582 matches
-
rupând în chip de Doi Șerpi încolăciți ca Făt Frumos Fiul lui Deucalion Tatăl Ploii, Viptul Vieții împărțind Apa Oltului cu Ino Lucena. Aceasta mi-a zis: Mirele meu, bea Bucure Baciule Codru de Caș. Să Mănânci Nume sacerdotale: Basu Jubilatu Codrecaș Cu tâlcul dezvăluit: Cu Dota de Oi a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a numit Stăpânul Atoate Frumusețile, îți dăm Edenica Nuntă cu purtătoarea de Sica și încununata, Cunună-Mă cu Zeea Daica Nedeea și mi-
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Lima!!! Nu acesta-i baiul. Cum naiba de nu se observă că l-am iubit nebunește (și-l iubesc) pe Verlaine și pe Apollinaire? Dostoievski și Cehov și Gogol? Înseamnă că i-am citit foarte bine! Nu? * Cum să nu jubilezi la finețea malițioasă a unei asemenea fraze: „Melancoliile îi sînt luxoase, elegante cu premeditare iar dacă descoperi undeva simplitatea trebuie să adaugi de îndată (altfel induci în eroare pe cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit e profund util pentru următorul, înșfăcat nervos, nerăbdător, parcurs jubilînd că am scăpat viu și nevătămat pe viață de primul. Autorii "răsuflați" au un rol benefic. Dacă vrei să percepi acut, pînă-n măduvă, un Dostoievski, sau un Proust, sau un Faulkner, sau un Kafka, sau un Joyce etc., rabdă eroic
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
târziu, albă la față de nesomn, eram pe aeroportul Rinas. Ne-am salutat de la distanță. Mi s-a părut foarte sobru și asta mi-a plăcut. Ceea ce mi-ar fi displăcut într-o asemenea situație ar fi fost să-l văd jubilând. Era o zi cețoasă, cu ploaie. Avionul părea că despică cu greu norii. Eram complet absentă. La un moment dat mi s-a părut că această călătorie nu se va sfârși niciodată... Ba chiar mi-a venit să mă ridic
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
în titlul articolului: Amintiri despre Mihaela Miroiu, pentru cititorii lui Mircea Mihăieș. Am vibrat în fața elanului tău nostalgico-sentimental, m-am bucurat să aflu detalii despre întâmplări pline de sens din anii ceaușismului, am apreciat, ca întotdeauna, generozitatea gândului tău, am jubilat să descopăr vocația unui viitor memorialist ce va avea, cu siguranță, de spus lucruri palpitante generațiilor viitoare. M-am familiarizat - atât cât îți permite o coloană și jumătate de revistă - cu mediul în care trăiai la sfârșitul anilor șaptezeci și
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
chip de medalie. Curioasă specie: pe de-o parte, scriu la presa culturală de opoziție ("22", "România literară", "Observator cultural") sau "elitistă" ("Dilema", "Secolul 21", "Lettre internationale" etc), pe de alta sunt de-un stângism înfiorător, numărând pe degete și jubilând la extinderea în Europa a păguboasei social-democrații. Destui dintre ei au ajuns să-și convertească vocația de turnători refulați în vocație de vânători de "conservatori" (ce-o fi asta, doar Dumnezeul corectitudinii politice știe!) E suficient să ai un cât
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
fi smuls dominației iraționale a bestiei din noi. Lumea, lumea civilizată, a fost înjunghiată cu lașitate și e de datoria ei să reacționeze. Din păcate, orbirea, ura și resentimentul sunt atât de adânc înrădăcinate încât destui dintre cei din jurul nostru jubilează porcos: faptul că marea putere americană a fost atât de drastic lovită de-o mână de criminali vicioși constituie pentru această umanitate decăzută un motiv de satisfacție. S-a întâmplat să văd la CNN, aproape din prima clipă, evoluția cataclismului
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri sau în proză să jubileze ascuns după o mască (un personaj de roman sau un discurs parodic) sau, la modul baroc, să se ascundă după mai multe măști și să renască într-un ins însutit sau într-o individualitate titanică, dispusă eretic să se substituie
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
