1,351 matches
-
doi ani și pe urmă ne-a dus În Botoșani... Și ne-a ținut acolo În camere patru ani, din ’60 până-n 15-16 aprilie 1964, când ne-a pus În libertate... La Botoșani ne-a văruit geamurile, ne-a pus jaluzele și nu vedeam nici când Îi zi, nici când Îi noapte. Și ne-a dus acolo vreo 1 800 de deținuți, În toate trei clădiri care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și au murit foarte mulți... Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreo 1 800 de deținuți, În toate trei clădiri care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și au murit foarte mulți... Din ’60 până-n ’62 au murit din cale afară de mulți... În ’62 a venit și a dat jaluzelele jos, a vopsit, a spălat geamurile, le-a ras până la jumătate, jumătate le-a lăsat... Era ordin să ne ducă la plimbare În fiecare zi cinșpe minute. Înainte ne ducea la două luni o dată, până jos Într-o sală, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
îngrozitor de deprimată. Pe când stăteam acolo și mâncam somon din conservă și orez rece, m-au podidit lacrimi amare. La căderea nopții vântul a început să sufle mai puternic și pe la ora nouă s-a transformat în adevărată furtună cu grindină. Jaluzelele pe care le-am ridicat cu câteva zile în urmă zăngăneau din pricina vântului. Am stat în camera alăturată mamei și am citit, într-o stare de agitație teribilă: Introducere în economie de Rosa Luxemburg. Luasem cartea din camera lui Naoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de aer condiționat, golirea scrumierelor încărcate. Și apoi, ceilalți membri ai grupului au năvălit aproape imediat peste mine. — Aici e mai cald ca în stradă! a exclamat doamna de onoare în chip de salut. — Mă întorc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ne vom crește copiii, vom mai face unul, eu l-aș face bucuros, nimeni nu l-ar mai iubi atât cât l-aș iubi eu. Pentru că eu o cunosc, o accept, o Înțeleg și o iert. Pe la patru patruzeci, din spatele jaluzelelor se zări o lumină. Cineva era În baie. Ea? Emma sub duș? Își dori să fie el perdeaua dușului, un văl de plastic umed care se lipea de pielea ei, se prelingea pe picioare, Îi atingea coapsele - și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei, Încă În valize, căci În gaura aceea de casă nu este loc și pentru ea. În spatele jaluzelelor lumina e Încă aprinsă. Un fir subțire de speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la timp pentru a-i spune că venise doar ca să vorbească, doar pentru a lămuri ceva, căci ea nu voia să-i vorbească și nu-i Îngăduise nici măcar un cuvânt. Se prinse de șnur și făcu să cadă, cu zgomot, jaluzelele. a cincea oră Emma se băgă În pat. Trase de pătura care, În timpul zbuciumului ei nocturn, ajunsese pe partea mamei și, pentru câteva clipe - cu ochii pe cifrele fosforescente ale ceasului -, speră ca Olimpia să o Întrebe ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte nu poate fi denunțată o persoană care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru sobrietatea ei, pentru toate lucrurile pe care nu la cunosc despre ea. Pentru că am douăzeci și trei de ani și prefer s-o găsesc astăzi, În loc să devin bărbatul de care ea s-ar putea Îndrăgosti mâine. Agentul imobiliar ridicase jaluzelele. Un mare salon gol se umplu de lumină. Oricine locuise acolo, nu stătuse prea mult timp. Culoarea pereților era proaspătă, parchetul mărunt de arțar alb era lucios ca și cum nimeni n-ar fi călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să se mute cu locul de muncă. Se grăbesc să vândă, de aceea și prețul este negociabil. Maja se Întrebă neliniștită ce făcea acolo. — Instalația electrică este făcută după ultimele norme, continuă agentul ridicând jaluzelele camerei matrimoniale, apoi În baie și la toate ferestrele casei. Are și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
două pastile. Din certitudinea unei justiții supreme, din gândul la ea. Pentru ea o voi face. Pentru ca ea să fie blestemată pentru totdeauna. a douăzeci și doua oră În Carlo Alberto, ferestrele mansardei de la al șaselea etaj erau Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna. Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia poștală. Într-un fel, le expediase. Poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
terminate, nu mai era nimic serios de făcut. Totul avea să fie gata. Cablajul fusese făcut. Văruiala și decorațiile de asemenea. Săptămâna trecută fusese pus parchet nou și cu câteva zile În urmă veniseră și canapelele maro din piele odată cu jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai protejat ca Într-un pântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu copii nou-născuți erau Întinse pe birou. Se uita prin ele. —Vai, Sam, sunt grozave! Toate sunt de la clienți satifăcuți, bănuiesc. El dădu din cap afirmativ. Mă gândeam să le pun pe pereți. Se duse spre fereastra cu vedere. Trase jaluzelele sus. Luminile Londrei clipeau ca niște bijuterii care se vărsaseră din cutia lor. —Uau, uite ce priveliște! Se poate vedea și vârful lui Big Ben. După o vreme Își luă privirea de la fereastră. Abia după câteva momente observă paravanul. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
proiectate pentru a folosi mai bine aceasta sursă de energie gratuită. Aceste case au ferestre mari pe partea unde cad razele Soarelui la amiază și pe partea mai răcoroasă (N) mult mai mici. În multe locuri se montează obloane sau jaluzele, confecționate din material izolant termic, care se închid noaptea pentru a se păstra căldura primită pe parcursul zilei. Aceasta se numește folosirea pasivă a energiei solare. Bateriile sau celule solare Acestea sunt niște instrumente electronice, ce utilizează fenomenul fotoelectric în producerea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fiara, că în bârlogul lui s-a petrecut ceva neobișnuit: N-am aprins lumina în odaie. M-am dus direct la bucătărioară și m-am oprit brusc după câțiva pași. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc și am ascultat. Mirosul din aer era un parfum, un parfum greu și grețos. Nu se auzea nici un zgomot, absolut nici unul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
