1,745 matches
-
largi. Vântul bătea destul de neplăcut, dinspre mal înspre larg.Deocamdată, marea se prezenta ondulată, de gradul doi spre trei. Mi-am propus să merg mai departe, spre nord, unde mai prinsesem guvid mult și hanus frumos, în speranța că la ivirea soarelui, marea se va liniști, ca de obicei. Un bătrân vecin m-a rugat să-l iau și pe el în barcă. Moșul avea deja 72 de ani, însă mai fusese cu mine și nu avea rău de mare, era
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
retezate genele sunt clape de pian care îți colindă irisul privește-mă fără să clipești! lasă iubirea suspendată ca un staccatto între acordurile acestui deja-vu! geneze în fiece secundă undeva în cer se naște un poem pentru a-i simți ivirea privește dar înălțimile răstignit pe-o coală dalbă de hârtie să afli că: o frunză albastră cu vinișoare roz este o fărâmă de dor purtată de vânt ușor un cocor singuratic ce străpunge ploaia are un iz romantic norul cel
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
am îndreptat într-acolo chiar dacă a trebuit să ne sculăm la ora patru dimineața. Călătoria până la locul de îmbarcare am făcut-o de data asta cu tuktukul condus de Sunhante în mare grabă pentru că, trebuia să ajungem pe râu o dată cu ivirea zorilor. Dar, iată-ne ajunși. O mulțime de bărci cu motor așteptau clienții, iar posesorii lor pur și simplu ne-au asaltat. Sunhante căuta pe cineva anume și având deja o experiență știam importanța acestei căutări. Omul căutat a răsărit
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
alături de mine încă trei ani. Unde m-am rătăcit din calea fulgerului și unde și când am răsturnat carul nevoilor în hăul adânc al căutărilor. Unde acum îmi este iubirea, când îmbrățișez geometriile aerului. Stau și aștept pe stânca valorilor ivirea zorilor. Dincolo de viață începe răsăritul soarelui sau mai este timp aici, printre vâslele frânte ale umanului. Referință Bibliografică: Gânduri în rânduri (27 februarie 2013) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 789, Anul III, 27 februarie 2013. Drepturi
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
persoane, - bărbați și femei care transmiteau știri, iar în jurul lor lumea plângea, țipa, alerga încolo și încolo, derutată, îngrijorată. Un vacarm căruia eu încă nu îi înțelegeam motivul! Eram epuizată, dar, mai ales îngrijorată de cele ce, undeva, se petreceau. Ivirea zorilor m-a bucurat, gândindu-mă că la lumina zilei va dispărea totul. De fapt au început problemele curente ale zilei respective, dar imaginile mă urmăreau aproape tot timpul. Abia seara am înțeles despre ce este vorba, când la știrile
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
ocolit acuma... / El s-a temut, mai mult, - săracul... / Pe luna palidă, pustie” (Crize, 1965:134). Bacovia creează întru păreri de rău față de ființa-om care nu îi înțelege versul, el crede că în noapte răul se va distruge până la ivirea zorilor și, de aceea, izvorul său de inspirație se ivește în noapte: „Culori, și fum de toamnă, plâns de poet, / Apa e rece, frunzele plouă - / Vorbește încet, pășește încet, / Că totul cade cu o jale nouă” (Belșug, 1965:135), așteptând
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Saturn, la femeia necunoscută care dorea să mă însoțească la pescuit pe mare, adusă de lună în calea mea, în plimbarea sa matinală, scăldată de razele luceafărului, străjer al mării și al orașului, care începea deja să prindă viață, odată cu ivirea zorilor dimineții de mai. [i]Stabilopozi = blocuri de beton cu patru picioare, de 2-5 tone greutate, prevăzute la capete cu protuberanțe de forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile la împingerea apei. Se folosesc la construirea de diguri maritime. (DEX
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
conștient de efectele crizei, dar tot ce putea face era să mestece cât mai puțin, cu speranța că mixtura, fiind neomogenă, vor apărea și suflete deschise la culoare... Cu o asemenea tactică și cu un polonic de noroc, puteai spera ivirea pe lume, în ziua respectivă, a unui geniu. Draco-j privea amuzat cum colegul lui simula rotirea polonicului. Și lui îi convenea metoda. Creșteau șansele apariției unor pedofili, hoți de talie internațională, criminali în serie... Ba, cu trei stropi de noroc
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
