7,321 matches
-
CONCETĂȚENII LOR, PENTRU PROPRIILE LOR FAMILII! NOI, TOTI CEILALȚI LOCUITORI. TREBUIE SĂ ÎI SPRIJINIM, DÎND DOVADĂ DE CALM, PROTEJÎND BUNURILE NOASTRE, BUNURILE POPORULUI CARE LE-A FĂURIT CU TRUDĂ ÎN ANI GREI DE MUNCĂ Șl PRIVAȚIUNI, NE-O CERE ÎNSĂȘI JERTFA EROILOR ORAȘULUI! NE-O CERE VIITORUL NOSTRU SĂ NU ADMITEM NICI UN ACT DE VANDALISM, DE DISTRUGERE! NOI TOȚI SÎNTEM CEI CE TREBUIE ȘI PUTEM SĂ FACEM ORDINE PRETUTINDENI Cetățeni! Frați români! AM ÎNVINS! TIRANUL A FOST ÎNVINS! Ceaușescu și clica
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
țarii, salutăm muncitorii, salutăm pe toți cetățenii Capitalei angajate, împreună cu țara, pe drumul unor înnoiri istorice. AZI LA ORA 15 S-A CONSTITUIT ÎN CLĂDIREA PALATULUI “UNIVERSUL”, SINDICATUL LIBER AL ZIARIȘTILOR DIN BUCUREȘTI. CETĂȚENI! Marea victorie a fost obținută prin jertfe și sacrificii! S-o păstram prin calm și înțelepciune, prin evitarea violențelor! S-o păstrăm apărînd valorile poporului, liniștea și ordinea! Amos NEWS
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Lt. TOMA I. ARNĂUȚOIU (executat la Jilava, în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959 - pag. 47). Iar în volumul al II-lea, fișa organizației “Haiducii Muscelului” (pag. 185). Coordonatorul lucrării, dl. Prof. univ. dr. Petre Popa, sintetizează astfel împortanța jertfelor lor în prefața intitulată“Spiritul enciclopedismului și Argeșul” (pag. XII): “În debutul exprimării regimului comunist postbelic, zona nordică a Argeșului si Muscelului cunoaște mișcările unor grupări opozante, cele mai active fiind conduse de Gheorghe Arsenescu și Toma Arnăuțoiu (ofițeri). Denumite
Unde sunt străzile celor ce nu mai sunt? [Corola-blog/BlogPost/93191_a_94483]
-
Dumnezeu. Așa jură cei aleși, în timp, - proiectul lui Nicolae Dan Cetină e încă o dovadă - să apere apa vie a memoriei lumii, potirul de lumină al Cuvântului mărturisitor. Cărțile traduse de Nicolae Dan Cetină reprezintă memoria unor altare ale jertfei, ele fiind dovezi, argumente, dar și avertisment. Prin ele reflectăm la Sinele lumii, la nesfârșitu-i dramatism și nesfârșita-i amenințare. Lumea , consemnau înaintemergătorii pe care Nicolae Dan Cetină îi știa în amănunt, prin educația din familie și școală, aducându-i
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
loc tăblițele de semnalizare a străzii „Haiducii Muscelului”, dispărute de 3 ani. Crede că monumentul inaugurat azi leagă printr-un arc simbolic pe cei ce și-au jertfit viața în 1916, nemuriți în osuarul de la Mausoleul de la Mateiaș, făuritori prin jertfa lor ai României Mari, de cei care în anii ’50 le-au urmat exemplul. În 1916 au spus “ Pe aici nu se trece”. Azi, in 2016, noi le spunem: „Pe aici se trece”. „Cu copiii noștri. Se trece ca să le
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
harul sublim al frumuseții lor creatoare. Poeții aleși, hărăziți de Duhul Sfânt pentru a cânta frumusețea desăvârșită, binele atotmângâietor, adevărul dumnezeirii, comuniunea dorului sacru, mirificul hristic al întrupării, cerul luminii mântuitoare, cântarea pământului, armonia iubirii, taina sfințeniei, potirul mărturisirii, cuminecarea jertfei, splendoarea prieteniei, susurul diafan al vieții, rodul suferinței și harul bucuriei au cules toate aceste mărgăritare divine de pe chipul împărătesei dumnezeiești al Fecioarei Maria. Ernest Bernea, focșeneanul, naționalistul creștin-ortodox a fost și este o culme a filosofiei, a sociologiei și
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
