60,190 matches
-
sinucigașe să fi determinat cabinetul Năstase să pornească prigoana împotriva spitalelor? Chiar or fi având onor miniștrii impresia că românii plesnesc de sănătate? Un prieten, strălucit avocat și strălucit profesor de drept, îmi vorbea cu o compătimire numai pe jumătate jucată despre nenumărații escroci eliberați pentru că nu suportă regimul penitenciar. La replica mea: "Bine, când au furat bănci întregi erau sănătoși tun, dar când au ajuns la închisoare s-au îmbolnăvit brusc?", mi-a dat următorul răspuns, și el doar pe
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
file, pe care era scrisă povestea fiecăruia. Și asta era tot. - Ca un fel de libret... - Da. Cred că dacă înveți cum să privești ceea ce se întâmplă pe ecran și cum se mișcă imaginile din cameră și felul în care joacă actorii, poți înțelege cel puțin jumătate dintr-un film. Iată de ce trebuie să citești multă filosofie, istorie.... Filosofia, de pildă, e foarte potrivită pentru a înțelege filmele. La 14 ani învățam în școală limba greacă și latina. Am citit astfel
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
și cu operele lui Shakespeare. Când am ajuns în București serile trecute, organizatorii festivalului m-au întrebat ce vreau să fac. Mi s-a propus să mergem la un restaurant... Dar eu văzusem deja că la teatrul din apropiere se joacă o piesă de Cehov. Bine, mi-au spus ei, dar ai nevoie de un translator, așa că vom merge cu tine. Nu, nu, le-am răspuns, traducătorul ar strica totul. Și apoi, eu cunosc piesa. Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
mic elogiu: În literatura umoristică menționăm schițele atît de vioaie, de o vervă atît de spontană, dar de o fecunditate ce le face inegale, ale grațiosului Tudor Mușatescu". Nici adevăratul debut în dramaturgie nu îl lasă indiferent pe E. Lovinescu: jucată în premieră la 25 februarie 1928 la Teatrul Mic cu o distribuție de excepție, premiată de Asociația criticilor dramatici, Panțarola nu trezește în rîndul spectatorilor emoția și aprecierea pe care sconta valorosul mentor. Reacțiile de semn contrar între public și
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
piesă tradusă și pusă, cred, în premieră la noi. Un spectacol ce-l conduce pe regizorul Alexandru Darie, realizatorul lui, cu toate imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu este un protagonist, joacă literalmente un rol principal, greu de concurat de cei mai mulți dintre actorii din distribuție, cu teme ce aduc și induc o stare răvășitoare, cu un leit-motiv ca o lamentație orientalo-evreiască, un comentariu permanent al crimei, o călăuză a călătoriilor goților și
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
reușește să-l contureze pe Titus Andronicus abia în partea a doua a spectacolului. Camelia Maxim, o actriță extrem de serioasă, un suflu nou sosit în trupa Bulandrei, își pune mai mult în valoare desenul senzual al trupului, decît să și joace senzualitatea Tamorei, seducătoare, perversă pînă în măduva oaselor, nodul potopului de crime. Un suport esențial al atmosferei pe care o degajă este felul în care scenografa Maria Miu îi construiește fiecare ipostază, de la costum, la machiaj și coafură. Claudiu Stănescu
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
copleșit de dimensiunea personajului său, Aaron, iubitul Tamorei, un personaj pe care regizorul se bizuie mult în miza montării. Îl duce corect, dar pînă la jumătatea drumului, și-l abandonează, ostenit, acolo. N-am înțeles ce anume ar trebui să joace Marian Râlea în Marcus, fratele lui Titus. Cred că este prea groasă atitudinea lui Adrian Ciobanu și Marius Capotă, cei doi frați criminali, Demetrius și Chiron, fiii Tamorei. Înfățișarea de tineri drogomani hip-hop este suficientă în decodarea apariției lor. Există
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
este a se restrînge pre cît se poate mai mult" (p. 325). În "limba de lemn" a discursului public românesc din anii 1950-1989, stilul nominal domina, succesiunea greoaie de genitive fiind deci destul de frecventă. În stilul jurnalistic actual formulele administrative joacă un rol secundar, apărînd în unele subvariante stilistice, în care putem așadar găsi și exemple de formule excesive ale succesiunii de genitive. În genere, atrag atenția lanțurile cuprinzînd cel puțin trei genitive, dintre care fiecare e atributul termenului precedent: "o
