KorAP: Find »[drukola/base=jenat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...35 >

858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490

Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele. M-am uitat pe fereastră, jenată. ― Cu Eliza, am completat sec. O simțeam pe Maria chinuindu-se să scoată un cuvânt. ― Cred că glumești, spuse după o tăcere lungă. ― Absolut deloc, am bombănit. ― Pur și simplu nu pot să cred! ― Am ajuns, mormăi șoferul când văzu

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că mi-am, hm, uitat portofelul acasă. David se Încruntă. Nici nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
țineam desenul lui cu două degete. Mi-l luă zâmbind. ― Ce te așteptai să găsești? Întrebă el. ― Nimic! am sărit eu. Doamne, nu, eu...nu am vrut să-ți umblu prin lucruri, pur și simplu... Am lăsat privirea În pământ, jenată. Brusc, Îmi doream să nu mă fi mișcat de pe canapeaua aceea. ― Relaxează-te, râse el În timp ce obrajii mei se colorau puternic. Glumeam doar. Am oftat ușurată, aruncând o privire spre desenul pe care-l ținea În continuare În mână. Îl

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

merge șchiopătând tot restul drumului? Ceilalți Dumnezei rânjesc din nou. Dar cel mai grozav, râde Jeremy, e că bărbatul cu care trebuia să se întâlnească nu vine la întâlnire! A invitat-o numai ca să câștige un pariu. Ia uitați ce jenată e Rachel! Cum stă și-l așteaptă în barul ăla simandicos! Vedeți cu câtă milă o privesc celelalte femei? Vedeți cum îi aduce chelnerul exorbitanta notă de plată pentru paharul de vin pe care l-a băut? Și faza cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit, jenată că-mi bătusem joc de AA, NA, CA și de tot restul. Poate că pentru mine era distractiv, dar pentru ceilalți bieți nenorociți era probabil o chestiune de viață și de moarte. —Ai aici evidența tuturor activităților, mi-a explicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
iar genunchii aproape că ni se atingeau. Bingo! Să știi că probabil aș crede tot ce a spus, a zis Chris. Apoi mi-a mângâiat brațul într-un gest de o surprinzătoare intimitate care m-a făcut să mă simt jenată, dar mi-a făcut și plăcere. Sunt aici de două săptămâni și am auzit o grămadă de chestionare. Sunt sigur că nu poți fi mai rea decât noi ceilalți. Eram vrăjită de apropierea aceea, de căldura mâinii acestui bărbat puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
nasturii. Paralizată de teamă, mi-am strâns rochia în jurul pântecelui. —Dă-o jos, a spus el. N-am făcut nici o mișcare. — Am spus, m-a amenințat el cu blândețe, s-o dai jos. Tăcerea a durat câteva clipe bune. Până când, jenată, sfidătoare, dar incapabilă să mă controlez, mi-am dat jos rochia și i-am întins-o lui Luke. Pentru prima dată în viața mea, aveam un sutien ca lumea. Era drăguț, din dantelă neagră și n-avea decât o singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Mi-am îndepărtat brațele de corp și le-am lăsat să atârne pe lângă mine. Am renunțat și la picioarele încrucișate și le-am desfăcut într-o poziție așa de relaxată încât Mike a crezut c-a dat norocul peste el. Jenată, dându-mi seama că apucase să-mi vadă chiloții, mi-am lipit rapid genunchii. — Conform zvonurilor, sora asta a ta a făcut senzație duminică, a spus Josephine. —Așa face întotdeauna, am răspuns eu, ca și cum aș fi făcut conversație de salon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a zis Luke arătându-mi din ochi meniul. A, da, am spus eu încercând să mă concentrez. După câteva clipe, am ridicat capul de după meniu și am descoperit că Luke mă fixa și-atunci amândoi am izbucnit în râs. Ușor jenată, mi-am coborât privirea. Dar nu m-am putut abține să nu ridic din nou ochii către el. Luke continua să mă fixeze. Așa că am zâmbit din nou ca să depășim momentul. Eram încântată, dar și puțin stânjenită și am murmurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
văzut că nu zice nimic am început să mă perpelesc îngrijorată. Era groaznic, nu-i așa? Nu observi nimic schimbat la mine? m-am trezit întrebând. Nu, nu, nu! —Ți-ai ras mustața? a râs Chris. Nu, am bolborosit eu jenată. M-am tuns. —Așa e, mi-a răspuns el gânditor. M-am blestemat fiindcă adusesem vorba de păr și am blestemat bărbații, în general, pentru lipsa spiritului de observație. Singurul lucru pe care-l observă la o femeie, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
frică și și-a pierdut capul. în noaptea aia a făcut o criză de isterie de teamă că te-ai apucat să iei droguri cu Chris. Când sunt îngrijorați, oamenii spun lucruri în care nu cred. Apoi Anna a adăugat jenată: —Și eu m-am îngrijorat. —Curată și senină! Așa ești tu, Anna, nu-i așa? a zis Helen întinzându-se și căscând. De când n-ai mai luat droguri? — Nu e treaba ta, i-a răspuns Anna de sus. Cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
îngrozitor îl tratasem. M-am simțit foarte rușinată și tristă. Ca să nu mai spun că mi-era o frică de moarte fiindcă Nola mă tot bătea la cap să-i scriu și să-mi cer iertare. Or, eram mult prea jenată și temătoare ca să fac asta. Mă terifia posibilitatea ca Luke să-mi spună să mă duc dracului. Trebuie să-l înfrunți, mă tot îndemna Nola. Haide, pare un băiat de zahăr. Și-n orice caz, o să te simți mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Luke stânjenit, nu vreau să spun decât că nu trebuie să te mai simți vinovată față de mine. Eu am ridicat din umeri simțindu-mă mizerabil. Ar suna foarte banal dacă ți-aș spune că te iert? m-a întrebat el jenat. Sigur că nu, am răspuns eu serioasă. Vreau să mă ierți. Știi, mi-a spus el cu bunătate, n-ai fost chiar așa de rea. — Nu? —Nu tot timpul. Și în zilele bune, nici o femeie nu era mai minunată ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

