596 matches
-
Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai femeie! Credeam că și-a luat zborul spre institut, la fel ca tine. — Regret, dar cred că sînt puțin confuz, zise Lanark. Rămase într-o stare de tristă agitație, pînă cînd jeepul îl depuse la poarta catedralei. Din ușă auzi acordurile orgii și înăuntru erau grupuri răzlețe de oameni bătrîni și între două vîrste. îDar și eu sînt între două vîrste, își zise.) Stăteau între șirurile de scaune și cîntau că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
solicită să mă duc de urgență acolo. Distanța fiind de peste 150 km și drumul greu cu gropi era cam impoșibil să ajung repede acolo, dar totuși am cerut șefului regiunii, maiorul Barmac Leonida să-mi aprobe mașina de teren, un jeep american cu care am ajuns la Panciu însă n-am gășit infractorul la biroul de miliție dar am trimis după el, gășindu-l într-un birt. Văzându-mă mi-a zis: ascultă ,, barosane’’ să vezi de ce te-am chemat, desfăcând o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
castă aparte, ce își arogă privilegiul independenței de acțiune, dar și al nobleței capabile de sacrificiul suprem, ei navighează în această mare terestră arsă de soare cu aceeași energie cu care Corto sau Rasputin se devotează întinderii lichide. Războinicii din jeep-uri sunt ultimul suspin al unei lumi ce refuză mecanizarea morții, imaginând lupta ca pe un turnir ce se supune codului onoarei aristocratice. Aparent dezabuzați și nedisciplinați, ei sunt croiți din aceeași materie din care este alcătuită fibra mitică a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în care Tintin și prietenii săi ajung la Bulundi Să ne ridicăm o clipă deasupra Azaniei și să privim caravana de mașini în care Tintin, Milou, Haddock și Tournesol se îndreaptă către Bulundi - o escortă de soldați îi însoțește, iar jeepurile își fac drum cu greu pe drumurile din ce în ce mai dificile. Jungla deasă este pe cale să își facă apariția, iar mașinile se înșiră pe cărările care se nasc între arbori și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ajutorul Părinților, Elevilor, Profesorilor și Călătorilor din Întreaga Lume. A Înșfăcat cartea, a căutat „Istanbul“ la index și, după ce a găsit pagina corectă, s-a uitat la hartă ca să vadă unde era. Când a ieșit afară, În parcare, a găsit Jeep-ul Cherokee 1984 ultramarin Încălzindu-se sub soarele Arizonei În timp ce copilul ei dormea Înăuntru. — Armanoush, trezește-te dulceațo, mami s-a Întors! Copilul s-a mișcat, Însă nu a deschis ochii, nici chiar când Rose i-a acoperit fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
drumul ei, a virat la stânga, a făcut o Întoarcere de o sută optzeci de grade și, după ce a ajuns pe celălalt sens, s-a grăbit În direcția opusă. „Iubire primitivă, vreau din nou ce-a fost odată,“ În câteva clipe jeep-ul Cherokee 1984 ultramarin ajunsese deja În parcarea supermarketului Fry. „Nu e nevoie să mă mai gândesc, ai turnat ultima picătură În pahar Îți spun adio pentru toate dățile În care-am plâns...“ Mașina a descris un semicerc, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asyei au alunecat spre un tablou de pe perete, fotografia unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să aibă În picioare cizme grele și murdare și ochelari de soare la ochi, să transpire toate necazurile pe măsură ce mergea, până când devenea la fel de ușoară ca un nimeni, la fel de ușoară ca o frunză uscată În bătaia vântului și astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mâna a doua: cum de se lăsaseră amăgiți cu toții? Hotărât lucru, Își spunea el uneori cu o anume tristețe, tinerii ăștia aflați În căutare de noi valori spirituale sunt de-a dreptul niște tâmpiți. În secundele de după coborârea din jeep, Bruno pricepu că făcuse o eroare. Domeniul cobora În pantă domoală spre sud, ușor vălurit, erau arbuști și flori. O cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
luat dintr-un mic lagăr pentru prizonierii de război al Armatei a Treia aflat lângă Ohrdruf, pe data de 15 aprilie, la trei zile după capturarea mea de către locotenentul Bernard B. O’Hare. Am fost transportat la Wiesbaden într-un jeep, m-am aflat sub paza unui locotenent al cărui nume nu mi-e cunoscut. N-am vorbit prea mult cu el. Eu nu-l interesam. Tot drumul a mocnit de furie în legătură cu ceva care n-avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O muzică sfioasă răzbătea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat pe vârfuri și am întins gâtul să văd cine e înăuntru. Probabil arătam foarte caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu un zgomot asurzitor, aruncându-i în apă pe ocupanți. În Santa Marta, se lupta pentru păstrarea unui surogat de „civilizație“, cu clădiri din fier și ciment, străzi cu reclame, lumină electrică, legi, impozite, polițiști, chiar și o duzină de jeepuri, camioane și automobile. În Santa Marta, totul se făcea după normele de „acolo, de afară“, din capitală și din lumea exterioară, dar, în realitate, nu era decât o tristă caricatură a acelei capitale și a acelei lumi. Pe o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
viteză. Zgomotul motorului era clar perceptibil și după câteva clipe apăru la capătul pistei înnoroiate. Se ghemuiră în desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Santa Marta. Aparatul se vedea acum liber și săriră înăuntru. Motorul se înecă de două ori, scoase un șir de explozii care îi îngroziră pe indigeni și începu să ruleze încet, îndepărtându-se în direcția opusă taberei. Căpitanul urcă în jeep, iar Planchart băgă în marșarier, se răsuci și se întoarse pe unde veniseră. După câteva clipe, totul era din nou liniștit și tăcut. Ieșiră pe șoseaua deschisă și singuratică. — Se întâmplă ceva. Nu e doar teama de yubani. Porniră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
