57,455 matches
-
în această poveste ca și în toate celelalte frumoase pagini care creează o atmosferă adecvată răsfrângerilor imaginarului. Imagini datorate unui poet al naturii: „e o stare fecundă în aer, plesnesc frunzele în taina mugurilor cenușii...” Brăilean prin adopție, Vasile Datcu iubește orașul cu case frumoase, cu oameni imaginativi și păstrători ai unor povești stranii dintr-un trecut îndepărtat, „viața faimoasei Brăile adormită în legende”, din vechea istorie a orașului. Eroul din Caseta, numit cu o simplă inițială: P., hoinărește pe străzile
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
la înalte funcții pentru a-și pune în valoare patriotismul. Nu dau doi bani pe dragostea de țară a celor sătui. Cu atât mai puțin a îmbuibaților. Patriotismul nu poate fi condiționat de grosimea osânzei de pe ceafă. Logica lui „îmi iubesc patria numai dac-o pot călări și dacă mă pot înfrupta cu nesaț din bietul ei trup” funcționează, ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă rușinoasă. Termeni precum „patriotism civic” ori
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
în a identifica și reconstitui traseul unui poet. Dincolo de livrescul afișat vizibil și de simpatia pentru un scriitor sau altul (în Iubitafizica există un adevărat inventar amoros), remarcabil este faptul că Iulian Tănase rămâne totuși recognoscibil în fiecare vers. Pentru că iubește și trăiește intens literatura, aproape organic aș zice, literatura este pentru el un continuu exercițiu de admirație, sensibilitatea lui creatoare asumându-și rolul (ingrat și de nerecomandat pentru cei cu prejudecăți literare) de cutie de rezonanță. Iulian Tănase este tipul
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
jurnalului său și, implicit, transformării acestuia într-o carte de mare sensibilitate ar trebui să devină prilej de meditație: „De ce scriu acest jurnal despre M? Răspunsul e simplu: pentru că vreau să-l înțeleg, și vreau să-l înțeleg pentru că îl iubesc nu numai ca pe fiul meu, ci ca pe o ființă umană unică. Îl iubesc nu numai pentru că e inocent și bun, ci și - poate chiar mai ales - pentru unicitatea lui. Și pentru că vreau să-l ajut pe cît îmi
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
devină prilej de meditație: „De ce scriu acest jurnal despre M? Răspunsul e simplu: pentru că vreau să-l înțeleg, și vreau să-l înțeleg pentru că îl iubesc nu numai ca pe fiul meu, ci ca pe o ființă umană unică. Îl iubesc nu numai pentru că e inocent și bun, ci și - poate chiar mai ales - pentru unicitatea lui. Și pentru că vreau să-l ajut pe cît îmi stă în putință” (p. 196). M a pierdut la „loteria genetică” și chiar la cea
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
nefiind deloc siguri că putea fi adevărat, dar în cugetul lui Mario își croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu i-a iubit niciodată, doar sângele și teama de a fi singur îl legau de maică-sa și de frați. Cu vecinii a fost direct și brutal, pe don Emilio l-a înjurat de mama focului prima oară când comentariile s-au repetat
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
domn cu portocală,/ Două rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o vampă făr-un sîn,/ Fiindu-i foarte veche-amică/ Și pe balene purtînd pică,/ Îi arătă, dur, cellalt sîn.// Și-astfel piratul făr-o mînă,/ Oh
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor, stratagemele timorării. Erosul preferă a se exprima prin galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!// Iar sticla Dumitru/ Satisfăcea/ Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă grea.// Astfel, întrucît,/ Își băga către seară/ O sforicică pe gît
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
O sforicică pe gît/ Nemaiscoțînd-o-n afară...” (Epigramă). Din acest animism derivă un delicat joc de-a dragostea al poetului cu lucrurile, substitute ale partenerei violent estetizate (estetizarea e aci, la rîndul său, un substitut al relației trupești): „Mult timp am iubit o ceșcuță de ceai chinezească/ Pictată cu scene naive din viața fîntînilor pe porțelanu-i subțire/ Dar sufletul meu neștiind îndeajuns s-o uimească,/ M-a părăsit, alegîndu-și dulapul cel sumbru drept mire.// Apoi m-am îndrăgostit de un blînd șifonier
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
se stabilește limbajul cifrat al metaforei insolite, compunînd o simpatetică sinteză a regnurilor solicitate în devălmășie. „Delicatețea” rimbaldiană îndulcește asprimile bănuite, absoarbe tensiunile, transferîndu-le în feerie: „Sînt fericit, arare/ Îmi dau un fin balans/ Rachiuri de mărare/ Topite-n Ile de France,// Iubesc pe Reparata,/ Divina cu trei sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
strălucitoarea minte a românului care - atenție! - nici măcar nu e cea de pe urmă, fiindcă în materie de harababuri, dacă s-ar acorda premii Nobel, i-am bloca inclusiv pe americani la mantinelă - vă spun eu! În paranteză fie spus și fiindcă iubesc transparența, calvarul meu dintotdeauna a fost învățământul metodic după programe alcătuite de extratereștri picați cu OZN-urile pe strada G-ral Berthelot... în sfârșit, cabinetul Năstase are un ministru care va înscrie România pe orbita țărilor cu o civilizație după care
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
comentariu al sunetelor ce anticipează șirul de frustrări, de refuzuri, de tristeți care se instalează pe scenă odată cu izgonirea celor patru pretendenți perdanți... “ Birjar, nu-ți goni caii! N-am unde să mă mai grăbesc Și astăzi pe cine să iubesc? Birjar, nu-ți goni caii!”
