543 matches
-
din surorile lui, Aida, călugăriță salesiană și directoare a unui liceu de fete din Copacabana. Mi-am luat inima în dinți și i-am telefonat. Din fericire, când ne-am intâlnit mi-am dat imediat seama că e o ființă jovială și plină de naturalețe, și mai ales o excelentă povestitoare. De la bun început am știut că talentul de a povesti nu era un har exclusiv al scriitorului, ci mai curând o trăsătură distinctivă a familiei, cum am putut constata ani
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
încheind cu miștocarul naș Rebeleș. În schimb, „mamele”, leoaice, se întrec în a aplica o educație cât mai severă adolescentului. Câte o scenă familială care amestecă delicatețea cu cruzimea dă seama de întreaga capacitate a prozatorului, pe cât de bun și jovial povestitor, posesorul unui umor irezistibil, pe atât de grav (și, cum să zic, impudic) observator al dramelor de zi cu zi. Iată cum e descrisă o vizită la apriga nașă Sanda acasă, cu câteva zile înainte de moartea femeii: „După una
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
Bărnuțiu și teoretiza despre sublim, se manifestă și în reacția față de natură, prezentă și vie în Epistolar în comparație cu sumarele note din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum din corsetul tracasantelor preocupări zilnice. O adevărată pagină antologică despre Versailles ne apropie și mai mult de scriitorul Titu Maiorescu, evocator fin și plin
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea disimetrie ce dă fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un enorm confort rezultă
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
Cu aerul unei divagații, al unei vioaie amalgamări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un mod de-a se recomanda în spațiul poeziei: Gîndul despre mai jos expusele contradicții îmi veni/ în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în zeghe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
reproș, dar presupune o grilă de lectură diferită de cea spre care ar fi trimis în mod normal numele lui Alex Ștefănescu. Chiar și atunci când vorbește despre sine, uneori chestiuni cât se poate de grave, autorul are un ton foarte jovial, iar prima tentație este aceea de a nu-l lua pe deplin în serios. Probabil că acesta este temperamentul său real. Altminteri, dincolo de interfața umoristică se întrezăresc idei cât se poate de serioase, despre care s-ar putea vorbi multă
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce și l-a forjat, Cornel Regman rămîne un martor în nota realist-tradițională a fibrei sale interioare, un martor dintre cei mai credibili ai epocii noastre abundînd în martori falși ori măcar timorați.
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
pline de haz, desprinse, parcă, din filmele celebrei școli cehe a anilor'60 - așa încât, curând, toată lumea, aici la Festival, nu mai mergea să vadă neapărat cutare film, cât să afle ce i s-a mai întâmplat mucalitului proiecționist, cu fizionomie jovială tipic cehă (interpretat de actorul britanic Eddie Marson!). însă, marea și cea mai importantă surpriză a fost oferită de nivelul ridicat al competiției oficiale. Contrazicând obișnuita catalogare-reproș ce i se aducea : "festival de categoria A, cu o competiție de categoria
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
Poet, eseist, romancier, scenarist, om de radio, Codrescu ia cu asalt genurile literare cu dezinvoltura jonglerului specializat în executarea numerelor de circ de-o amețitoare virtuozitate. Ca aspect general, textele în proză ale lui Andrei Codrescu înfățișează imaginea unui autor jovial, ironic, tandru-sarcastic, pentru care lumea e un spectacol absurd ce merită, totuși, efortul de a fi înțeles și explicat. Cele mai recente cărți ale sale, The Posthuman Dada Guide. Tzara and Lenin Play Chess (2009) și The Poetry Lesson (2010
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
revelarea firescului, a zîmbetului (vorba lui Mihai Șora), a libertății de gîndire, în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a regimului comunist care ajunsese să interzică pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial și bonom, degustător de finețuri artistice care nu disprețuiește nici bucuriile mundane ale vieții, arbitru al bunului gust, mereu atent la argumentele alterității, întotdeauna cu o vorbă plină de miez pe limbă, Andrei Pleșu este unul dintre personajele vieții publice
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
în 1950, i se întocmește dosar de excludere (părinți moșieri!). Cealaltă dramă a fost constituită de obligația de a scrie o biografiei a primului-minisitru Petru Groza. După ce scrisese 200 p., își dă seama că acesta este și arghirofil, nu doar jovial și bonom: i-a pretins să fie co-părtas la drepturile de autor ce vor rezulta la tipărirea cărții. P.M. are însă tăria de a refuza. Norocul sau a fost că a scăpat doar cu acuză de ingratitudine și necuviința. Toate
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
Todorov al unor scene aparent bizare "a momentului în care nu mai ai nevoie să fii realist" așa cum reușește programatic Hitchcock, unul dintre regizorii de care Truffaut se simțea apropiat. Analizând Noaptea americană, dincolo de aparența de seninătate și de orchestrație jovială, puțin holistică, distrată a regizorului, criticul relevă un alt resort secret al cinematografiei lui Truffaut, caracterul ei de soteriologie particulară: "Numai cinematograful poate să țină piept morții, uitării, nu pentru că le-ar ignora sau exclude; el echilibrează amenințările, umple golurile