asta ar trebuie să le aducă aminte euroscepticilor de rolul Uniunii în păstrarea păcii, a declarat Barroso, cu referire la premierul Marii Britanii, David Cameron, care vrea să renegocieze dependența insulei față de UE. ”Vreau doar să le spun tuturor celor care jubilează în fața dificultăților Europei și care vor să regreseze integrarea pentru a reveni la izolare: Europa pre-integrată, diviziunea, războiul, nu sunt dorite și nu sunt meritate de cetățeni”, a spus Barroso în timpul unui discurs înflăcărat. ”Continentul european nu a trecut niciodată
Barroso, dispută cu Farage: Euroscepticismul poate duce la un nou război mondial by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55409_a_56734]
-
avut o profesoară, afectată psihic de viața de familie, care, a aflat că eram elev foarte bun, dar eram copilul ,,cuiva”, din cauza căreia, fără justificare, am ajuns în situația de corigență. Explodase ,,bomba” în SLOBOZIA, concurența (fete și părinții acestora) jubila. Directoarea școlii s-a sesizat și a informat-o pe mama, care m-a verificat într-o ședință ,,restrânsă”: eu ,,inculpatul”, mama ,,judecătorul”, martori cartea și caietul de chimie și executant făcălețul. Am trecut cu brio verificarea cu toata ,,bunăvoința
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
nu și-ar dori să fie recunoscut că gazetar. Ambiția să secretă este mult mai mare și anume să devină un fel de instanța morală a lumii postcomuniste, un Octavian Paler transcontinental. El îl citează cu familiaritate pe Vaclav Havel, jubilând în momentul transcrierii numelui scriitorului ceh. Citarea are în mod evident doar acest scop, în condițiile în care ideea avansată este banală: "Care e rolul intelectualilor? Havel recunoaște rolul acestora, arătând că sunt multe ocaziile când intelectualul este obligat să
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
de supravegheată, poate prea intenționat supravegheată la nivelul fiecărui enunț în parte. Toate, dar absolut toate enunțurile din prima parte, se ipostaziază în fața lui non sau anti. De aceea, încărcătura formulărilor este locuită de cele mai îndrăznețe asocieri lexicale care jubilează, totuși, în cămașa lor de forță, pentru a da o coerență, un sens și o cursivitate întregului ansamblu epic. În permanență, poetul „de ieri” dă un ajutor prozatorului de astăzi. Fie și atunci când pe tabla de șah se găsesc termeni
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
simți în Ecce homo e că autorul nu e liber, fiindcă nu-și alege drumul grație unui liber-arbitru care să-i inspire gîndurile. De aici euforia alergătorului care își face din prăpastie un motiv de laudă. Autorul se prăbușește și jubilează în plină cădere. Tocmai de aceea e uimitor cît de persistentă e iluzia că Nietzsche s-a clădit pe sine prin propriile puteri, luîndu-se în mîini și transfigurîndu-se într-un spirit clarvăzător. În literă, Ecce homo se vrea a fi
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
previzibile. Linia nu se mai naște nici ea simultan cu nașterea formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
cel ce mă interpelează (candid) că, deși nu-mi surîde rolul de "artist cetățean", oricum definitiv compromis mai ieri, nici pe cel de mormăitor pe la colțuri de atelier nu-l agreez. Cînd, în clipa tragediei americane, un confrate întru penson jubila pe culoar pentru "lecția administrată Americii", am ținut, prompt, să-mi exprim public stupefacția/ dar și explicația acesteia vizavi de obtuzitatea (interesată politic) a unor semeni de-ai noștri aflați sub directivele unui partid care una spune (pentru uz occidental
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
șura în Șură. Transpuse din spațiul lor precar în spațiul convențional al pînzei, aceste obiecte modifică definitiv înseși mecanismele percepției. în loc să le citească utilitatea și să le evalueze în consecință, ochiul percepe forme, descifrează structuri, cîntărește densități, vibrează tactil și jubilează festiv ca în fața unui mare spectacol. Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
