftă și-i mulțumi, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu miză nelimitată, așteptând nerăbdător să se ivească de undeva cărțile cele mai prețioase. Parcă ar fi jucat la o bursă mondială într-un moment de criză, de prăbușire a valorilor. Era un adevărat chin pentru nervii săi, era uluitor, istovitor, fascinant, teribil. Noi și noi nume apăreau prin niște izbucniri luminoase pe cele douăzeci și șase de pătrate. Bărbați din dreapta și din stingă sălii începeau să strige ca niște demenți, iar unii dintre ei chiar leșinau. Zarva ajunsese până la Urnita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce i se părea prietenos amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea doar câte un șofer de camionetă, iar garajul era închis. Nu era nici dimineață, nici noapte, ci doar lâncezirea istovitoare a timpului scurt dintre asfințit și căderea nopții. Atunci demonii lumii treceau prin el precum peștii printr-un năvod. Neliniștea devenea ca un zid pe care nu putea să-l străpungă. Nici tablourile nu îi mai păreau altceva decât urma
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun tocmai îi pregătea, i se arătase deodată de o plictiseală istovitoare. Veterinara isca spectacol în nepăsarea câmpiei și a marginii de oraș și în așteptarea crispată a exilului său de înstrăinat. Abadan era un puț cu benzină. Când Omar a pus talpa în port, locul arăta mai degrabă ca o pată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
știa. Fiecare nădăjduia că într-o zi vAșajunge la capătul unui fir și urmându-l, să se ajungă undeva pentru a se aborda o variantă care să dezlege misterul și acea zi a soșit. Pe 29 mai după o zi istovitoare, spre seară, membrii echipei de specialșiti veniți de la București în sprijinul colegilor de la Constanța s-au retras la locul de cazare. Evenimentele din acea perioadă se transmiteau pe post la televiziune, astfel le-au trezit interesul a le urmări prin intermediul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să le practice asupra lor înșiși, să alerge uneori, fără a fi apărați împotriva contagiunii, la bolnavii atinși de ciumă pulmonară, din pricină că, preveniți în ultimul moment că trebuie să se ducă în case infectate, li se păruse din capul locului istovitor să se mai întoarcă în vreun punct sanitar unde să-și facă instilațiile necesare. Asta era adevărata primejdie, căci atunci lupta însăși împotriva ciumei îi făcea cei mai vulnerabili în fața ei. Ei mizau, în cele din urmă, pe hazard, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cincisprezece, ca să se reducă efectivul echipelor. Și, în timpul acestor cincisprezece zile, Rambert a muncit fără să se cruțe, neîntrerupt, oarecum orbește, din zori până noaptea. Se culca târziu și dormea buștean. Trecerea bruscă de la lipsă de ocupație la această muncă istovitoare îl lăsa aproape fără visuri și fără puteri. Vorbea puțin de evadarea lui apropiată. Un singur fapt de reținut: la capătul unei săptămâni, el i-a mărturisit doctorului că, pentru întâia oară, în noaptea precedentă, se îmbătase. Ieșind din bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era pentru că trebuia totuși păstrat un loc de întrunire. Dar în general, și ca urmare a stabilității relative a ciumei în acea epocă, organizarea concepută de Rieux nu a fost de loc depășită. Medicii și ajutoarele care depuneau un efort istovitor nu erau obligați să se gândească la eforturi și mai mari. Ei trebuiau numai să continue cu regularitate, dacă se poate spune așa, această muncă supraomenească. Formele pulmonare ale epidemiei care se manifestaseră se înmulțeau acum în cele patru colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE A FOST MOMENTUL PE CARE ȘI L-A ALES TARROU PENTRU A SE DESTĂINUI ÎNTRUCÂTVA DOCTORULUI RIEUX. Într-o zi, pe la orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-a însoțit pe Rieux care se ducea să-i facă bătrânului astmatic vizita de seară. Cerul lucea blând deasupra caselor din vechiul cartier. Un vânt ușor sufla fără zgomot prin răspântiile întunecoase. Veniți din liniștea străzilor, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
