485 matches
-
prin a o asimila. Vorba lui Al.Cistelecan, dar și a lui Caragiale: "rezon". Citată de criticul nostru, Ana Blandiana stabilește două direcții ale acestor memoriale autohtone, una spiritualistă, care-și găsește reazimul principal în căutarea lui Dumnezeu, în iluminarea izbăvitoare, al cărei prototip e N.Steinhardt, și alta a suferinței ca atrocitate închisă în sine, masochistă, inclementă, tutelată de Paul Goma. Din categoria experienței mistice se impune "testamentul" memorialistic al cardinalului Iuliu Hossu ce s-ar cuveni să constituie "un
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Sînt în întregime de acord că spiritul (sau sufletul) național nu a fost și nu este o esență sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel de esențe transcendente pogorîndu-se izbăvitor peste capetele noastre și întrupîndu-se apoi în popoare înzestrate cu har mesianic sau în profeți apocaliptici vestind paradisul unui anumit popor, o asemenea idee trebuie lăsată deoparte. La fel, ideea unor spirite ascunse în zestrea genetică a indivizilor sub forma
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
ratificată divin. Succesiunea ritmică a focalizărilor nu e o găselniță. Ea se regăsește, condensat, în finalul romanului. Aflat, în redacție, la calculatorul unei colege, Andi citește consternat, câteva rânduri superficiale adresate acesteia, chiar în acele clipe, de Marga. Între timp, izbăvitor, primește un telefon de la Set care-i spune, el, vorbele pe care le-ar fi așteptat de la fosta iubită: "Nu ne-am auzit demult, dragul meu. Dar să știi că nu te-am uitat...Măcar o dată pe lună ne rugăm
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
scriind versuri/ la lima într-un bar./ lima toată este un bar.// lumea, ca să zic așa, e lima” (ukulele). Legat de un personaj feminin, negresa, ce revine obsesiv ca o nălucire a unei senzualități toride, însă totodată ca o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta, într-un cuvînt, e izbăvitoare. Argumentele oferite de Șklovski în sprijinul ideii sale provin din analize la diverse opere literare celebre. La fel procedează și Steiner, oprindu-se asupra textelor lui Celan, Dante, dar și Dostoievski ori Wittgenstein. E important însă să observăm că nici
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
volum, nu avea nimic în comun cu biblica Duminica orbului a lui Cezar Petrescu, nici diluviul din proza și reveriile lui Constantin }oiu nu se raportează la potopul din Vechiul Testament. Acela era pustiitor, o cumplită pedeapsă divină; acesta e unul izbăvitor, o febrilă așteptare omenească.
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină de umor" se pare că ceva a început să se miște... Dovadă că, în comedia ei, sever întreruptă un timp, personajul inocent, personajul excepțional, în
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
unei angoase, debutul tragicului. Este suficientă accelerarea mișcării pentru efectul comic și încetinirea pentru obținerea tragicului" (idem). * Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține fluxul vieții lăuntrice. Conștiința erorii aprinde o candelă izbăvitoare pe care adevărul, odată atins, e ispitit a o stinge. * Dacă, așa cum scria Valéry, originalitatea constituie o chestiune de stomac bun care digeră substanța altora, ne dăm seama de lipsa ei de însemnătate într-o instanță transcendentă. * Snobismul: o stranie
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
ceafă de Avraam, cu degetul gros apăsat cu toată puterea pe ceafa băiatului și decizia ce-i umple întreg obrazul, în timp ce Isac zbiară aplecat peste butuc, - înainte de a se abate securea și de a-i trimite, dintr-un tufiș, mielul izbăvitor... (Altă lume, alte timpuri.)
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
spunem: corectitudinea politică. O patologie care le-a anesteziat francezilor instinctul de conservare și le-a fărămițat imunitatea. O patologie care a preschimbat țara lui Montaigne într-un sanatoriu social în care emigranții și discriminații pot avea certitudinea unui liman izbăvitor. O țară în care, dacă ești handicapat locomotor și retardat mental nu se poate ca, păcălind vreo autoritate, să nu găsești un loc călduț desfăcut din mantaua protecției sociale. O țară în care cea mai bună trambulină socială este să
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
ce, pentru ochiul nostru, s-au consumat deja, ci și privitoare la evenimentele încă în curs de desfășurare, la cele ce alcătuiesc eposul prezentului nostru istoric, al celor ce am trecut pragul noului mileniu. îl preocupă îndeosebi integrarea europeană, ,ideie izbăvitoare", încă în 1957, cînd rostește un cuvînt la Radio Paris, cu prilejul morții prietenului său, Grigore Gafencu. Acesta, relevă latinistul, era considerat, nu doar de celelalte grupuri naționale ale exilului, ci și de ,capetele gînditoare din Occident", drept unul din
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
această Adresare Către Națiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiți sănătos, omule bun și drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii și pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor. Aș vrea să cred că noi toți vom înțelege în spirit critic și autocritic marele dumneavoastră exemplu de înțelepciune și curaj - Adrian Păunescu, 1986 La ceas aniversar, în care rememorează ultimii 6 ani trăiți sub competenta sa conducere.