niciodată de prezent. Citindu-i volumul Distinguo, o culegere de eseuri, evocări și dialoguri, i-am regăsit însușirile de atunci. Autorul pare un spirit cochet care pune preț pe delicatese livrești și pe trufandale teoretice. Seamănă cu un numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În plus, o undă de sfătoșenie moldovenească, dar cu totul nemucalită, îi străbate textele, autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
pentru că dovezile implicării serviciilor secrete occidentale în revoluțiile din spațiul ex-sovietic să nu ajungă publice”, a mai spus Veaceslav Jarko. Fostul agent i-a avertizat pe cei care trag foloase de pe urma revoluției din Republică Moldova că n-ar trebui să jubileze, pentru că ”există situații în care unii jucători incomozi ai politicii globale pot vorbi chiar și din mormânt”. Boris Berezovski, 67 de ani, a fost găsit mort pe 23 martie în locuința sa din sudul Angliei. Autopsia a relevat că oligarhul
Berezovski, ”sponsorul” revoluțiilor din țările ex-sovietice, dezvăluie un agent MI-6 by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56521_a_57846]
-
rimbaldiană îndulcește asprimile bănuite, absoarbe tensiunile, transferîndu-le în feerie: „Sînt fericit, arare/ Îmi dau un fin balans/ Rachiuri de mărare/ Topite-n Ile de France,// Iubesc pe Reparata,/ Divina cu trei sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai sus pomeniți, în nădejdea că voi jubila văzîndu-mi propriile nemulțumiri validate de doi oameni de știință, că voi rîde, cum ar veni, pe socoteala unor giganți de mucava din alaiul uneori atît de deplorabil al postmodernismului (sau poststructuralismului). Dar oricît de dispusă am fost să citesc cu
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
baza acestor contribuții bibliografice, un profil al tânărului critic de la Iași, cu linii pe deplin confirmate de a treia lui carte. Spre deosebire de colegii lui, ceva mai tineri, de la București, Mihai Iovănel, Bianca Burța-Cernat și Teodora Dumitru, cronicari ce aproape că jubilează în momentele "execuției", Antonio Patraș se investește afectiv în paginile sale critice, scriind preponderent despre cărți și oameni care i-au plăcut. Tonul e de o civilitate absolută, iar punctele nevralgice ale unei opere sunt ocolite cu grație perifrastică. Textul
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
am avut un sentiment zdrobitor al triumfului când am putut să-i spun surorii mamei mele, tușa Livia, că tot efortul de-a păstra puritatea onomastică "ardelenesco-romană" e zadarnic, de vreme ce aproape orice nume românesc poate fi "ungurizat". I-am arătat, jubilând, o fotografie a foii matricole a elevului-militar Liviu Rebreanu, eliberat de Academia "Ludoviceum" din Budapesta, unde viitorul ofițer figura, cât se poate de... ne-ardelenește, drept Rebreán Oliver! "Așa că", i-am spus, "dacă Ťvin unguriiť, cum vă tot anunță Funar
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
nu fugi de-al inimii drum;/ Că tot ce nunseamnă iubire/ E vînt, și cenușă, și scrum” etc. (Să nu fugi...). Se vede însă că s-o fi schimbat ceva pe drum, căci brusc Ada începe să juiseze și să jubileze în freamăte și dă abrupt în beatitudini: „În noaptea cînd te voi cuprinde/ La piept strîngîndu-te tăcută/ Pe-un colț de cer, necunoscută,/ O nouă stea se va aprinde.// În noaptea cînd te voi cuprinde.// În noaptea cînd voi fi
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
tentația, cel puțin la nivelul sentimentului public, de a ne solidariza cu ucigași, de a ne proiecta în ființa călăului, de a-i lua partea lui Miloșevici, de a-l compătimi pe Saddam, de a înflori lăuntric și de a jubila tacit la marile nenorociari ale altora sau ale umanității înseși. Un segment enorm din România gregară, dar și numeroși oameni publici au exclamat mai mult sau mai puțin voalat ,,așa le trebuie", evident, americanilor, în fața enormului atentat la civilizație de pe
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]