femeia, adresându-mi-se cu o voce severă. Proiectele astea au rămas în așteptare de acum patru săptămâni, când a plecat ultimul editor, așa că mă tem că ai de dat niște explicații autorilor. Apropo, eu... eu sunt Claire, am intervenit jenată, întinzând mâna. Femeia avea o tunsoare bob precisă și niște ochii luminoși, care nu clipeau, dar care sugerau o dependență serioasă de cafeină. De asemenea, femeia asta era cea mai albă ființă pe care o văzusem vreodată. În ciuda faptului că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

fi membri, în proporție de cel mult zece la sută auzitorii care sprijină Asociația.“ Dominic Vancea ridică privirea, funcționarul îl urmărea cu extremă atenție. Se priviră lung în ochi, ca și cum ar fi comunicat un cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
o târnosești așa, pe biata Vasilica! Nici tov Gică Teodosiu nu se dezlănțuise cu atâta nerușinare. Știau toți și se făceau că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

și mă tem că nu o să am voința să o refuz. Beau încet, dar asta nu o împiedică să mai comande încă două sticle de un sfert. Nici măcar nu m-a întrebat dacă mai vreau ceva de băut. Mă simt jenată. Până la urmă, eu ar trebui să plătesc rândul ăsta. Dar îmi spune că pot să le plătesc pe următoarele două. Următoarele două? Doamne, știam că așa o să se întâmple. După Ba Mizu ne îndreptăm spre Davy Byrne’s. E alegerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
în realitate. Ca să mă asigure de spusele lui, îmi face cu ochiul. Nu mă uit prea mult la televizor, îi spun, dar lucrez la un scenariu. Chiar în timp ce vorbesc, îmi dau seama ce pretențioasă trebuie să par. Deodată mă simt jenată; o parte din mine dorindu-și să nu fi deschis gura. Adam se uită la mine curios. Ce fel de scenariu? — Păi, e o poveste gen Angela’s Ashes, îi spun. E tristă, curajoasă și, ei bine, foarte emoționantă. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
plec, când Snakely mă întreabă de ce am catarama de la curea desfăcută. Mă uit îngrozită în jos. Cum de s-a întâmplat așa ceva? Probabil a desfăcut-o ea cu privirea. Cred că mi-a făcut farmece, vrăjitoarea. Hopa, spun eu râzând jenată. Mă privește cu răceală și îmi dau seama că o să fiu mustrată degeaba. Nu există nici o scuză pentru un aspect neîngrijit, începe hoașca. Nu trebuie să subliniez că... —Mă scuzați. Eu și Față-de-șarpe ne întoarcem simultan. Zâmbim amândouă și sper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
de izbucnirea mea. De parcă aș fi o nevastă părăsită care s-a apucat de băut de disperare. Nu ar trebui să fii așa de înverșunată, spune ea ca și cum i-ar fi într-adevăr milă de mine. Acum mă simt puțin jenată. Doamne, Amy crede că urăsc bărbații și că sunt o frustrată căreia îi sare țandăra din orice. Și se înșală amarnic. Nu urăsc deloc bărbații. Deloc. De fapt îi iubesc. Dar nu are rost să dau înapoi acum sau o s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-l las pe ticălosul ăsta să mă pupe! Îl știi pe Mike? spune el, luându-mă prin surprindere. Mă întorc și dau ochii cu Mike pentru prima oară de la întâlnirea noastră destul de neplăcută din fața camerei mele de hotel. Sunt îngrozitor de jenată. Și din câte văd, sentimentul e reciproc. Da, îl știu, spun eu repede, simțind că îmi ard obrajii. Pentru numele lui Dumnezeu, ce-am făcut ca să merit asta ? Arată bine, foarte bine, de fapt, deși dintr-un motiv ciudat, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
încât mă face să mă simt pitică. Hmmm. Gata cu planul meu de evadare. —E ziua mea. Nu poți pleca fără să-mi iei ceva de băut. Și unde-i pupicul pentru sărbătorit, haha? Mike și eu ne aruncăm priviri jenate. Îl pup pe Colin pe obraz, dar el se întoarce brusc și buzele noastre se ating. Blea. Trebuia să mă aștept. De ce nu putea fi ziua lui Mike? Mă șterg demonstrativ la gură. Mai vin vreo doi piloți. Toți arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă despre vegetarianism acum, așa că îmi ridic repede paharul și spun „Noroc“, iar apoi mă aplec și îl sărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ieri-noapte, dar atunci era întuneric, așa că era total altceva. Oricum, nu vreau să mă creadă vreo puritană, așa că mă înfășor într-un prosop și deschid ușa. Adam stă acolo gol, ca un zeu grec, arătând ridicol de sexy. Sunt foarte jenată și nu știu în ce parte să mă uit. Înapoi la duș, domnișoară, ordonă el, iar eu mă supun. Ia săpunul, mă acoperă cu spumă și facem iar dragoste, dar refuz să-l sărut. Doamne, știți cât aș plăti pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
de cumpărături (ce bine le merge unora), par enervați că nu găsesc loc în compartimentele de bagaje. Ai crede că niște oameni care tocmai au ținut pe loc un avion și pe pasagerii săi ar avea bunul-simț să pară foarte jenați și să-și ocupe locurile cât se poate de repede. Nu și ăștia doi. —Scuză-mă. Femeia îmi face semn, folosind un ton condescenent și copleșitor. Respir adânc. Da. Bine. Nu sunt un cățeluș la dispoziția oricui și o să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]