1,917 matches
-
realizate (încărcarea corăbiei). Între timp, segmentul material al Universului parcurge Big Crunch-ul. În atari circumstanțe, Ghilgameș reprezintă regnul uman apărut după următorul Big Bang al segmentului material ce aspiră, dar nu îndeplinește condițiile, la saltul calitativ în segmentul spiritual. În cadrul iudaismului s’au manifestat, din unghiul acestei secțiuni, două tendințe, promovate de cele două partide religioase ale antichității iudaice: saducheii și fariseii. Anume, spre deosebire de saduchei, cu care au intrat în conflict și din aceste puncte de vedere, fariseii credeau în nemurirea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
va renaște în regnul animal ”) concept greșit în viziunea noastră. Cu toate presiunile Bisericii creștine, doctrina reîncarnării va supraviețui în Europa în societăți secrete precum rosacrucienii, franscmasonii, cabaliștii etc. . Deși mahomedanismul, ca și celelalte două religii monoteiste surori, creștinismul și iudaismul, respinge ideea reîncarnării, mișcarea sufistă din cadrul său acceptă reîncarnarea, precum arată Jalalu’D-Din Rumi: “Când eram piatră, am murit și am devenit plantă, Când eram plantă, am murit și am ajuns la rangul de animal, Când eram animal, am
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente din istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la doctrine d’Al-Aš‘ar et des premiers grands disciples, Université de Paris, Beirut, 1965, introduce cu multă limpezime în universul kal"m-ului mu‘tazilit și aš‘arit. Acest autor face, în introducere, o comparație între islam, creștinism și iudaism în privința punctului de înfruntare dintre transcendență și revelație: pentru islam, acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest autor face, în introducere, o comparație între islam, creștinism și iudaism în privința punctului de înfruntare dintre transcendență și revelație: pentru islam, acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu în istorie. De aici importantă capitala a problemei atributelor divine în teologia musulmană. Această idee ne-a oferit o sugestie importantă pentru studiul nostru comparativ: să căutăm în Biblie, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tata, Stăpâne al cerului și al pământului”... (t.n.) Dar, în majoritatea cazurilor, acest nume, în sens de YHWH, îi este dat lui Isus, în special după înviere, ca o expresie a credinței în dumnezeirea lui244. Interdicția de vocabular din iudaismul post-exilic cu privire la numele YHWH a dus la înlocuirea lui nu numai cu ’A:Än"y/ Kýrios, dar și cu metonimii precum „numele”, „slavă”, „puterea”, „mărirea”, „cerul”, sau epitete de tipul „Cel binecuvântat”, si aceasta obișnuință transpare uneori și în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prologul Evangheliei sale vorbește despre Cuvânt, care se va arăta ulterior a fi întrupat în Isus Hristos și afirmă: theòs QÎn ho lógos „Cuvântul era Dumnezeu 268” (1,2). Această afirmație este mărturisirea de credință prin care creștinismul se desparte de iudaism: Isus Hristos nu este simplu om, ci Om-Dumnezeu. 3.2.2.1.2. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the Lord” (RSV). Acest nume, cu care Septuaginta a transferat numele personal YHWH/’A:Än"y, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o găsim într-o aclamație din finalul Epistolei întâi către Corinteni: Marana tha!, „Vino, Doamne!” (1Cor 16,22). 3.2.2.1.3. tò ónoma: „Numele”. În Vechiul Testament, h"ššem / tò ónoma este rezultatul aceleiași interdicții de vocabular statornicite în iudaismul postexilic că și în cazul lui ’A:Änai/kýrios. În Noul Testament este reflexul unei obișnuințe ce interacționează cu mărturisirea de credință creștină privind dumnezeirea lui Hristos, fiindcă aici „Numele” se referă mult mai des la Hristos decât la „Dumnezeu-Tatăl”. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
26,64): „...de acum îl veți vedea pe Fiul omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.” (t.n.) Credință Bisericii primare îi atribuie lui Isus titlul de christós inițial din motive apologetice, pentru a le arăta adepților iudaismului că Mesia cel așteptat de ei, adevăratul fiu al lui David, a venit în persoana lui. Petru explică acest titlu în Fapte arătând că „Dumnezeu l-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret” (10,38
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și necazuri, iar în Noul Testament, ca salvator eshatologic. Acest rol al divinității cu privire la om este evidențiat numai în Biblie. 4.4.12. Numele metonimice preluate în Noul Testament de la iudaismul târziu, unde apăruseră ca rezultat al interdicției folosirii numelui YHWH: megaloprepgs dóxa („Slavă minunată” - 3.2.1.1.4.), hQ dýnamis („Puterea” - 3.2.1.1.5.), hQ megalosýnQ („Mărirea” - 3.2.1.1.6.), ho eulogQtós („Cel binecuvântat” - 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fapt, yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Desalinizarea terenurilor prin spălare cu multă apă nu este o soluție adevărată pe ansamblu deoarece împinge doar problema în altă parte. VI.3 Implicațiile apei asupra dezvoltării civilizației umane Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul,islamul , iudaismul șișintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
umane Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul,islamul , iudaismul șișintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată (Wudu). În șintoism, apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curățirea unei persoane sau a unui loc. Apa este menționată în
