572 matches
-
coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le aduc în situația de a-și astupa urechile ca să nu mă mai audă. Eram încîntat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sec. N-am fost altceva. ― Ba ai fost, m-am încăpățînat. M-a fixat cu ochii lui șireți. ― Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? ― Așa. ― Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: Într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bîrfea: "Ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe comuniștii de la putere în frunte cu Dej și Petru Groza. Succedarea lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba nimic pentru că nu e vorba de om, ci că sistemul pe care îl reprezintă este ucigător pentru nație. Comuniștii jubilează în 1962 că au încheiat colectivizarea, dar în rândul țăranilor “e jale mare, în câțiva ani s-a schimbat totul”. Pe bunicul l-au închis din nou trei ani, luându-i întreaga avere la colectiv. Observator atent, Fănel mărturisește că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din comun care nu putea fi confundată cu acei terchea-berchea care jubilează cărînd moloz și prinzînd balamale În șuruburi pe șantierele tineretului, unde e furnizată mînă de lucru gratuită. Pe stradă, Îi dădusem mîna mamei fără să scot o vorbă, socotind zadarnic să-i demonstrez că eram unic pe lume, deoarece ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
niște teme de conferințe și de dezbateri, nume de persoane care să fie invitate În anul următor. — În ce an era? Știi că m-au invitat și pe mine? Era o majoritate de preoți În sală. Ca să-i fac să jubileze, le-am spus că psihanaliza e o escrocherie. Dar pe dumneata te-au chemat mult mai Înainte? — SÎntem tot În 1958, doctore. Ar fi trebuit s-o vezi pe Tina În bluza ei severă cu guler Înalt și fusta lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le aduc în situația de a-și astupa urechile ca să nu mă mai audă. Eram încântat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întâmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sec. N-am fost altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bârfea: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îl văzu atunci pe polițist ivindu-se din clădirea primăriei și urmărind cu privirea mașina lui Yves care dispărea În zare. În mod ciudat, Își tampona nasul cu o batistă și, În timp ce se apropia mergînd drept spre ea, Marie Înțelese, jubilînd, că Pérec avusese grijă ca măcar să-l facă să-și plătească mîrlănia. Îl așteptă pe Fersen fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l face să simtă handicapul de a lucra Într-un mediu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui ARTUR.) ARTUR: Da... CĂLĂUL (Către COLONEL.): Ați auzit? A spus „da”! Toți pentru unul și unul pentru toți. Ca în Cei trei mușchetari... Ați citit Cei trei mușchetari? COLONELUL (Efort de amintire.): Cu niște cai, cu niște, niște... GARDIANUL (Jubilând.): A citit-o! CĂLĂUL: Da, da! Cu mulți cai. Mai povestiți. Nu e totul pierdut... COLONELUL (Molatic.): Ce păcat că nu ne-am întâlnit mai din timp... Am fi putut sta cu picioarele în apă... toți... Ne-am fi gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apropiindu-se de buza gropii.): Asta ar fi prea de tot. (Ascultă încordat.) GRUBI (Se târăște până la marginea gropii.): Se aude, se aude! BRUNO: Nu aud nimic... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Fii atent! (Începe să fredoneze, bătând măsura.) Laa-laa-laa... la-la... GRUBI (Jubilând.): Se aude, Bruno! Se aude! înseamnă că am reușit. BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând și restul gunoiului în groapă.): Na! Na! Ați făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iluminat.): Cum? A cântat? GRUBI: A cântat. OMUL CU SACAUA: Cât? GRUBI (Enervat.): Cât! Cât! A cântat... BRUNO: A cântat puțin, da’ a cântat... OMUL CU SACAUA: A cântat măcar un minut? BRUNO: Cred că a cântat... OMUL CU SACAUA (Jubilând.): Fraților! M-ați salvat! Asta-nseamnă că pot să iau apă! BRUNO: Ia. GRUBI: Ia și tu mai dintr-o parte... (Îi arată.) Vezi? În partea aia a cântat mai tare. OMUL CU SACAUA: Ce minune! Ați făcut treabă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ei nu știu și că toată chestia e foarte simplă... că dacă ar ști și-ar vedea de treabă... Că-și scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu o să călcăm pe ochi... INAMICUL (Trage o dușcă, jubilează.): Da! Da! PARASCHIV (În transă.): Mai zice că dacă noi ne ducem pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să ne vadă și or să înțeleagă... Și că ei nu știu nici să miroasă o floare... Că au una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chiar să nu mai revină la chilia sa de la Mănăstirea Iviru, dându-și