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
declara public că poporul egiptean e cel mai grozav popor din lume! Toată povestea va fi o cursă pentru realizarea (sau sabotarea) mărețului proiect, cursă în care vor face minuni de vitejie reprezentanții "galilor" - clasicii benzilor desenate, Asterix și Obelix, jucați de Gérard Depardieu (Obelix, cel care, cînd era copil, a căzut în cazanul cu poțiune magică!) și de Christian Clavier (Asterix, mustăciosul cu "umor glacial", cum îl definește regizorul), plus un "guru-druid", autorul unei licori care face din oricine un
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
Gérard Depardieu (Obelix, cel care, cînd era copil, a căzut în cazanul cu poțiune magică!) și de Christian Clavier (Asterix, mustăciosul cu "umor glacial", cum îl definește regizorul), plus un "guru-druid", autorul unei licori care face din oricine un superman, jucat de Claude Rich -, plus un tînăr arhitect avangardist (Jamel Debbouze), plus un arhitect oficial, "salierist" (Gérard Darmon, în care regizorul a văzut "un personaj shakespearean rănit"), plus un cățel Idéfix, importat din Galia în țara pisicilor, plus un echipaj de
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
asupra unui tablou de Rembrandt. Știu că există în Franța o dezbatere privind relansarea istoriei artei ca disciplină științifică. Vi se pare că evoluția ei merge mînă în mînă cu evoluția instituției muzeale? Este cert că un muzeu ca Luvrul joacă un rol major în progresul cunoștințelor noastre de istoria artei, și este imperativ necesar să fie așa. Cataloagele de expoziție, dar mai ales cataloagele rezonate ale colecțiilor - ultimul apărut la Luvru este cel al desenelor spaniole din colecțiile sale - toate
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
își pierde doar funcția, nu și gradul, toata zarva a fost degeaba. Neplăcut nu e doar că schimbările se produc la presiunea . presupusa . a lui Ion Iliescu (în fond, trăim într-o cultură politică primitiv-traditionala, în care tătucul națiunii a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii acolo de unde au plecat intempestiv, dar fără să li se clintească vreun fir de păr. Într-o lume normală
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
nu și gradul, toata zarva a fost degeaba. Neplăcut nu e doar că schimbările se produc la presiunea . presupusa . a lui Ion Iliescu (în fond, trăim într-o cultură politică primitiv-traditionala, în care tătucul națiunii a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii acolo de unde au plecat intempestiv, dar fără să li se clintească vreun fir de păr. Într-o lume normală, n-ar fi existat
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
nimeni dacă vreau să fie reales "Tovarășul Ceaușescu" în fruntea unui partid care îmi e străin mie și altor 18 milioane de români! Care e problema?" (p. 114). Chiar dacă orașul Focșani în care locuia dizidentul la vremea respectivă nu a jucat cine știe ce rol în zilele revoluției din decembrie 1989, au existat unele semne care pot fi interpretate astăzi ca semnale pentru marile schimbări ce aveau să vină. Frînturi de conversație, mici reacții ale securiștilor și activiștilor de partid, mesaje strecurate printre
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
toate eforturile lui Andrei Pleșu - acest peisaj înspăimântător. Nici bunul simț, nici ghionturile societății civile, pe ale cărui valuri s-a cățărat spre rușinosul său mandat, nu l-au putut convinge pe fostul lacheu al lui Coposu (gata, astăzi, să joace un rol subaltern pe lângă Adrian Năstase) să purceadă la înnoirea radicală a domeniului. Mulțumindu-se cu numirea câtorva personalități - dar mai ales pe la ambasade de rangul al doilea -, nea "Milică" s-a dovedit un continuator de nădejde al politicii de
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
pe coastele muntelui, cu sacii de ghimbir în spinare și mestecînd frunze de coca pentru a-și face viața mai ușoară. Noi, copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a războiul pe ulițele arzătoare. Căci arșița era atît de neverosimilă, mai cu seamă pe timpul siestei, încît oamenii mari se plîngeau din pricina ei de parc-ar fi fost o surpriză în fiecare zi. De cînd m-am născut, am