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Semnează eseuri și articole critice B. Lăzăreanu (Eminescu și Ronetti-Roman), Paul Zarifopol (Pentru proza lui Heine), T. Arghezi (Theodor Herzl), I. A. Bassarabescu (Câteva amintiri despre C. Dobrogeanu-Gherea), Camil Petrescu (Tradiționalismul), E. Lovinescu (Antisemitismul meu literar), C. Stere (Elenismul și iudaismul în civilizația umană). În 1933, A. se alătură celorlalte publicații antihitleriste, tipărind articole în care se insistă asupra pericolului pe care îl reprezenta venirea lui Hitler la putere în Germania. T. Arghezi scrie în articolul Punctul mortal: „Hitler reușește să
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
în raport cu sine, xenofob față de toți ceilalți. În evreu, Marx recunoștea și ura, parcă mai mult, o parte a biografiei sale, repudiate sistematic. O exorciza prin imprecații antievreiești, prin ruperea legăturilor cu familia și prin înstrăinarea față de orice aspect ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îngr. Vasile Sporici, pref. Michael Finkenthal, Iași, 2000; Strigăt întru eternitate, îngr. Geo Șerban, București, 1998; Benjamin Fondane et les „Cahiers du Sud”. Correspondance, îngr. Monique Jutrin, Gheorghe Has și Ion Pop, pref. Monique Jutrin, București, 1998; Versuri, Chișinău, 1999; Iudaism și elenism, îngr. și pref. Leon Volovici și Remus Zăstroiu, București, 1999; Ființa și cunoașterea: încercare asupra lui Lupașcu, pref. și trad. V. Sporici, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 461-468, II, 200-211, 342-345, 419-421, 462-463; Constantinescu, Scrieri, III
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Marin Sorescu, B. Fundoianu sau Făgăduința ca afirmare, L, 1995, 40; Dosar B. Fundoianu, APF, 1995, 11; Caraion, Tristețe, 107-111; Pop, Recapitulări, 134-141; Mirodan, Dicționar, II, 299-323; Z. Ornea, La centenarul Fundoianu, RL, 1998, 49; Mănucă, Perspective, 26-41; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 109-125; Dicț. esențial, 320-322; Gina Sebastian Alcalay, Fundoianu, eseist, filosof și profet, RL, 2001, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prelucrare a unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre Iason și Papiscus, scris de Ariston din Pella care a trăit în secolul al doilea (cf. vol. I, p. ???). Evagrie nu se adresează atât evreilor cât mai degrabă creștinilor atrași de iudaism. Bibliografie. Ediții: CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). Studii: F. Parente, La controversia tra Ebrei e Cristiani in Francia e in Spagna dal VI al XI secolo, Atti del Convegno di Studi, Spoleto, 1980. La sfârșitul secolului activează Ghenadie din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expunea și ataca sistematic tot ceea ce s-a transmis despre Isus prin Evanghelii. Nu ne vom opri aici asupra operei lui Iulian și asupra ideilor fundamentale pe care le conține. Ne vom mulțumi să amintim că el nu neagă valoarea iudaismului, însă îl consideră inferior tradiției religioase și culturale elene, singura care, prin contemplarea universului, a putut să se înalțe până la ideea de Bine, suprema divinitate din care emană și zeii și în primul rând cel mai important dintre aceștia, Helios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. Însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă: trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort afirmând că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își manifestă propriul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta doar pe el să aibă, în schimb, raport real cu divinul; iar acuzația că gândirea, spiritualitatea și morala sunt pervertite prin degradarea înregistrată până și în raport cu modesta calitate a iudaismului, este respinsă de creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate bazată pe cele mai înalte idealuri. Desigur, această tematică culturală e mai explicită și mai profundă la Origen decât la Chiril; acest lucru poate să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; acolo, el propovăduia monofizismul și combătea iudaismul, maniheismul și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfântă, destinate celor care urmau să fie botezați de Paște: cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de contopire întru bucurie la masa bogată, în tactul muzicii și al dansului hasidic. Texte filosofice bine alese din Proudhon, N. Bialik, M. Buber sunt urmate, inspirat, de mici antologii de texte lirice și epice dedicate sărbătorii. Volumul Reflecții despre iudaism (1989) prezintă istoria și credința evreilor într-un mod esențializat, cu citate biblice pregnante, într-o traducere românească armonioasă. Claritatea tezelor se îmbină cu scrupulul istoric, fiecare capitol fiind însoțit de o serioasă bibliografie. După elaborarea acestor repere fundamentale pentru
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
1989) prezintă istoria și credința evreilor într-un mod esențializat, cu citate biblice pregnante, într-o traducere românească armonioasă. Claritatea tezelor se îmbină cu scrupulul istoric, fiecare capitol fiind însoțit de o serioasă bibliografie. După elaborarea acestor repere fundamentale pentru iudaism și după susținerea unui ciclu de conferințe la postul național de radio, Khol Israel, autorul a dat lucrarea sa fundamentală, Între legendă și realitate. Lumea hasidică (1995). Teză de doctorat în istorie, dar și evocare captivantă, cartea pornește de la legenda
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]