a conturat ființa ontologică în Chipul lui Dumnezeu și Persoana, pe Întruparea lui Dumnezeu ca o mistică a îndumnezeirii Omului. El și-a însumat plenar timpul, spațiul și cauzalitatea Neamului dacoromân traversând înțelegerea istorică printr-o suferință profundă demnă de jertfa Adevărului, intuind profetic viziunea evanghelică a Românului și misiunea asumării trăirii sale harico-hristice, circumscrise filosofiei mărturisitoare a Duhului Sfânt. Ca realitate vie a responsabilității sale misionare s-a oglindit în darul luminii albe a Logosului, logodindu-se Adevărului, Suferinței, Credinței
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
Adevărului, intuind profetic viziunea evanghelică a Românului și misiunea asumării trăirii sale harico-hristice, circumscrise filosofiei mărturisitoare a Duhului Sfânt. Ca realitate vie a responsabilității sale misionare s-a oglindit în darul luminii albe a Logosului, logodindu-se Adevărului, Suferinței, Credinței, Jertfei și Mărturisirii, căpătându-și primatul în ordinea spirituală a Neamului și a altor neamuri ortodoxe. Maria „Maria e un nume ce cântă./ Chipul omenesc îndumnezeit / a umblat odată în lume, / a umblat cu noi, oamenii, / în vremea când încununată de
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
polenul geniului creației sale, s-a ctitorit în luceferii profetismului pelasgo-hristic, s-a asumat testamentului iubirii evanghelice îndârjindu-se pentru a-i păstra demnitatea dacoromânului, luptând pentru a-i împlini menirea sa cultural-religioasă, suferind pentru crezul ortodox, împlinindu-se în jertfa sfântă a răstignirii sale mistice ca martir pentru Dumnezeu, Neam și omenirea ortodoxă sfântă, trăind totodată și sublimul milosârd al Crăiesei dacoromânilor-Fecioara Maria. Răsai asupra mea... „Răsai asupra mea, lumină lină,/ Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;/ O, Maică
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a evlaviei, cu aura țâșnirii harice, prelinsă ca o lacrimă de suferință sfântă și jertfă aleasă în Icoana martiriului său. Rugul aprins „Fecioară a nenseratului veac/ Sfântă Maică a luminii!/ Ascultă-ne și pe noi cei din păcat/ netrebnicii fii ai tinii!/ Preablândă, bună, preasfântă Fecioară,/ polata Domnului Iisus,/ Dezleagă-ne de blestemul ce ne
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
țin la țara lor, o respectă, îi acordă o importanță deosebită Zilei Națională și nu numai, a simbolurilor naționale: tricolorul, stema țării, deoarece sunt simbolurile cele mai de preț ale unei țări, simboluri venite de la strămoșii noștri, din războaiele și jertfele purtate de cei care au transmis mai departe și pentru care noi trebuie să luptăm cu adevărat, să le menținem. Francezii au un 14 iunie din 1989 când a căzut Bastilia, iar la noi de 150 de ani se sărbătorește
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
ca să trăim, să muncim, să suferim și să ne jertfim pentru binele omenirei. Nu vă desperați de suferință, căci suferința, știți, e condiția esențială a dezvoltării morale" (Mersul revoluției în istoria românilor). Modelul uman al unui asemenea călugăr-soldat, gata de jertfă, s-a aflat bine instalat în conștiința istoricului nostru. Cînd își va mărturisi, pe ocolite, propriul program de viață, Bălcescu o va face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
