992 matches
-
că voi învăța pentru mine și pentru tata, să ajung” om mare” ca la masa mea să fie în fiecare zi pâine albă cu salam, așa cum văzusem în casa de la oraș a surorii mamei mele. Acolo în târnațul acela am jelit primul prieten adevărat, un biet cățeluș ce-l găsisem flămând și murdar în pragul casei noastre. Am intrat în casă ștergându-mi picioarele de rogojina din pănuși uscate de porumb făcută de Anișoara, Anișoara aia din colțul străzii care era
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
ce surdă e strivirea/ între azi/ și timpul ce-a trecut.../ (Sub semnul timpului). Pentru Valentina Becart întreaga lume aparține timpului, cu ghearele lui de gheață, implacabil, timpul ca o tăcere, sub semnul căruia poeta afirmă: Să n-auzim tăcerile jelind/ Să n-auzim tăcerile murind ( În umbra adevărului). Și pentru mai multă concretețe, continuă: tăceri/ nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se surpau în mine/ ca-ntr-un ochi lunatic,/ singuratic/ în noapte, meditând...( Ca-ntr-un ochi lunatic). Poezia
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
brutar, Ion Stupină, de la Baia de Criș, în dimineața zilei de 10 septembrie 1872. „Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrențuită, fluierul de cireș și jalba către împărat, unsă și mototolită...” La 13 septembrie 1872, declarat „mort național ”, jelit de popor,de prefecții și tribunii săi, în frunte cu cei 36 de preoți, trupul lui cobora în pământul de la Țebea, aproape de gorunul celuilalt Crăișor, Horea, el, nepotul lui, cum îi plăcea să spună adeseori! Într-o zi de duminică
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
pe toți... * În dimineața zilei de-ntâi din noul an S-o semene cu boabe o fată și-un puștan Au tot bătut la poartă dar nimeni n-a venit. Nu s-a dat nici o stire, și nimeni n-a jelit Ce mare lucru oare? In noaptea dintre ani, o mamă a murit. Dorina Stoica Decembrie 2014 Referință Bibliografică: In noaptea dintre ani / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
IN NOAPTEA DINTRE ANI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341919_a_343248]
-
mine pentru a mă trezii.. M-am uitat la el și am întrebat.. -Unde este Iuliana? ... Au dus-o la morga ? Nea Dem a început să râdă și mi-a zis ... -Trezestete omule.. Care morgă ... .Ce ai visat ? ... .Pe cine jelești ... Mi-am șters lacrimile de la ochii.. O bucurie nespusa, dar și o oarecare tristețe m-a cuprins ... .Fusese un coșmar ... Trăisem pentru câteva clipe pedeapsă divină..
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
pe cer străluce, stând pe gânduri, sau ziua-n Soare, sub un zbor de fluturi. Veneau iubiții jos la râu, cu ochii visători, își împărțeau surâsuri, din amurg și până-n zori. În altă zi, o jună, norocul și tristețea își jelea, spălând în râu o albitură; aflase că iubitul o trăda. Se frământa, sărmana; pe loc, se hotărî și jură, Neîntârziat, să-și schimbe dragostea pe ură. Îmi mai spunea această piatră despre-o mamă. Pe malul râului, mai sus, în
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
albitură; aflase că iubitul o trăda. Se frământa, sărmana; pe loc, se hotărî și jură, Neîntârziat, să-și schimbe dragostea pe ură. Îmi mai spunea această piatră despre-o mamă. Pe malul râului, mai sus, în fiecare seară, la apus, jelește fiul înecat, acasă îl tot cheamă. Indiferenți, prin viață, ne-mpiedicăm de-o piatră, făr-a gândi o clipă câte povești ascunde, iată: N-o fi degeaba vorba din bătrâni, „Apa trece, dar pietrele rămân!” Renaștere În frământarea zbuciumat-a vieții
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
început de „Tatăl nostru” în swahili, continuă cu parcul stambuliot Gezi, unde a murit micul Berkin Elvan, trece prin Azinhaga, unde s-a nascut José Saramago, recita la Ventotene același „Tatăl nostru” în sabir și în dialect napoletan, traversează „Sarajevo mon amour”, jelește pe plaja din Gază uciderea unui copil de către o bombă, plânge soarta crudă a migranților, tratați drept bandiți pentru că vor o viață, si se sfârșește la Lampedusa după un ocol prin Tanger. E un periplu încărcat de tristețe. Și asta
Ascultați „Marea cu sarea” cântată într-o limbă care probabil vă va suna surprinzător de cunoscut () [Corola-blog/BlogPost/337809_a_339138]
-