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre fenomenalitatea naturală și spre arhetipurile existenței, a-l apropia într-un fel imprevizibil de Luceafărul cu care sîntem îndemnați a
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
volum, un tom în cuprinsul căruia, după tipicul deja știut, filosofia va fi împărtășită publicului prin mijlocirea bancurilor și a anecdotelor amuzante. Dincolo de motivația strict comercială a proiectului, merită să ne întrebăm dacă filosofia poate face casă bună cu aerul jovial al teatrelor de comedie. Neîndoielnic că orice temă din lume poate fi tratată în chip parodic, umorul putînd contamina chiar și cele mai serioase probleme. Singura condiție este existența unui temperament îndeajuns de hazliu ca umorile lui să molipsească tema
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
humuleșteanului Creangă (evocarea casei părintești, chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un aer de nostalgie. La Creangă - o nostalgie cutreierată de unde joviale; la Cipariu - una gravă, solemnă. Povestirea unor întâmplări năstrușnice se încheie la Creangă, de obicei, cu proverbe și zicători populare ce deveneau un fel de concluzie aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
acest viciu însemna o marcă a poziției sociale. I-o dăruiseră țăranii care, pentru a-i capta bunăvoința, îi făceau cinste la fiecare acțiune. Se lățise în spate iar grumajii i se îngroșau. Încă mai păstra o expresie tinerească și jovială deoarece munca de lămurire nu-i epuiza resursele sufletești. Dimpotrivă. După ce s-a terminat cu colectivizarea, serviciile lui Neculai au început să nu mai fie atât de căutate. Cum tânărul nu mai avea și alte îndemânări, situația sa deveni precară
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
secunde până la sfârșitul minutului când, din nișă, apăru un individ care ridică mâna în sus. Lucy îi aruncă repede o privire lui Cayle și văzu, brusc emoționată, ochii lui supraveghind-o intens, după care îl auzi vorbind pe un ton jovial: - Ei, oameni buni, acum cade bariera. Iată momentul potrivit pentru a face cunoștință. Reacțiile la acest semnal fură diferite. Majoritatea femeilor rămaseră la locurile lor. Dar multe dintre ele se ridicară în grabă și tot în grabă traversară sala. Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o îndreptăți pe Melania să opineze într-o bună zi, în timp ce încerca să se concentreze pe un studiu profund, ca orice studiu referitor la credințele popoarelor din vechime, că ea nu se va încadra niciodată în plutonul gospodinelor sociabile și joviale, ca orice gospodine. Aspect care nu o neliniști câtuși de puțin. Totuși, așa, într-o doară, își zise că dacă ea, Melania, Doamne ferește, ar fi să dea ortul popii, ăștia nici nu ar găsi-o decât după cine știe cât timp, după
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o dimineață de duminică, întâi august, în Muzeul Satului, unde mă fotografiez cu evrei sexagenari veniți la expoziția de artefacte a lui Pavel Șușară, dar și cu spanioli, italieni și francezi aduși în vizită de căpșunarii noștri - toți de-o jovială curiozitate estetică și o vitalitate românofilă de-a dreptul umilitoare pentru bietul nostru fatalism dâmbovițean. Voi reveni, căci subiectul doare. 12 august 2010 Pentru un album cu Sinaia culturală Dacă anul trecut îmi începeam cartea despre Cioran în vila Noica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
salută amabil Ioanide. Apoi dădu un telefon lui Gaittany, care lipsea din București numai trei zile pe săptămână, făcând week-end la fermă (nu se ducea niciodată la stațiunile climaterice din țară, ci numai în străinătate). - Să trăiești! se auzi glasul jovial al aceluia. - Am unele chestiuni de ordin profesional cu Hangerliu,minți Ioanide; i-am dat telefoane și nu răspunde. - Domnule, a plecat la Berlin!Și Gaittany făcu un ha-ha-ha plin de semnificație. Ioanide nu pricepu clar rostul râsului, își dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surprindea în primul moment la Hangerliu era ținuta sa de esența imbecilității. Prințul rămânea nu rareori cu gura căscată și mai presus de toate scotea din gâtlej un râs înfiorător, un fel de behăit de capră, replică înjosită a hohotului jovial al lui Gaittany. Pe urmă îți dădeai seama că, dacă Hangerliu nu era inteligent, nu era iarăși așa de imbecil cum părea. Era un prost de familie cu un je ne sais quoi1 care în anume privințe Nu știu ce (fr.). îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe arhitecți. În felul acesta, donația dumneavoastră ar fi integrată într-un tot. . - Poți s-o faci, ideea nu-i rea. Probabil ai nevoie de bani. . - Nimic nu vă scapă, domnule ministru! zise Gaittany înplină mare ținută a feței lui joviale. . - Cît? Întrebă Pomponescu. . - Am făcut aici un calcul minim, vi-l las să-l studiați, di-rectorul de cabinet îmi va comunica aprecierea dumneavoastră. Pomponescu știa ce înseamnă "directorul de cabinet", era organul prin care Gaittany își exercita inefabila sa presiune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]