1,385 matches
-
de Întîrzie atît? E aproape unsprezece, se Întrerupe curentul și iar urcă șase etaje pe jos. Omul ăsta o să mă bage În spital. Era o dimineață de duminică. Domnul D. se trezi primul, ca de obicei. O rază de soare jucăușă i se plimba pe nas ori de cîte ori vîntul subțire mișca perdeaua. Strănută. Doamna E. mormăi ceva nedeslușit și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să am grijă de casă până reușește să o închirieze sau să o vândă. Serios, totul s-a întâmplat cât ai clipi. Probabil că așa lucrează băncile astea mari. Următorul zbor spre New York și nu te mai uita înapoi! Râsul jucăuș se făcu iar auzit. —Dar asta nu e mai degrabă un inconvenient pentru David? am spus la întâmplare. —Ei, el oricum lucra de ceva vreme pe cont propriu. Și amândoi aveau în plan să lucreze în New York. Laura speră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care vinde cărți și obiecte curioase, se târăște pe străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui jucăușă! Natanael ar fi vrut să spună: „Eu sunt Rudi“! Dar în schimb a întrebat-o: - De unde vine mirosul ăsta de cafea? După aceea s-au sărutat și s-au dus îmbrățișați la o cofetărie din apropiere ca să se uite unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul lui misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat imediat că era frumos, dar îmbătrânise - părul îi albise și ochilor le lipsea privirea jucăușă. Ne-a invitat imediat în atelierul lui, situat aproape de celebrul dom. Nu pictase prea mult în ultima vreme pentru că învățase arta de a face lucrurile noi să arate vechi. Mâinile îi erau aproape distruse de diferite substanțe chimice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
singurul vecin de altfel, pentru că în partea opusă nu aveam altceva decât zidul. - Cum? am întrebat, prefăcându-mă că nu l-am auzit. Ce anume? Gagiul era un bărbat tânăr, trecut cu puțin de treizeci de ani, cu o figură jucăușă de copil și cu o mustață atât de maro și de mare, încât am zâmbit aproape fără să vreau. Geaca de blugi cândva maro, dar suficient de bine păstrată și de curată încât să mă facă să înțeleg că individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Era foarte posibil ca Burcilă să fi renunțat la intențiile lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă lângă foc nu se vedea țipenie de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească jucăușe în vatră. Aha, deci încă vrei să ne jucăm, mormăi Strugurel pe sub mustață. Bine, să ne jucăm atunci! Privi atent peste tot, sperând să-l vadă pe vărul său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu de mult, lăsând șotronul pentru a se strecura în grădini și a culege de acolo cireșe și coacăze roșii. Lysia așteptă în fața treptelor Castelului în timp ce primarul, intrat de unul singur, îi expunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lor. Să te întrebe fiecare ce mai faci, ce-ați cumpărat, de ce e atâta liniște la dumneavoastră? Ce porcării și ce tâmpiți... Deschide ușa Profesorului. În birou, nimeni. Pe masa din dreapta, o fotografie: o femeie cu ochii de aur, râzând jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la douăsprezece și optsprezece, În noaptea aceea. Cufărul și valiza Îl așteptau deja la gară, ceasornicul Începea să tragă tot mai greu În buzunar. — Isabelle, a zis el pe neașteptate. Vreau să-ți spun ceva. Vorbiseră neserios despre „luminița aia jucăușă“ din ochii ei, iar Isabelle a Înțeles, din schimbarea de ton, ce avea să urmeze - de fapt, chiar se Întrebase cât de repede avea să se Întâmple. Amory a Întins brațul pe deasupra capetelor lor lipite și a stins lumina electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
evitat multe ieșiri, tocmai pentru că, nu de puține ori, până acum, una am plătit și așteptat, și cu totul altceva am primit. Drumul ne-a fost acompaniat de o muzică ambientală, potrivită mereu zonei sau atmosferei grupului...când veselă și jucăușă, când relaxantă și romantică. Informațiile despre țările, orașele, peisajele traversate au fost mereu oportune, interesante, prezentate pe o voce joasă, liniștitoare. Pauzele necesare au fost bine dozate, ca timp și frecvență. Niciodată nu am avut sentimentul că cineva ne grăbește
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
la pescuit sau vânătoare ; La cinele romantice, târzii, Sub flori și lumânări, de vei lua, În timp ce voi mânca din mâna ta, Privindu-te în ochi te voi sorbi, Iar de la lucru,'n fiecare dată, Când vei sosi, cum sunt eu jucăușă, Te voi intâmpina exact la ușă, Cu ce-am fost de natură îmbrăcată, Așa că, poți să suni, nu ezita, Ai telefonul jos, unde mi-e poza Și-ntreabă de Rozita, sau de Roza, Voi fi aici, în așteptarea ta. Tel
ANUNŢ ÎN ZIARUL LOCAL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364351_a_365680]
-
coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
obicei, mi-e dor de tinerețe. Am luat un pepene și m-am liniștit....” A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie”, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc , se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că nu avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse: „ Destul ați vorbit, e o rușine, să trecem
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
în brațe încât iar ai fugit sprintena că o căprioară, zglobie ce-mi tot umblă la inimioara. Pe cât de frig era îți căzuse acea gluga din cap și se vedea capusorul tău zglobiu parcă că un soare cu plete lucitoare jucăușe în atâta albeața oceanica. Nu puteam să fug, doar admirăm pletele-ti în vânt sau mai bine zis în acel viscol ce mai și lua de jos zăpadă, căci în fapt nu cred că mai ningea. Eram înghețat la extremitățile