fanarioți pe carii și dupe moarte-i umbra lui urmează a-i mătura din țară. Căci revoluția nu moare cu dînsul" (Mersul revoluției în istoria românilor). Bălcescu scria aceste rînduri la 1850, în exil, presimțindu-și sfîrșitul și sperînd ca jertfa lui să fie cîndva recunoscută, așa cum fusese cea a lui Tudor Vladimirescu. Se pare că premoniția acționează la oamenii înzestrați cu spirit monahal mai acut decît la ceilalți muritori. Identificarea Patriei cu Divinitatea dobîndește în conștiința autorului asemenea evidență, încît
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
alt fel decât la data primei apariții, în 1973. Chiar contextualizată calendaristic, trama își leapădă o parte din aura ei ritualică: "Praznic împărătesc, pe uliță-mpietrită/ Din drumul meu din nou m-am abătut/ În fața casei noastre, unde mielul/ Pentru jertfă a fost crescut.// Și nu am cum să mă îndepărtez De sângele ce curge în tot felul,/ Căci fug pe uliță din poartă-n poartă/ Dar peste tot acum se-njunghie mielul.// Trupul lui cald se-atârnă de grinda de sub
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
sângele ce curge în tot felul,/ Căci fug pe uliță din poartă-n poartă/ Dar peste tot acum se-njunghie mielul.// Trupul lui cald se-atârnă de grinda de sub scări/ Cu capu-n jos și pieptul desfăcut,/ De parcă-n clipa jertfei el trebuie s-apară/ Cu fiecare parte din care-a fost făcut.// Numai în curte la Ion Nebunul/ Mielul adus la jertfa-mpărătească/ S-a hotărât că este prea firav/ Și-a fost lăsat o vreme să mai crească.// Dar se
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
nu: "Istoria se repetă, Isus și-a dus crucea/ Așa cum și-a dus Isaac legătura cu lemne/ Așezată pe umerii săi de bătrânul Avraam/ Numai că Fiul Tău nu putea să fie înlocuit// Ca al lui, cu berbecul pregătit pentru jertfă./ Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților/ Nu se mai suflă o vorbă, dar ei au înțeles/ Din instinct că ea se apropie./ Mișcarea lor aproape imperceptibilă/ Mă face să mă clatin pe picioare,/ Un curent viu împrăștie aerul apăsător,/ Cine
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
care te poți rătăci ca într-un labirint. Amfitrionul solitar iese la intervale din letargie ca să vâneze afară noi victime. Deturnate de la traseul liniștit și anost, hărăzit alături de un logodnic convențional, fetele seduse capătă șansa de a se înălța prin jertfă mai presus de menirea lor de viețuitoare. Numai curmând țipetele de protest și zbaterile, dezmințind chiar clevetirea că sunt obiecte ale unui viol și probe de înfăptuire a unei samavolnicii - ele pot înțelege că masca sângerândă și ghearele auguste ale
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
problema pîinii". Referirile la mîncare și băutură, la mese și ospețe nu sunt puține în Evanghelii, deoarece ele acordă un temei comuniunii, atestă prezen-ța Mîntuitorului în viața cotidiană. Masa, "petrecerile Domnului", în înțelesul acordat acestei sintagme de către C. Noica, sugerînd Jertfa Euharistică, au rostul de-a conserva perenitatea relației cu Dumnezeu. Se interoghează și răspunde N. Steinhardt: "Taina supremă a creștinismului, unde o înființează Hristos? La o cină! și în ce constă ea? În mîncare (pîine) și băutură (vin)! și care
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
preocupări: muzicolog, lexicograf, bizantinolog, folclorist, compozitor, profesor, el a scris mii de pagini despre muzica românească, scoțând din uitare pe mulți muzicieni valoroși, apreciind pe cei care meritau atenția sa, descriind fenomenul muzical sub toate înfățișările lui. Hărnicia, perseverența, devotamentul, jertfa de sine de dragul culturii, au făcut din el un apostol al muzicii românești. Cu greu ne despărțim de o personalitate de asemenea calibru, dar ne consolăm la gândul că în lumea în care a pășit acum, va avea un