agresive. Pătruns până la ultima fibră de intensitatea scenei în care fusese implicat, Marlowe nu găsește altă modalitate de a se calma decât să contemple, de la geam, depărtarea plină de agitație a orașului tentacular: M-am îndreptat spre fereastră, am tras jaluzelele și am deschis larg ferestrele. Aerul nopții pătrunse cu un fel de miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am întins mâna după pahar și am băut încet. Dedesubt, ușa clădirii se închise singură. Pe caldarâmul liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
le-am tăiat plicurile și le-am lăsat pe masa de lucru. Am deschis larg ferestrele ca să las să iasă mirosul de praf și mizerie adunat peste noapte și care plutea în aerul stătut, prin colțurile încăperii și între lamelele jaluzelelor. Pe colțul mesei decedase, cu aripile întinse, o molie. Pe pervazul ferestrei, o albină cu aripile zdrențuite se târa pe lemnărie bâzâind vag, de parcă ar fi știut că n-are nici un rost, că tot e terminată, că a îndeplinit prea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
informăm că este construită din cărămidă, pe fundație de piatră și că are învelitoare din tablă. Forma în plan este a unei nave, cu absidă semicirculară la altar și are un turn cu secțiunea pătrată, așezat pe pridvor și având jaluzele fixe la cele patru ferestre. Așa-zisele abside laterale au secțiunea dreptunghiulară. Sub streașină are o cornișă profilată, un brâu de cărămidă, iar pereții sunt tencuiți la exterior. Altarul are o ușă spre exterior, așezată pe peretele dinspre miazăzi. Intrarea
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
întreținut. Prin comparație cu clădirile arestaților, e vizibilă larghețea cu care se atribuie spațiul unor activități "elitiste". Secretara sau contabila beneficiază de un spațiu considerabil mai mare decît cel al unui gardian de pe secție, dotat cu toate utilitățile posibile: termopane, jaluzele moderne, mobilier scump, toalete recent faianțate, robinete străine și oglinzi mari, telefoane și televizoare de ultimă generație, calculatoare performante etc. Nu de puține ori, biroul unei secretare este mai mare decît celula în care sînt înghesuiți 40-70 de deținuți sau
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
limbajului 532. De aceea găsim această tehnică într-o formă moderată în autoprezentarea lui Meursault din romanul Străinul al lui Camus și într-o formă radicală în romanul Gelozie al lui Robbe-Grillet, unde cineva presupune că ochiul (-cameră) pîndind prin jaluzele venețiene este acela al soțului gelos. Reificarea realității surprinse prin "camera eye" este dusă aici atît de departe, încît concluziile despre conștiința care percepe sînt de regulă nefondate. Nu pare nepotrivit să vorbim aici despre o zonă de nedeterminare în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
afirmație, deoarece "camera eye" înregistrează lucrurile într-o manieră aperspectivală, care de obicei indică predominanța mediului auctorial asupra celui personal: Pe măsură ce [zgomotul] se pierde în trecut, probabilitatea acestuia scade. Acum e ca și cum nu ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți face este să închizi jaluzelele cu ajutorul baghetei laterale 535. Informațiile despre mecanismul de deschidere și de închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personal: Pe măsură ce [zgomotul] se pierde în trecut, probabilitatea acestuia scade. Acum e ca și cum nu ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți face este să închizi jaluzelele cu ajutorul baghetei laterale 535. Informațiile despre mecanismul de deschidere și de închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca avînd fie o natură auctorială, fie una personală. Din nou, tehnica de tip "camera eye" a acestui roman nu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți face este să închizi jaluzelele cu ajutorul baghetei laterale 535. Informațiile despre mecanismul de deschidere și de închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca avînd fie o natură auctorială, fie una personală. Din nou, tehnica de tip "camera eye" a acestui roman nu este nicidecum întotdeauna depersonalizată în întregime. Cîteodată aceasta lasă să se insinueze presupoziții, concluzii
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să nu trec prin ea. Am dus-o pe Lizzie în camera interioară și am încuiat ușa. Încăperea era întunecată, întrucât prin fereastra lungă ce dădea spre dormitor nu pătrundea multă lumină, fie din cauza ceței, fie că uitasem să ridic jaluzelele. Camera era goală, pentru că o văduvisem de măsuța care zăcea încă în râpa dintre stânci, acolo unde o lăsasem să cadă, în drumul meu spre turn. Nu se găsea decât un pătrat de covor uzat pe jos. Și mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din cauza ta, e crima ta. E un asasinat. Niciodată, niciodată, niciodată! La puțin timp după această discuție mi-a spus că e foarte obosită și că ar dori să doarmă, așa încât am plecat. M-am deșteptat brusc. Uitasem să trag jaluzelele și luna îmi inundase dormitorul. Auzeam lipăitul apei și ușorul hâr[âit al prundișului râcâit de valurile care se retrăgeau din cazan. Marea era, probabil, în reflux. Mai auzeam, sau poate că simțeam, un vid uriaș, un dom de tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]