NU-I ERA FRICĂ DECÂT DE CEASUL ACELA. A TREIA ZI, LA CÂTVA TIMP ÎNAINTEA DESCHIDERII PORȚILOR, DOCTORUL RIEUX SE ÎNTORCEA ACASĂ, PE LA PRÂNZ, ÎNTREBÂNDU-SE DACĂ O SĂ GĂSEASCĂ TELEGRAMA PE CARE O AȘTEPTA. CU TOATE CĂ ZILELE ERAU PENTRU EL LA FEL DE ISTOVITOARE CA ȘI ÎN CEA MAI GREA PERIOADĂ A CIUMEI, AȘTEPTAREA ELIBERĂRII DEFINITIVE ÎI RISIPISE ȘI LUI ORICE OBOSEALĂ. SPERA ACUM ȘI SE BUCURA. NU POȚI SĂ-ȚI SOLICIȚI MEREU VOINȚA ȘI SĂ FII MEREU ÎNCORDAT ȘI E O FERICIRE SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Plănuia să i-o dea În seara asta, după cină, sau mai bine Înainte, de Îndată ce termina capitolul ăsta. Dintre toate capitolele pe care le scrisese, acesta era cel mai solicitant. Dacă ar fi știut că avea să fie atât de istovitor, probabil că ar fi abandonat Întregul proiect. Însă era băgat până peste cap În cartea aia și singura cale de ieșire era să se țină de ea. Hovhannes Stamboulian, renumit poet și gazetar, scria În secret o carte care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el, care, desigur, urma să sosească. Belbo zicea la dracu’, la dracu’, și ce dacă? Iar Lorenza Îi spunea că nu are nici un pic de sensibilitate. Soluție: să ajungă la locul de parcare evitând cărarea, tăind-o peste stânci. Fugă istovitoare, pe o serie de coborâșuri Însorite, iar lui Belbo i se rupsese un toc de la pantof. Lorenza zicea nu vezi că-i mai frumos așa, sigur că dacă continui să fumezi atât de mult, Îți pierzi suflul. Ajunseseră la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că-i fac bine în special patru plante: iarba-mare, lavanda, cânepa și degețelul-roșu. Amos i-a prezis o moarte subită, în cel mult două luni. Au trecut însă trei luni. Cel care mi-a adus o clipă de ușurare în istovitoarea viață a celui care este silit să tacă și să mintă a fost un călugăr rătăcitor, venind de la Bobbio și care mi-a încredințat un plic. Înăuntru se afla o foaie scrisă de către abate, prin care mă informa că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tribul lui gălăgios și femeile îi iubeau pe frați mei, dar duceau dorul fiicelor și se plângeau între ele de sămânța atât de bărbătească a lui Iacob. Fiicele ușurează povara mamelor - le ajută cu torsul, cu măcinatul grâului, cu sarcina istovitoare de a avea grijă de bebelușii-băieți, care mișunau peste tot, făcând pipi prin colțurile corturilor, indiferent cât le-ai fi spus că n-au voie. Dar celălalt motiv pentru care femeile își doreau fete era să le păstreze vie amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copacii înalți care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și calea unul câte unul, zgâriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e Rubi, cea mai populară fată din scoală... Este și un designer foarte bun. Și fata cea mai mare? Ea este Andra... Nu are prieteni și nici nu vrea să aibă după ce a suferit în trecut. Înțeleg. După o zi istovitoare de școală, Tania ajunge obosită acasă. Sergiu, ce faci în camera mea? Nimic. Apropo, ai primit un pachet de la Camelia. Sper că nu l-ai deschis. Nu, e perfect intact. Poți să pleci acum. Imediat după ce desfaci pachetul. Am spus
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
casă. Dacă se grăbea puțin, fix la ora douăzeci și două putea intra pe ușă. Își imagină, deja, cada plină cu apă, spuma de baie și lumânările aprinse. Relaxare. Da. Exact de asta avea nevoie după o zi de muncă istovitoare. Se va întinde apoi în pat, va deschide televizorul, va urmări un film vechi și va adormi înainte de finalul în care personajul principal avea să lichideze toți mafioții și să o sărute lung pe eroina cu păr buclat. Zâmbi. O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
chipul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură era pilda cea mai bogată... Creștinismul era întruchiparea lui Iisus Hristos... Istoria omenirii nu era decât istoria necurmatei creșteri a ideii de Dumnezeu. Iorgu se deșteptă din acele rătăciri, ca dintr-un vis urât și istovitor. Afară lapovița mărunt și des. Cocoșul din balconul vecinului, a vestit miezul nopții. Abia acum alunecă, ușor, într-un somn liniștit odihnitor, până dimineața... Inima îi bătea cu putere în piept, să i-l spargă. Cât de tare îl durea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]