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
să ne redea dispoziția stenică. Doar un pic deviată formula, făcută să vibreze de o emoție nespusă, interiorizînd empatic sărăcia populației, și tabloul, de data asta unul domestic, devine neliniștitor, aproape tragic. tablou de iarnă - batrâna-nmărmurită lângă factură Aceeași înclinație jucăușă și jovială face dintr-un cuvînt abstract, mai curînd un termen tehnic, aparent prohibit în haiku, reconversie, un mod de a plasa schimbarea vremii într-un neașteptat registru ironic. Povîrnirea omului de zăpadă devine monumentală. Și jocul copilului riscă să
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
în falduri pe umeri, acoperind mare parte din gulerul bluzei de culoare liliachie și fața oacheșă, aproape tuciurie, așa cum o văzuse, nu de mult, din mașină. A rămas ca încremenit. Destul de greu și-a dezlipit privirea de pe sânii care săltau jucăuși la fiecare treaptă depășită cu picioarele acelea lungi ce păreau că pleacă din talie. A dus repede mâna cu telefonul la ureche și s-a răsucit mult pe bancă pentru a nu fi recunoscut. „Waw, waw! Ce bucățică a ajuns
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
și mai milostivă pe care o vei întâlni în cale în călătoriile tale!... - Se înțelege! Așa voi face!... Am plecat și din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de vulpe din brațele mele, care mă privea și el cu ochii săi vioi și curioși, cu botișorul cel negru și cu urechile sale gri atât de nostime. Am ajuns în drumurile mele într-o țară foarte îndepărtată, din
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă! BĂTRÂNA Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu o escală scurtă la jumătatea drumului, rezemându-se de peretele casei. “Ce efort!”, gândi tristă în sinea ei. Ridică privirea albastră către cerul care avea aceeași culoare și numără îngândurată norii răzleți și jucăuși. “Cine oare să-și mai aducă aminte că azi e ziua unei amărâte de pe strada Nicolae Alexandrescu?”, se întrebă privind culoarea preferată a unui văzduh senin, fără pete. Își continuă drumul până la ieșirea din curte. Poarta scârțâi asurzitor, gemând sub
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
din peștele prins și am ajutat-o pe Miruna să se urce în barca mea. Observasem în acest timp, în privirile bărbaților de pe plajă admirația amestecată cu invidia. Chiar, aveau și de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari și jucăuși, cu fesele abia acoperite de spatele slipului îngust, excitante și chemătoare la nebunii, mai ales când și-a ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Literatura > Fragmente > CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (5) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum era Simona în copilărie ? - Simona moștenește de la mama ei, Fifi, neastâmpărul și gingășia. Frumusețea trăsăturilor și temperamentul jucăuș...Și, cum să nu, pofta de vorbă! - Iar de la tatăl ei, fiul dumneavoastră ? - Ce a moștenit Simona ? - Da. - Cred că a moștenit precizia mișcărilor , precum și caracterul hotărât...Uneori , când nu-i plăcea ceva, se încorda ca un arc. Ca o
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363076_a_364405]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBITA MEA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Iubita mea din Militari Cu sânii jucăuși și tari, Iubita mea din Cotroceni Cu ochi sfredelitori, vicleni, Iubita mea din Dorobanți, Cu umeri albi și incitanți, Iubita mea din Timpuri Noi Cu șolduri mici, pufoase, moi, Iubita mea din Ferentari Cu coapse lungi ca de sitari, Iubita
IUBITA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363392_a_364721]
-
pe loc și puse pe seama unor întâmplări pline de haz consumate în timpul excursiilor noastre. Fără să-mi doresc, m-a cuprins o melancolie adâncă și fața cred că-mi părea tristă. Nu se vedea. Întunericul era dens și lumina flăcărilor jucăușe oferea permanent alte nuanțe de culori tenului meu ca și în cazul celorlalte persoane. Se apropia clipa despărțirii. Treceam în revistă pe cei prezenți și revedeam în secvențe, ce se derulau cu viteza luminii, pe fiecare, în câte un moment
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
SUNT CONTEMPORAN CU TINE! *** 2. "Nu eu am reușit să-i fac literați pe membrii familiei mele. DUMNEZEU LE-A TRANSMIS HARUL ACESTA, sau poate l-am moștenit (cu toții) de la mama mea. Soția are în proză și poezie o spontaneitate jucăușe și optimistă, care deseori se evidențiază chiar și în poeziile cu iz dramatic. Ionuț este un ambițios, un căutător de noutate și formator de opinie, pe când Florin este un bun practician. Se zice că în mâna lui... orice lucru se
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362420_a_363749]
-
dimineață! Florilor luminezi față, Soarele în ziua nouă-și Scalda razele în roua. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și mistreți, Vouă fete și băieți. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic; O codită jucăușa Și o mutriță ghidușa. Că-i cățel adevărat Recunoști după lătrat; Cum mă vede deodată Pofta mare-are de joacă. Prieteni suntem cum vezi bine Toată ziua-i după mine, Tare-i place îmbăiat Și curat și periat. Educat, cum vrei
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]