Noului Ierusalim pe malul Dâmboviței se vor îndeplini vreodată și care va fi destinul acelei noi epoci a omenirii! Să vedem acum cu ce operăm analizând cartea lui Mircea! Oare care este satul-buric de lume, la care se referă? Adămușul ivirii sale pe lume? Satul, în general, ca formațiune de organizare socială? Sau satul Daciei preistorice, cea de dinainte de Marele Potop, când mările încă nu sfâșiaseră Pământul? Eu cred că, printre rânduri dacă știm să citim, le găsim pe toate, la
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
conștiințe! Iar fracția care încape simbolistica de tip masculin a expresiei simbiotice mai sus subliniate, sugerează ideea de sămânță, de mugure al vieții și, componenta feminină a aceleiași ziceri semnifică sau este receptată ca bază fertilă, roditoare, deci sine-qua-non-ă a ivirii și dezvoltării oricărui germene însuflețit. Acest principiu dual, androgin, în care credeau și Dacii străbuni, este însuși motorul esențial al Facerii, echilibrat în durabilitatea și perenitatea sa prin cei doi “stabilopozi” constituenți, care, prin îngemănarea de aport predestinat, înjumătățit, a
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
de dor” (2006), “Prin sita vremii”(2007) , “Oglindiri” (2009). În toate am pus “fășii de suflet” atunci când le-am dat viață. Dar “Gând purtat de dor”, monografia sentimentală a comunei în care am scos țipătul dintâi, acel moment unic al ivirii mele pe pământ, darul vieții venit din Ceruri, Țigănești-Teleorman, mi-e mai aproape de suflet, mai drag, ca însăși copilăria. Această carte, ca și multe alte scrieri ale mele, exprimă liantul dintre memoria anilor petrecuți în Țigănești și viața de acum
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
se țin lanț, când miracolele se înghesuie, chiar o beție a uimirii (vezi Miraculum,Extaz -în care găsim frumoasele versuri : Bărbatul își mângâie femeia/ De la călcâie până la ochii de sare/ Delicat emisfer ș.a. Poeta se bucură așadar firesc de orice ivire din rolul indiferent al lucrurilor, iară dacă acelea din apropiere netede, derizorii, potolite, șterse ... se mai arată, neașteptat, și în câte un cearcăn de taină, ea se înfioară, încearcă starea extatică ori ,altădată, atingând în treacăt acel subțire inel, ascultă
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
mă arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici dacă Dumnezeu există,(Ecce Homo).Vibrația poemelor constă în clic/clacul ideii trasmise,încadrându-se în noul curent proglobmodern. Al.
DAN DOBRE-ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351135_a_352464]
-
își alimentează energiile creatoare și din construcțiile de spirit înălțate de Domnia sa! Sorbind din cupa plină-ochi cu ingratitudine omenească, Lucia Olaru Nenati traversează viața afișând un surâs prefabricat pe chip, dar în fapt “ară” brazde adânci pe Pământul sfințit de ivirea lui Eminescu!” (Traian Apetrei, ziarist, director al Teatrului “Mihai Eminescu” Botoșani) ,, Fiecare om își alcătuiește de-a lungul vieții un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistența acestui edificiu, de mâna aceea de oameni pe care
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
clarul de lună după un ritual și o muzică știute numai de ea Argintul stropilor îi făcea corpul strălucitor Nisipul, iarba, copacii și chiar valurile mării cântau odată cu ea Numai vântul o acoperea cu frunze ca niște solzi scânteietori Înainte de ivirea zorilor, o sirenă se îndepărta de țărm... Referință Bibliografică: Dansatoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DANSATOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356505_a_357834]
-
singur gest: al unui nor de duminică? Al soarelui prăbușit fără ecou pe-o inimă? Probabil o singură, ireversibilă zbatere de gene va coborî pleoapa tăcerii peste mine și,în sfârșit, mi se va permite intrarea în lume.Ciudat! O ivire în lumină fără durere... Ce aiurită e uneori viața! PARE GÂTUL UNEI LEBEDE LÂNGĂ GHILOTINA VISULUI. Fiecare zi sau noapte fericită e pasibilă de prăbușire...Și ultima suflare ca o revenire la normal. Dar repirăm tot mai ușurați, mai ușori
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
fi adormit că fecioarele nebune și ceasul deșteptării ne va fi găsit fără ulei în candele. Nu vom fi băgat de seamă semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care - deșteptați de dimineață - ne vor fi vestit ivirea lor. [...] Vai, câte lucruri am fi putut face, dar pe care nu le-am facut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. [...] Vremuri asemănătoare ne stau în față, atât
