369 matches
-
o vorbă și repede întorceau ochii spre conacul vechi. Li se părea, chiar spusese cineva, că treaba nu e sfârșită cât timp tocmai casa cea bătrână boierească rămâne în picioare. Dar din pricina mortului nu cuteza nimeni să se apropie, oricât jinduiau. De altfel, cei mai mulți veneau pentru pradă. Sărăcimea se lăcomea mai cu seamă la porumb. Un hambar de sămânță a fost golit de aseară. Mai erau două magazii cu rămășițe. Pavel Tunsu aduse înadins un drug de fier și izbuti să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lustrui fundul farfuriei, pe care o împinse apoi către mijlocul mesei, sugerând astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei imaginare. Că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginea prăpastiei: vrea să sară și este cuprinsă de vertij. Un vertij înfricoșător, și totuși atât de ispititor... "În acea clipă, scrie Stefan Zweig, ar fi putut să se întâmple ceea ce dorea fără să știe de ani buni, aventura căreia jinduia cu atâta nesaț să-i simtă suflul aproape, deși până acum se eschivase întotdeauna în ultimul moment, acea aventură intensă și primejdioasă, și nu un flirt fugar și de-abia amețitor". Cu toate acestea, în ciuda tuturor așteptărilor, baronul este cel
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe când veghea un marinar breton Căruia-o schijă-n zbor îi smulse un pulmon Și care-agoniza, trăgând de-acum să moară Îl vede pe băiat zvâcnind ultima oară: Nici douăzeci de ani n-avea, bietul de el Dar Moartea-l jinduia și nu-l slăbea defel. Rănitul aiura: Ești tu, Yvonne a mea? Iubita mea cea dulce, frumoasă ca o stea! Nu vreau să mor! Să mergem, ca-altădat', Să ne plimbăm de mână prin codru pe-nserat! Și mâna-i se-ncleșta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mpiedic? pe vreunul dintre ei s? aib? resurse foarte mari; La popoarele democratice ambi?ia este arz?toare ?i conținu?, dar ea nu ?inte?te �n mod obi?nuit foarte sus; via?a se scurge simplu �n timp ce oamenii jinduiesc cu ardoare dup? mici obiecte aflate la �ndem�n?�. [De la d�mocratie en Am�rique, op.cit., p. 336]. Dup? Tocqueville, ace?ți indivizi, care formeaz? elementul unitar al noii societ??i � clasa medie � s�nt, f?r? �ndoial?, departe de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care are o casă asemenea bogătașilor sau un automobil tip sport se consideră a fi un om bogat sau își închipuie că este sportiv. Cel puțin atîta vreme cît nimic nu vine să-i dărîme iluzia. Atît timp cît nu jinduiește o casă și mai somptuoasă, o mașină și mai puternică. Acest aspect al relațiilor dintre oameni este esențial. Este hotărîtor cînd alegem un obiectiv. De cele mai multe ori preferăm cutare obiect față de un altul pentru că este deja preferința unuia dintre prietenii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
măsura dorințelor. Atunci, fiecare să aibă același lucru, urmînd dorința celorlalți. Invidia provoacă rivalitate. Egalitatea permite depășirea ei, chiar dacă se realizează prin renunțarea tuturor și generalizarea lipsurilor. Spiritul de corp, spiritul public se întemeiază pe această răsturnare: renunți la ceea ce jinduiești, pui o cruce celor mai dragi ambiții cu scopul de a îi obliga pe toți să facă același sacrificiu. Aceasta se traduce adesea prin prefăcătorie și înșelătorie. Fericiți sau nefericiți, principalul este că sîntem împreună, fără ca vreunul să cunoască vreo
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind/ O, urletul cu care te despicarăm, moarte!/ O, sângele pe buze, al primului hymen!/ Prima fecioară a omului". Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și se simt stingheri în propriile lor familii, mai ales când acestea sunt foarte sărace și nu le pot asigura nici măcar condițiile de viață din instituții (hrană, îmbrăcăminte, educație). După cum s-a exprimat un participant la focus grup, copiii aceștia „jinduiesc după instituție”. Responsabilii din comunități își pun mari speranțe în rolul asistenților maternali, care ar putea să evite îndepărtarea copiilor din comunitatea locală, înstrăinarea acestora și, în cele de urmă, eșuarea lor socială. De asemenea, consideră că măsurile de protecție
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ferești/ Milogiri de cimitire.// Răzvrătiții dau ca orbii/ Și flămîndu-i ucigaș -/ De la sate la oraș/ Au trimis țăranii, - corbii.// Prin orașele avute/ Histerii de muritori,/ Pe sub corbii bocitori/ Trec femeile pierdute”3). Iar în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia. Nu numai regimul "exaltat-jubilatoriu" (Ion Pop) al discursului poetic marca Cezar Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind:/ o, urletul cu care te despicarăm, Moarte,/ o, sângele pe buze al primului hymen!" (Prima fecioară a omului). Prezență dominatoare în teritoriul poetic circumscris între primul Rod și ultimul Jeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Universul arturian este unul al dreptății, când legile erau arareori încălcate, de aceea cavalerul violator este condamnat la moarte. Femeia intervine ca factor izbăvitor, căci regina pledează pentru grațierea vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se teme că se-neacă; Urâtu stă pe uscat / Și strigă că s-o-necat."170; De-ar fi dragostea ca noru / N-ar mai îmbătrâni omu; / Dragostea nu-i călătoare / Te usucă pe picioare."171 Uneori, însă, destinul cosmic, jinduit de ființa umană, stă sub semnul posibilului (propoziții condiționale, verbe la condițional optativ), prezentificarea acestuia /verbe la indicativ prezent trăiesc, mi-e dor) anulând puterea comparațiilor de a realiza complementaritatea inițială om univers: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
recurgă la siluire; să caute lacom admirația ori teama smerită și aprobarea fără rezervă a cît mai multor din acei cu care are a face. Succesul politic este acea valoare socială pe care gloata o înțelege mai deplin, la care jinduiește mai tare. Între toate satisfacțiile direct izvorîte din viața socială, cele mai palpabile și mai comun accesibile sînt sentimentul puterii și gloria, fie ele realizate într-un fund de mahala ori pe continente întregi. Și aceste satisfacții groase sînt însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vrea Nicolae Văcărescu, poet fără prea mare imaginație sau, mai bine zis, poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El se hotărăște să dea totul În vileag, fără a spune
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar fi însurat cu propria lui fiică!” îmi spunea sora mea ofuscată. Căsătoria aceea ni se părea suspectă, nesănătoasă. Toate culegerile noastre de texte de la școală erau pline de istorioare despre căsătorii dintre fete fără zestre și bătrâni bogați, zgârciți, jinduind la tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea burgheză, ne părea imposibil. Ne străduiam să descoperim în trăsăturile lui Norbert o răutate vicioasă, o strâmbătură de satisfacție prost ascunsă. Dar expresia lui rămânea simplă și loială, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Este motivul pentru care a sfîrșit în diletantism 33. A intervenit în el însuși o reacție împotriva schimbării capricioase și s-a activat o tendință spre anumite forme ale vieții spirituale. A fost călăuzit astfel spre catolicism. Încă din "Athenäum", jinduia după Orient: "Stau de vorbă mai întîi doar cu acei care privesc de pe acum spre Orient" (III, 1). Ceea ce căuta la început era "Orientul etern": pe urmă însă, a crezut că-l găsește în puternica cristalizare a vechii biserici. 17
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri viitoare. Părtașă a câte grele au fost să fie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]