Omagiu iubitului domn preşedinte Traian Băsescu. Adresează aici urările tale conducătorului ţării () [Corola-journal/Journalistic/47040_a_48365]
-
este tocmai perspectiva spirituală. Fără ea, nuanțele poveștii ar părea excesiv de vindicative, autoarea acoperindu-se de bănuiala că suferința i-a acrit ochiul descriptiv. Așa însă, toate peripețiile dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări cu bătaie soteriologică la capătul căreia scriitoarea își recapătă seninătatea. Și nu și-o poate recăpăta decît rememorînd etapele
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
în mine oase de pasăre). Ceea ce e o morală a extazului. Contrar poeticii pe care o ilustrează Lidia Lazu, așa cum am văzut, dematerializată, aeriană, cu ,oameni plutitori", cu ,lumină orbitoare", cu ,sufletul mai ușor decît aerul", așezată sub ,ochiului cerului izbăvitor", Ion Lazu ni se înfățișează ca un fervent al materiei. Nu epura spirituală, sublimarea, abstracțiunea îl atrag, ci concretul ce se concentrează sugestiv, revelîndu-și identitatea: , Drumul umblă din piatră-n piatră pînă ajunge în cugetul tău numai drum, pădurea se
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
coana Tinca”, „Sărut mâna!” Sărut mâna îi spun și eu acum, la depășirea centenarului personal, cu convingerea că longevitatea se „cumpără” cu cumpătare, cu echilibru în toate, cu chibzuință în fața întâmplărilor vieții, bune și rele, și cu credința în munca izbăvitoare de toate relele. Zic și eu! Dar cine știe care-i adevărul? Primarul Vasluiului dl. V.Cristea, la centenarul mamei. Ziariștii o întreabă ce a mâncat în viața ei de a atins această vârstă. Personal nu i-ași pune o astfel de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
eu mă ridicam, drept și nemișcat în dimineața strălucitoare. Alcoolul și femeile mi-au adus, la drept vorbind, singura ușurare de care eram vrednic. Vă încredințez acest secret, dragă prietene; folosiți-l fără teamă! Veți vedea că adevăratul desfrâu este izbăvitor, pentru că nu creează, nici un fel de îndatorire. În desfrâu nu te posezi decât pe tine însuți; iată de ce rămâne îndeletnicirea preferată a celor ce se iubesc pe ei înșiși mai presus de orice. E o junglă fără viitor si fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Dialog). Sînt acestea neîndoios inscripții ale sîngelui învăpăiat de-o dorință încă departe de-a se domoli, abia drapate estetic. Ideograme ale pulsației vitale ce nu capitulează, găsind cu cale a arbora steagul iluzoriu al unei transmutații în semnul atoate izbăvitor. Un pas mai departe pe calea abstragerii îl reprezintă procesul am spune al denudării, al trecerii în stare de axiomă a propozițiilor. Desfăcîndu-se progresiv de figurile de stil ca și cum și-ar descheia nasturii veșmintelor bogate, Vasile Dan descinde în cotidian
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
-și încredința taina nimărui, s-a îmbrăcat astfel și s-a furișat fără a fi văzută de vreo slugă a casei tatălui său și că în sfârșit Beppo a adus-o până la Sorrenta, și că acum, după ce a văzut pe izbăvitorul, pe prietenul său, pe acela căruia îi era datoare viața... datoria îi poruncește de a se înturna în grabă. Pergoleze îi jură pe Madona ce singură împodobea umilita lui lăcuință că o va respecta și o rugă a se odihni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o femeie ar merita să aibă parte fiecare dintre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă prințesă poetă. Orfana logodită Logosului Își cheamă perechea, izbăvitorul: „Caută-mă. E dimineața pe lume/ Pământul/ și o tristețe grea ca pământul mă apasă/ Tu Îndepărtează te rog de pe mine cu palmele lopata cu vâsla/ cei doi metri de pământ/ cei doi metri de tristețe/ cei doi metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cum avea să remarce, cu acuitate, Ion Vartic, o izbutită regresie. Un mod de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan Sontag, care scrisese printre primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nou conecția cu scrisul său. „Profesorul nu făcuse ceea ce trebuia să facă, În alte cuvinte, ceea ce Îi dicta, logic, foamea, instinctul supraviețuirii, demența și regulile dominante ale pactului sângeros dintre foame, instinctul supraviețuirii și demență.” În acea Întâmplare infernală și izbăvitoare, naratorul găsește nu doar argumentul suprem Împotriva banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de consum, post-factum, a Auschwitzului, ci și temeiul propriei sale „continuități” În supraviețuire: „m-am Încarcerat singur, de dragul libertății”. Solitudinea se reafirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nici prietenă; cu siguranță nu o simplă amantă. O legătură care nu se inventase încă. Nu voia să o posede. Voia doar să cerceteze, cu obișnuita baterie de chestionare, ce anume o dărâmase și de ce prezența ei era atât de izbăvitoare. Voia s-o demonteze, s-o scoată la lumină. Să-i afle trecutul și povestea de viață. Nu spusese aproape nimic în cele câteva minute pe care le petrecuseră efectiv unul cu celălalt. Și totuși știa ceva despre Mark, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cauza valahilor ar fi pierdut el lupta. Numără scrisorile trimise de spătăria lui vodă și nu știe cum să-l mai pârască la turci ca să-l mazilească. Tot din stele, astrologiile voastre i-au spus țarului că el va fi izbăvitorul creștinilor din Răsărit. Bea, se îmbată și se jură că mormântul lui va fi la Constantinopol în Hagia Sofia. Eu, neică Dinule, nu prea mă încred în comete, eclipse și în scorneli vrăjitorești. Mă duc să-mi cănesc barba ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște. Așa făceau pe vremuri și împărații Bizanțului... Apoi a venit un alt acum, în care trebuia să acționeze un alt izbăvitor, țarul Rusiei... Era rândul Cantacuzinilor, al stolnicului Constantin și al spătarului Mihai să lase nălucirile și să-și dea seama că țarul nu-și dorea decât Azovul și Benderul, că puțin îi păsa de creștinii din Balcani! O să mă întorc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]