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU () [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
în restaurantele vremii. Cînd învățai stînd la masă. Cînd înnodai legături, cu Nepotul lui Rameau, între Diderot, Gellu Naum, David Esrig, Marin Moraru. Cîndva, poate atunci, teatrul a fost, cum spune Esrig, "altarul credințelor omenirii." Pe care nu se depun jertfe, ci "pete de sensibilitate" pe care Marin Moraru le vede mînjind sufletele cu sentimente și stări. Pete încercuite de gesturi largi regizorale, ale lui Ciulei, Pintilie și, altfel, Esrig. Ștefan Iordache, reproșîndu-și că n-a fost mai atent... la prostie
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
văzui totul ca printr-o ceață, însă toți în jurul meu au fețe îngrijorate. A fost foarte greaintervenția, neobișnuit de grea și contrar prevederilor optimiste, rezultatul trist! Copilașul, un băiețel, trebuise să fie sacrificat, deoarece structura mea internă a reclamat această jertfă, altfel eu trebuia să fiu sacrificată, lucru ce soțul meu n-ar fi voit în ruptul capului. Nu mi s-a permis să văd pe micul meu fiu, din cauza extremei slăbiciuni în care mă aflam. Ce a urmat a fost
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
a creierului. Boala progresa încet dar sigur. Ultimul an, 1937, a fost chinuită grozav și ea și noi, iar după mari suferințe în Sanatoriul Central,cea mai bună, cea mai dulce dintre mame, numai iubire pentru ai săi și numai jertfe, a trebuit să sfârșească atât de trist! Multă vreme, și azi chiar după patru ani dela moartea ei, nu mă pot liniști de loc, gândindu-mă la suferințele îndurate și de ea și de noi. O pierdere care va lăsa
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Hitler (mai exact, de forța armatei germane), în privința naziștilor autohtoni, a legionarilor, Galaction se arată a fi un critic necruțător. El acuză crimele de la Jilava, asasinarea lui N. Iorga, "fala cărturăriei românești", condamnă rebeliunea din ianuarie 1941, când au căzut jertfă nu numai evreii, dar și destui soldați români. Scriitorul teolog a dezaprobat expansionismul german și a urât nazismul, dar deopotrivă, imperialismul rusesc și comunismul de aceeași origine. După ocuparea Basarabiei, în vara lui 1940, îl auzim fulminând împotriva cotropitorilor: "Ce
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
II abdică, lăsând România mutilată, în haos și fără apărare. Să mă întorc însă la atitudinea lui Rebreanu față de legionari. Ca atâția intelectuali cunoscuți, s-a lăsat și el sedus de mitul lui Corneliu Codreanu, ca întrupând un simbol de jertfă și cinste, uitând să spună că acesta l-a împușcat cu mâna lui pe prefectul de poliție Manciu, că a patronat uciderea bestială a "camaradului" Stelescu și asasinarea de către un comando legionar a primului ministru I. G. Duca. Mai ales
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
orice preț, să dicteze, Rebreanu opinează în mod rezonabil că generalul Antonescu "nu se va putea baza pe legionari, ca singura forță politică aliată cu el." Atitudinea scriitorului devine foarte repede oscilantă și circumspectă și, la fel de repede, ostilă față de "apostolii jertfei și ai suferinței". El constată că "mulți se arată decepționați de măsurile de guvernare legionară, mai ales că ele lovesc în personalitățile culturale cele mai marcante". Scriitorii sunt și ei nemulțumiți. Ceva i se părea lui Rebreanu că nu este
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]