de ani activitate a firmei Libris, simbol al Brașovului pentru tot ce înseamnă carte, muzică, cultură. Târgul de la Brașov prezintă un concept unic în țară, aducând laolaltă tradiția și contemporaneitatea prin diversitatea evenimentelor organizate. Astfel vor participa alături de scriitorii: Doina Jelea, Lidia Popița Stoicescu, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Adrian Lesenciuc, Vitali Cipileagă; specialiști care vor susține conferințe, dezbateri: Dumitru Constantin Dulcan, Lucian Boia, Niculina Gheorghiță, Gigi Ghinea, Părintele Constantin Necula, Iulia Badea-Gueritee dar și artiști cu recitaluri de muzică și poezie
„Meseria de mamă este remunerată nu în bani, ci în fericire” [Corola-blog/BlogPost/100547_a_101839]
-
din adâncimea pădurii, până în profunzimea sufletelor oamenilor. Până și vântul stătea în loc să asculte ... copacul care cânta. Vibra melodios prin fiecare frunză, iar crengile sale mari ... erau copiii timpului, cântându-și simfoniile - bijuterii modelate în filigranul simțurilor. Când nu cânta, copacul jelea. Își strunea crengile să se atingă într-un bocet tulburător, oglindindu-și sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
lor dibace o zămisliră. Iată: se născuse o nouă lume, într-un nou obiect. Un obiect fermecat. Îi dăduseră numele: VIOARĂ. Peste timp, ea se dovedi a fi minunată. Își recunoștea de fiecare dată originile sacre: inima copacului cântător, care jelea de dor sau cânta de bucurie. Vioara devenea din ce în ce mai virtuoasă, mai iscusită. Cu cât cânta mai mult, cu atât notele sale erau mai aproape de perfecțiune. Timpul îi șlefuise notele, îi ascuțise simțurile, o transformaseră într-o pasăre măiastră. Când vioara
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
mai mult, cu atât notele sale erau mai aproape de perfecțiune. Timpul îi șlefuise notele, îi ascuțise simțurile, o transformaseră într-o pasăre măiastră. Când vioara cânta ... totul în jur devenea armonie. Se cutremurau creștetele ninse ale uriașilor de piatră. Își jeleau neputința ale codrului frunze, ce se visau notele vii ale viorii fermecate. Se desprindeau apoi cu emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece. Copacii își începeau dansul suav în bătaia vântului, fermecați de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase. Lumea
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
ca taică-tău care muri la Mărășești, prin tranșeeee, cui mă lași, maicăăă, cui mă lași, că nu mai am nici un Dunezeu singură pe pământ, maicăăăă...Femeile se închinau, unele începuseră și ele să plângă de mila celei care se jelea. Între timp, venise de la arat și soția lui Tobit, Gherghina, care sărise în brațele soldatului plângând de bucurie, că în sfârșit venise teafăr acasă. Că-ți pregătisem, Tobit,-se deslănțuise ea- toate cele de înmormântare, îți luasem bocanci noi și
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
dimineață, nemairămânându-i timpului său niciun crîmpei de luminozitate finită a lumii! Moartea lui Aurel Storin o deplâng cântecele înseși. Toate au în ele ființă, iar azi parcă au și lacrimi, pentru propria compasiune! Cuvântul, silaba, litera, pare că se jelesc pe ele suspinând după cine a preschimbat ultima sa zi de viață în prima zi de singurătate! Niciodată poeziile lui Aurel Storin nu vor ceda locul tăcerii și nici uitării. Cântecul va continua! El va călători poeziile cu vehicolul mereu
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
cu o indescriptibilă cruzime satanică în inima unor creștini, care sunt acum o dâră de spirite călătoare prin Împărăția Luminii lui Dumnezeu. Pentru ei, învredniciții de o moarte mucenicească specifică secolelor, când prigoana anticreștină devenise lege în imperiu, nu a jelit nimeni, nu a protestat nimeni, nu a înălțat rugăciuni fierbinți nimeni. Toți acești martiri s-au stins în chinuri cumplite și o tăcere globală de mormânt. Desigur, plasarea lor geografică mult prea departe de granițele lumii cu așa-numit rol
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
se stinge dor de drag, Când dragostea-și găsește mai bun loc în stomac. În frunza care cade, coboară câte-o stea, S-o ducă vântu-n zare, cu nemurirea mea, După o iubire în amintiri pierdută, Ce-mi lasă dor jelind pe viețuirea-mi scurtă. Mă ninge fruza toamnei în ganduri care dor, Pe timp să le înaripez și apoi să mor. Să-mi picure nectar din floarea veșniciei, Pe gând înlăcrimat de clipa reveriei. Când vine toamna în veșminte de
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