seama, prin urmare, că simțământul național Îi devenise mai puternic și mai irezistibil decât cel religios, Însă fără a renunța la călugărie. Arde ca o flacără și jubilează ca un copil după ce marii bărbați din preajma lui Cuza-Vodă - Dimitrie Bolintineanu, Vasile A. Urechia, Cezar Bolliac și alți buni români - se lasă convinși de necesitatea deșteptării și amplificării prin Învățământ a sentimentului național la românii suddunăreni. Materializarea acestui ideal Înalt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el mândru că a reușit să prevadă răspunsul. Anticipând mai departe, i-a conceput o altă epigramă concurentului și în momentul când a primit bilețelul fără să îl mai citească i-a trimis replica înapoi a fost lovitura de grație! Jubilau amândoi cu Vasilică, și din acel moment nu au mai fost atacați! Se considera cel mai bun iar colegul de bancă se bucura de imunitate! Au fost cei mai mari din liceu timp de doi ani, erau primii care trebuiau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se schițează o răsturnare. Eul, care avea nostalgia unității, caută să se împace cu supraeul. Dacă cele două instanțe se întîlnesc, precum copilul care-și regăsește părinții după o lungă despărțire, trăiesc împreună o lună de miere în timpul căreia ființa jubilează. Supraeul nu mai hărțuiește eul, îl lasă să se iubească și să se identifice, fără mijlocitori, cu toate formele de eu din mulțime, să se contopească în ele. Este o adevărată sărbătoare. Cuprinse de beția unei asemenea eliberări, cele două
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Faptul de-a admite - împreună cu Părinții Capadocieni - condiționarea oricărui proiect gnoseologic poate avea un binefăcător efect tonic. Din agonia epistemologiilor recente reiese figura intelectuală a incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui Maxwell e o fantezie, principiul al doilea al termodinamicii e ineluctabil, energia se degradează, relațiile noastre cu particulele elementare stau sub semnul incompletitudinii, asupra funcționării organelor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-o fascinează nu atît În măsura În care ar putea-o promova ca „arbitru”, conducător al jocului, manipulator lucid al regulilor sale, ci Întrucît promite comuniunea, un antidot al fundamentalei solitudini, o - fie și temporară - solidaritate umană. CÎnd crede a o fi găsit, jubilează, Își manifestă febril bucuria și Încrederea, bravează chiar, iar În momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, Înfășurat În largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
uneia, atunci n-are sens să mai vorbim de o astfel de diferență. De pildă, un partid care a obținut la alegeri 30% din voturi și apoi, într-un sondaj pe 1.000 de persoane, 32%, n-are de ce să jubileze că a sporit în popularitate, căci, în acest caz, nu putem spune că 32 este mai mare decât 30, dat fiind că marja de eroare este 2,8 puncte procentuale, așa cum se vede din tabelul de mai sus (vezi tabelul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
groaza de a vedea prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un prilej de ridicare mijlocită deasupra ta, deci nu cu insatisfacția că altul se află acolo, ci cu bucuria că, laolaltă cu el, poți ajunge și tu. Când această cultură a geniului există, deci când geniul trăiește nu martirizând, ci jubilând, asemenea unui zeu domesticit, contemporanii lui cunosc o pașnică depășire de sine. Ce poate fi atunci, în acest sens exact, mai "înălțător" decât prezența în cortegiul condus de Empedocle sau la cina aceea imaginată de Mann în Lotte la Weimar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin părul lui de aur. Păi, eu o să-ți zic DA, spune Grete. Și numai ce sare în sus ca mușcat de o scroafă turbată și sughite și uhuie, așa de bucurie. Uite că mă ia, uite că mă ia, jubilează el, și e deja pe scenă. Toți camarazii săi muzicali îl felicită pentru chipeșa Grete, și Freddy cântă la tubă, așa că sparge tuba. Toți oamenii prezenți sunt veseli și dansează în jurul chipeșei perechi. Mulți bărbați sunt dărâmați, pentru că și ei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
O mică sală triunghiulară; o scenă foarte mică, care e înconjurată cu becuri. Publicul desenat stă pe bănci de lemn cu spatele la "publicul adevărat". Chiar și în timpul spectacolului, chelnerița va aduce beri. Este prezentat un cântec original din Hinterlader. Toți paricipanții jubilează. Ansamblu cântăreților, Solistul orginal al Alinătorilor de suflete din Hinterlader: Și înaintea unui teatru veritabil trebuie originalii Alinători de suflete din Hinterlader să cânte încă un cântec bun. Cântecul se va numi Ce trebuie Domnul Dumnezeu să fie pentru mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]