ROMÂNIA ÎNCONJURATĂ! CÂND VOM CONŞTIENTIZA PE CE LUME TRĂIM? de REVISTA RAZBOI INTRU CUVANT în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355269_a_356598]
-
acoperă cerul. Fapt îmbucurător care arată că se pot folosi cu succes ca șabloane vechile structuri sau idei. O anume abundență e conjugată cu o penurie. baston rătăcit - bunicul răsfoind de zor abecedarul Claudia Ramona Codău Una din interpretări este ivirea unei noi urgențe care îl zăpăcește pe bunic. Întoarcerea la abecedar, odată cu nepotul, cred, îl copilărește și îl revigorează oarecum. Și aici există un șablon recent: primii pași în ham - / bastonul bunicului / singur in cuier, care sugerează aceeași derutare a
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
O figură-ncântătoare Ca o rază în lucire. Fiindcă ai ceva feeric, În purtare, în mișcări, În al nopții întuneric Mă îndemni doar la visări. Tu mă faci să uit de toate Vitregiile vieții, Ca și aerul cam rece La ivirea dimineții. Tu mă faci să mă gândesc Câte îmi mai trec prin minte, Iată-mă că și zâmbesc Să-ți mai spun? Nu am cuvinte. De-ar fi toate în natură Cum ne par de minuscule Să mai spun? Nu
ÎMI APARI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356544_a_357873]
-
O figură-ncântătoare Ca o rază în lucire. Fiindcă ai ceva feeric, În purtare, în mișcări, În al nopții întuneric Mă îndemni doar la visări. Tu mă faci să uit de toate Vitregiile vieții, Ca și aerul cam rece La ivirea dimineții. Tu mă faci să mă gândesc Câte îmi mai trec prin minte, Iată-mă că și zâmbesc Să-ți mai spun? Nu am cuvinte. De-ar fi toate în natură Cum ne par de minuscule Să mai spun? Nu
ÎMI APARI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346098_a_347427]
-
oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipat de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasa de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-am vrut să viu, unde nu mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe un țipat de glorie, în spasmele materne, învingând moartea sub al carei scut m-
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
întreb cine-a-ncurcat coridoarele și scările înainte de somn, am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de dorade și midii rămase de la retragerea fluxului umplîndu-mi nările de parfumul largului limpede, firesc, ca și cum vremea aceea abia ar urma să vină la ivirea primei gene de lumină cînd tu încă dormi și ne visezi ieșind din constrîngeri într-o naivă, necesară uitare de sine. Referință Bibliografică: Melancolii / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1407, Anul IV, 07 noiembrie 2014. Drepturi
MELANCOLII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369084_a_370413]
-
albine, menite să producă PICĂTURI(le) DE MIERE ale poeziei - o hrană a sufletului care să crească, să întrețină și să cultive frumosul. O poezie lină, calină, cu o savoare și o dulceață aparte, ce merită a fi citită de la ivirea zorilor, până către momentele amurgirii, însă fără să se uite o clipă ca ferestrele sufletului să fie lăsate larg deschise. (Gheorghe A. STROIA) * * * 16. LIRIK: ANA MARIA BUCUR* Mangalia - SURÂSUL FEMEILOR (poezie) Feminitatea este zugrăvită în poezia Anei Maria Bucur
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
bănuială sumbră îl inundase, ca o apă neagră care nu-și mai găsește locul în matcă. Grăbise instinctiv pasul și ajunsese abia respirând să apese pe clanța ușii farmaciei. Înăuntru două fătuce în hălățele albe stăteau la taifas, iar la ivirea lui își întrerupseseră nemulțumite conversația. Nu se mai dau azi compensate, îl luase în primire, una dintre ele. Ne-am făcut plafonul mai adineauri. Veniți și dv. mai devreme, ce Dumnezeu! Dacă nici la pensie n-aveți timp, atunci când?... Andrei Azuga
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
Toma. Niciodată... Aș fi preferat să mut continentele decât să mă găsească iarna. Să ies acum din casă, se lăsase noaptea peste câmp și cerul părea curat. Mă aștepta luna, atât cât ar fi avut curajul să o facă înainte de ivirea zorilor. Fiecare își consuma timpul în funcție de limitările personale. „Ce bine”, îmi spun, „ce bine că nu e nevoie să alerg dupa ea.” Este acolo, într-o relativ confortabilă permanență, îmi cunoaște fiecare mișcare, nu este nevoie să o încurajez în
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]