3,184 matches
-
motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și cu cizmulițele ei albe, care-i veneau până la jumătatea gambelor suple și puternice! Of, Iisuse, „Craci“ Dembosky, cu frumusețea ei goișe, tâmpă și blondă! O altă icoană! Faptul că Alice era atât de ostentativ șikse 1 provoca o continuă jale la Heshie acasă, ba chiar și la noi, cât despre gura lumii, în general, cred că exista o oarecare mândrie civică în faptul că o neevreică izbutise să ajungă la o poziție atât de publică în liceul nostru, unde nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă să urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la timp instalația de recuperare, ne vor înghiți deșeurile de fabricație, și-i jale, tovarășe... Cum ai zis că te cheamă? A, da, Vlad; mi-am notat și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căci alt element sănătos, clasă muncitoare, nu găsise. Și nici nu avea timp să caute. Apoi, mult mai apoi, la aproape un an, ziua aceea senină a unui sfîrșit de toamnă "și se mai zice că Natura ia parte la jalea omului!" -, ziua cînd, restabilit, intrat în grații, părăsit de proastă pentru că el era prea prost, dar deja inițiat de ea, ziua cînd, ca din senin, o femeie tînără, de o frumusețe exagerată, cu un zîmbet diabolic pe față și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Wenwang. Bian He se duse în munți cu jadul la el și plânse fără oprire timp de trei zile și trei nopți. Curios de această veste, Wenwang trimise pe cineva să-l întrebe pe Bian He de ce plânge cu atâta jale. El răspunse: "Nu plâng pentru că mi-am pierdut picioarele, ci pentru că jadul a fost apreciat drept o piatră simplă și un om cinstit a fost luat drept un mare mincinos!" Wenwang îi spuse bijutierului să prelucreze cu atenție piatra adusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca prietenii și amicii din Drumul Taberei, amintiți în treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e, să se transforme și ei din noțiuni în personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Întoarse și spuse, mîngîindu-și tigva pleșuvă: — Poate că ai dreptate. Toți suntem cu nervii la pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de stimulente, În zilele noastre. — Noaptea trecută a fost jale la Purley. Nu atît din pricina bombelor - n-au fost prea multe - cît din pricina așteptării Încordate. Ne-am primit, firește, și noi partea de bombe și de mine... — Casa În care locuiam a fost distrusă aseară. — Nu mai spune! exclamă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mea este că e totuși o trădătoare, adăugă el pe un ton sec. — Întîi să-mi dai filmul, și pe urmă stăm de vorbă, spuse Rowe. „A sta de vorbă“ - asta suna aproape ca o capitulare. Se și gîndea, cu jale, la lungul șir de minciuni pe care va trebui să le spună domnului Prentice pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acela îl votează, fără să se întrebe de ce el, alegătorul, trebuie să respecte legea, trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, trebuie să se încadreze în limitele bunului-simț, iar alesul său nu. De aceea și azi la noi este «atâta jale n casă », cum zicea Goga.” Observând cum rezonează puterea la reacțiile mulțimii, la dorințele ei imediate, putem afirma că România este de fapt condusă de un autoritarism popular, care a înlocuit autoritatea statului. De aceea, a și câștigat alegerile d
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de evoluție ale României nu sunt de natură religioasă. Dacă nu ne-am mișcat atâta timp, nu este de vină ortodoxia: suntem noi. Ea n-a făcut decât să ne închidă în noi înșine și să ne vegheze tăcerea sau jalea. Destinul ei are toate caracterele destinului României. Astfel se explică de ce a participat ea la aproape toate formele de naționalism și de ce ea nu poate fi decât naționalistă. [...] Naționalismul românesc de până acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște tătari, s-a dat la una de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu, acolo e altceva, altfel arată când vine vijelia, cine poate să înțeleagă ce semn mai e... S-au strâns amărăștenii, a venit și popa-n patrafir, cu cădelnița, îi jale de sufletul lor, le-a luat apa și biserica. Și numai locul acela, că e mai pe-un dâmb, n-a fost acoperit de apă și-acolo se vedeau luminile, parcă răsăreau din pământ. Oare ce-or fi însemnând? - De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
absența vijeliei blonde totul părea pustiu. Nu mai avea cine să strige, să te surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile din straturi. Bunica, senină, cosea făcându-și în gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni nu o mai deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca și în ziua precedentă și asta însemna prea mult pentru nervii săi. Bărbatul ei a plecat la serviciu la ora obișnuită, avea mult de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg și pace ce s-a petrecut cu voi de-a lungul anilor, uite, sunt o femeie bătrână, am văzut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge lăcomia lor. Au venit alții. Fecioara cânta cu jale, codrii se zbuciumau, apele fremătau și, ca piatra Carpaților, neamul ei creștea dârz și hotărât. Fecioara ridică buciumul spre lume. Chemarea ei de pace răsună pe întreg pământul. Ioana Vieru, clasa a V-a, Șc. nr.5 Vaslui Imn Patriei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]