porniră Înapoi spre oraș, trecând din nou peste podul feroviar. La baza lui, virară la stânga, apoi la dreapta și opriră În fața unei clădiri cu cinci etaje dispusă cu câțiva metri mai În spate față de stradă. În fața porții văzură parcat un jeep verde-Închis, pe scaunele din față șezând doi soldați În uniformă americană. Brunetti se apropie de ei. Unul dintre soldați coborî din mașină. — Sunt commissario Brunetti din Veneția, zise el, reluându-și gradul adevărat, apoi adăugă: Maiorul Butterworth m-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse. — Ei bine? Întrebă soldatul. — Nimic. Voiam doar să văd cum trăia. Dacă soldatul era surprins de răspunsul lui Brunetti, nu lăsă deloc să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ajuns, domnule. Apoi adăugă nedumerit: — Mă surprinde că nu știați asta, domnule. Despre Sfânta Barbara. — Nu eu am primit cazul spre elucidare. După prânz, Îi ceru șoferului să-l ducă Înapoi la apartamentul lui Foster. Aceiași doi soldați stăteau În jeep În fața clădirii. Coborâră amândoi când se apropie Brunetti și așteptară să ajungă lângă ei. — Bună ziua, zise el, zâmbind afabil. Aș vrea să mai arunc o privire În apartament dacă e posibil. — Ați vorbit cu maiorul Butterworth despre asta, domnule? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu găsise un carnețel În mașină. Evident, nu găsise. Brunetti deschise portiera din spate, Își vârî mâna În spatele banchetei și pipăi prin spațiul gol. Deloc spre surprinderea lui, nu găsi nimic. Se trase afară din mașină și se Întoarse spre jeep. Deschise palma Într-un gest gol, semnificativ, apoi urcă pe banchetă și-l rugă pe șofer să-l ducă la gară. 12 Singurul tren care pleca din Vicenza la ora aceea era un personal care oprea În toate gările dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
altele pe deasupra, erau aduse cu avionul pentru a aproviziona rafturile supermarketurilor, iar asta fără a mai pomeni de magazinele care vindeau echipament stereo, televizoare, biciclete de curse, pământ pentru flori, lenjerie intimă. Apoi erau transporturile care aduceau echipament greu, tancuri, jeepuri. Își aminti de baza navală de la Neapole și baza de la Livorno; cu vaporul se putea aduce orice. — Pare că n-au nici o problemă să facă asta, zise Brunetti. — Dar de ce să le aducă aici? Întrebă Ambrogiani. Lui Brunetti i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
răbdătoare la restul clasei. —OK! Așa! Acum, pentru că toată lumea cunoaște pe toată lumea, să trecem la treabă. Știe cineva dintre voi cum arată un uter? Capitolul 2tc " Capitolul 2" După curs, stând în stația de autobuz, Alice și Jake au văzut jeepul strălucitor al Amandei și al lui Hugo trecând pe lângă ei. Din spatele geamurilor fumurii, spectrul alb al chipului Amandei privea disprețuitor peisajul. —Cum de te cunoaște femeia aia? a întrebat Jake. Nu știu din ce motiv, dar mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
moralitate e impus de clasa posesoare de copii. Mai cu seamă că, așa cum toată lumea știa, oamenii cu copii sunt cei mai proști șoferi din lume. De exemplu, mamele din Islington care își duc copiii la școala privată din Hampstead în jeepurile Challenger cu dimensiuni de tanc... Hugo a deschis ușa. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un picior atrăgător încălțat cu un pantof cu toc de o înălțime de desen animat, picior care era ridicat în sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe banda de viteză. Nenorocitul ăsta de jeep de familie pe care Amanda îl obligase să-l cumpere era ca un tanc prin comparație cu Aston Martinul. De care, pe termen mediu, era puțin probabil să se mai bucure. Neil nu era adeptul stimulentelor de vânzare de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și făcuse dragoste cu Lucia ore în șir. Bați câmpii. Din nou. Ești un iepure urmărit de un Detectiv deștept, să nu uiți asta. Un iepure criminal, care l-a trimis pe un nefericit agent imobiliar direct sub roțile unui jeep apărut de nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsase geamantanul cu bani în sufragerie, geamantanul udase un pic covorul, îl dusese în debara, îl deschisese, banii erau acolo, bancnote mici, serii disparate. Spuseseră la știri că agentul ăla fusese lovit de o mașină, așa cum scrisese el în manuscris. Jeepul Omului cu Tatuaj staționase în fața casei sale, stâlpul căzuse, veniseră cei de la ambulanță, nu putea fi totul doar o iluzie indusă de vremea mohorâtă, intrată la apă... El scrisese scenariul, iar viața (nenorocita!) îl pusese în practică, paradoxal și înfiorător
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
avea să urmeze, cât de curând, un interogatoriu pe cinste, apoi acceleră. Nu se îndoia că explozia aceea avea o foarte strânsă legătură cu acel musafir misterios care intrase și nu mai ieșise decât pentru a ajunge sub roțile unui jeep, cu acel geamantan (cu bani, cuvintele Luciei, singura care văzuse manuscrisul romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia, urmează petrecerea, cu acel scriitor de pe pod, nu cu altul. Punctul central al întregii afaceri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia se afla un tip cu o barbă impunătoare. Îl arătă cu degetul: - Habar n-are că timpul se poate opri. Ascultă un post de radio cu melodii oldies și tocmai se pregătește să răspundă la telefon
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]