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
propriei vieți), capabil să se rescrie pe sine pînă dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și grav, de Stan și Bran prin Racine, via Casablanca. Fluxul de știri ca ficțiune Sînt puține cazurile în care un scriitor să iubească atît de mult ziarele încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca Radu Cosașu, probabil nimeni. Un august pe un bloc de gheață, carte scrisă după intrarea trupelor sovietice în Praga lui Dubcek - și deși Radu Cosașu nu e genul esopic
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
și oricât ai afirma că-ți aparții, morala se împotrivește și ea, chiar când la mijloc sunt probleme de onoare, istoria, în fine, cunoaște exemple celebre, dintre care cinematografia l-a reținut pe acela al reginei Egiptului - Cleopatra. Dacă oameni iubiți de Providență aproape că au atins două secole pe care se pare că le-ar admite fiziologia speciei, ca punct maximal, în mit faimoși longevivi au trăit trei, cinci, nouă veacuri. Tot în mit, căi de a alunga nesuferita senectute
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
în pofida unității sale indenegabile. Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare premonitorie și cu un filigran tragic: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am. Părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.// Gura îi era o ventuză
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
orice context social, individul tinde să adopte un rol, să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încît impresia pe care o induce audienței să fie pe măsura intențiilor sale: șeful să creadă că muncește, soțul/ soția c-o/ că-l iubește, vînzătorul - că știe ce cumpără, vecinii - că-i harnic, funcționarul bancar - că-i un bun platnic etc. În situația de performer, nevoit (prin presiune socială) să controleze, de fapt, impresia pe care-o produce, actorul social își construiește o „față
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
fel de politică. Dar nu am fost slujbașul unor idei în care n-am crezut. Politica dictată nu m-a interesat niciodată. Trăirea vieții și încercarea înțelegerii lucrurilor din jurul meu au fost politica mea. Iată care e politica mea personală: iubesc viața, iubesc realitatea și caut să mă conformez cerințelor vitale. On revient toujours au premier amour ! - Ați continuat, făcând abstracție de politicul tot mai agresiv, să lucrați. Ați fost profesor, ați expus, ați și călătorit. - Am avut ocazia să fac
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
politică. Dar nu am fost slujbașul unor idei în care n-am crezut. Politica dictată nu m-a interesat niciodată. Trăirea vieții și încercarea înțelegerii lucrurilor din jurul meu au fost politica mea. Iată care e politica mea personală: iubesc viața, iubesc realitatea și caut să mă conformez cerințelor vitale. On revient toujours au premier amour ! - Ați continuat, făcând abstracție de politicul tot mai agresiv, să lucrați. Ați fost profesor, ați expus, ați și călătorit. - Am avut ocazia să fac un voiaj
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
cele ale plecărilor pe lumea cealaltă: întâi ale părinților, pe urmă a soției. Încet-încet, am rămas cam dezgolit de familie. Fiecare ne așteptăm rândul. Eu am, însă, norocul unei alte familii: lucrările mele, care mă înconjoară și pe care le iubesc ca și cum ar fi copiii mei și colaboratorii mei din muzeu. - La fel ca într-una dintre sculpturile dumneavoastră, ați avut un înger mereu alături. - Dragă, problema se împarte în felul următor: întâi, au fost cei care m-au inițiat în
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
are curajul să fie și polemic. Atunci când „oratorii roșii” (este expresia lui) îi atacă pe liberali (18 martie 1947) și memoria lui I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne un fel de Prometeu al neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
că, la urma urmei, contează calificarea, am auzit o cucuvea* în teiul din spatele blocului. Din transmisia directă a meciului așa a și rezultat: că în Ghencea, Steaua a jucat bine, jucătorii au fost pragmatici și determinați - două cuvinte atât de iubite în lumea sportului -, schema tactică a funcționat ireproșabil, pasele au mers ca la Real Ma... pardon?, preluările, driblingurile, fentarea adversarilor și dominarea au fost superbe... A lipsit șansa și mai ales înțelegerea schemei tactice de către spectatorii care fluierau tot timpul
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
incontestabilă a Festivalului de la Neptun, am făcut-o în sensul cel mai strict al termenilor. Am stat de vorbă cu António Lobo Antunes exact pe malul mării. Am discutat despre literatură tocmai în acel loc, fiindcă scriitorul îmi declarase că iubește marea și că ar dori să o vadă...A fost una din cele mai emoționante întîlniri literare, și aceasta începînd cu intervenția lui António Lobo Antunes la colocviu, cu discursul său despuiat de orice ornamente stilistice, dar avînd o aproape
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
prin experiența Germaniei postbelice (unde a emigrat în 1976) și-un mercantilism bine instalat. Tatăl Georgetei Rosetti Bilciu a murit în închisoare, dar ea a știut să trăiască, a avut doi soți și nici un copil; Dumitru, al doilea bărbat, a iubit-o enorm și i-a făcut toate poftele - s-a prăpădit, din păcate, cu cinci ani în urmă. Și tatăl Victoriei Mateuț a făcut închisoare fiindcă n-a vrut să intre la colectivă; fiica lui pare a-și fi mîncat
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
de important. Acum am intrat în Top Ten SF Statele Unite în www.distantworlds.netAm publicat în USA, Italia, Brazilia, Marea Britanie, Danemarca, Australia, Rusia, Argentina, India etc., în multe reviste digitale. Puteți citi romanul Câmpuri Magnetice la www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
digitale. Puteți citi romanul Câmpuri Magnetice la www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar, remarcând: cu Mircea Martin și cu Mihai Zamfir, formați un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoțiile șaizeciste de „filologi” bucureșteni. Se pare că Mihai Zamfir vă
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]