ucigașii uciși, avarii flămânzi intelectualii munciți cu sapa la câmp singuraticii de oameni, din mijlocul lor luptători pentru pace, adevăr și lumină și-a celor luptând doar pentru sine... iubesc viața, dar o deplâng simt bucurie pentru întorșii-n țărână jelesc nou-născuții... ,,cine sunt eu decât un fir de lumină să car în spate durerile lumii?’’, mă-ntreb... se strecoară în sufletul meu mă strâng de gât și-mi taie respirația mi se-așează pe umeri, mă dor până-n măduva oaselor
SUB STEAUA DRAGOSTEI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343011_a_344340]
-
Sărută-mă Tu m-ai ales, Iubire... comoară să îți fiu. Privesc la ceasul verii, la pasul ei tâziu și mă cuprind emoții când picurul de rouă în pragul dimineții se scaldă-n lună nouă. Din rătăciri tăcute ce se jeleau în tină mi-ai ridicat pășirea spre drumul de lumină. Tu ai aprins în taina ochilor mei desculți speranța revederii din alte multe nunți. Și-atent, ca o icoană, pictată pe senin, ai descompus din ieri grămezile de chin... Se
SĂRUTĂ-MĂ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343355_a_344684]
-
Sărută-mă Tu m-ai ales, Iubire... comoară să îți fiu. Privesc la ceasul verii, la pasul ei tâziu și mă cuprind emoții când picurul de rouă în pragul dimineții se scaldă-n lună nouă. Din rătăciri tăcute ce se jeleau în tină mi-ai ridicat pășirea spre drumul de lumină. Tu ai aprins în taina ochilor mei desculți speranța revederii din alte multe nunți. Și-atent, ca o icoană, pictată pe senin, ai descompus din ieri grămezile de chin... Se
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Nu mă săruți... puțin? Citește mai mult Sărută-măTu m-ai ales, Iubire...comoară să îți fiu.Privesc la ceasul verii,la pasul ei tâziuși mă cuprind emoțiicând picurul de rouăîn pragul diminețiise scaldă-n lună nouă.Din rătăciri tăcutece se jeleau în tinămi-ai ridicat pășireaspre drumul de lumină.Tu ai aprins în tainaochilor mei desculți speranța revederiidin alte multe nunți.Și-atent, ca o icoană,pictată pe senin,ai descompus din ierigrămezile de chin...Se naște o secundăclipește un suspin,Tu
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
dată deja... Plutesc molatec în barca lui Atum (Ra)... Pana lui Maat e pusă... Nu-ți voi lăsa nimic lumii... Decât un umil nume adunat pe-o carte, Ca sa nu te mândrești că mă cunoști, Iar bacteriile profane să nu jelească deloc! Nici cripte poleite cu măiestrie să facă! Doar la margine de râu voiesc a sta, Cu icoana mângâietoare la creștet Și-n lumina verde a pădurii să mă pui degrabă, Ca să nu mă știe nicio stea, De goliciunea funebră
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VIOARA, Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului VIOARA Maestrului Eugen Sârbu, regele* viorii fermecate Vioară dragă, ce spui... Iar te jelești dorului?... Ascultă inima mea - Și stai de vorbă cu ea. Spune, iubită vioară, cine mi te-a necăjit? Supărată ai cântat, seara-ntreagă ai oftat; De-l aflu pe vinovat, trebui aspru pedepsit! Că alăturea de tine am plâns și
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Părinte scump...Îți scriu acuma pe-o rază sângerândă: Aici sunt vremurile tulburi de țipăt și osândă... Poporul iar s-a ridicat căutând cumva dreptate Și plânge cerul, Tatăl meu, jelind dureri și moarte... E frig și parcă e tot noapte în suflete de-o vreme... Și toamna s-a-mbrăcat în doliu...și țara însăși geme... De ce-i așa o știi doar Tu...dar Te îndură Tată Și lasă peste noi speranță
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de MARIA LUCA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377530_a_378859]
-
Nedumeriți că fiul, demult, copil mic nu e. Cu palme mici ating ei argintu-mi de la tâmple Și nu pot înțelege triumfu-acestor mreje: Cum a putut în viață așa să se întâmple Că omul nu răsare, ci-i îndoit de lege. Jelindu-mi oboseala în riduri de pe față Îmi netezesc obrazul nepricepând nimică: Cum poate vremea asta să zgârie o viață Cu-atâta răutate-n năravu-i de pisică? Mă bucur că n-au știre cum timpul se petrece Și nu cunosc ce
PĂRINȚII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377648_a_378977]
-
o vreme, dar chiar dacă el ar fi vrut să se lase de băutură, aceasta nu voia să-l părăsească, așa că o lua de la capăt la intervale scurte. Abia după ce Ileana l-a părăsit în floare vârstei, a început să se jelească după ea, dându-și seama prea târziu că fusese cel mai bun lucru din viață. Moartea Ilenei, așa timpurie, avea doar 46 ani, i-a șocat și distrus pe toți. A avut o moarte fulgerătoare, autobuzul care transporta muncitorii la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]