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Repetabila scenă a balconului, Transfer de personalitate, Oglindă, De mers în pustiu, Cine ajunge sus, la fix, Kant sau principiul vaselor comunicante, Miriam sau nisipurile mișcătoare, Elogiul nebuniei... O parte din piesele lui, așa cum îmi vin în minte. S-au jucat și înainte de 1989, și după, în teatrele din București, din țară, pe micul ecran. "Există o respirație, fie ea și amară, universală", scriam nu de mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
și cîteva elemente secundare, dar inevitabile. Treptat s-a creat impresia că pozițiile față de revizuiri se ordonează în funcție de generațiile literare. E drept că tinerii s-au dovedit mai radicali, dar nu cred că apartenența la o generație sau alta a jucat un rol decisiv în opinia despre necesitatea ori despre natura revizuirilor. În al doilea rînd, a devenit actual un criteriu pe care economia planificată comunistă îl ținea pe margine: acela al valorii de piață. Astăzi, e practic imposibil de discutat
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
că soțul ei milionar tocmai vrea să divorțeze, și citația e pe drum. În clipa în care virtuala "pîrîtă" reușește să-și facă un aliat din tînărul portărel, avocat ratat și fabricant artizanal de vinuri care nu se pot bea (jucat, tot cu vizibil efort, de Matthew Perry) -, aflăm că, dacă procesul de divorț se va desfășura în statul Texas, americanca ex-englezoaică nu va primi nici un sfanț din averea milionarului ei soț, care între timp își și refăcuse viața; în schimb
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
atitudine, cealaltă este alcătuită din linii de fetiță, să spunem, și ar putea seduce printr-o feminitate instinctivă și încă necontrolabilă. Nu o face însă, nici una, nici cealaltă, aparițiile fiind exterioare și superficiale. De aici, cred, senzația că Ștefan Iordache joacă cu o mînă moartă. Mi s-a părut că o singură ipostază le diferențiază. Și anume, aceea de femeie însărcinată, brusc matură, care și-a asumat un destin ratat, departe de zgomotul artiștilor năbădăioși și de obsesia tatălui vitreg. Acolo
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
formeze una dintre cele mai solide și remarcabile trupe de teatru, profesionistă, performantă, occidentală. Victor Rebengiuc și-a petrecut un timp alături, fidel, de marele profesor, de regizorul Radu Penciulescu în încercarea fondării și organizării Teatrului Mic, unde a și jucat la sfîrșitul anilor șaizeci, printre altele, Doi pe-un balansoar, alături de Leopoldina Bălănuță. A revenit la Bulandra, unde a rămas toată viața alături de marii actori și regizori ai trupei sau invitați, unde joacă și astăzi în Unchiul Vanea, în regia
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
și organizării Teatrului Mic, unde a și jucat la sfîrșitul anilor șaizeci, printre altele, Doi pe-un balansoar, alături de Leopoldina Bălănuță. A revenit la Bulandra, unde a rămas toată viața alături de marii actori și regizori ai trupei sau invitați, unde joacă și astăzi în Unchiul Vanea, în regia lui Yuri Kordonski și în Colonelul Pasăre, pus în scenă de Alexandru Dabija. Nu vreau să enumăr acum roluri, spectacole, premii, colaborări din țară și din afara ei. Și nici minunatele mele amintiri cu
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
Dodo, (așa îl alinta ea), tu nu vezi cât ne zdrobim noi, femeile, să ne facem rolurile? Tu nu te omori deloc!", "Gina, (răspundea el), omorâți-vă voi, o să vedeți că tot eu o să iau aplauzele. Eu nu vreau să joc, eu vreau să spun vorbele, pentru că simt ceea ce spun". Și așa a fost. Monologul lui despre dimineața pierdută a istoriei noastre, rupea sala. În Copilul îngropat s-a simțit ca peștele în apă, ca un prunc la baia zilnică. Inocent
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
noastre, rupea sala. În Copilul îngropat s-a simțit ca peștele în apă, ca un prunc la baia zilnică. Inocent și visceral, masiv și fragil, distrugea totul în jur, cu excepția Marianei, celălalt titan care-i ținea piept. În Petru se juca. Nu-i păsa de nimic. Își arăta burta râzând și glumea, senin, înainte de a fi ucis. A crezut mult în acest spectacol și a fost trist când nu s-a mai jucat. Îl admir, în primul rând, pentru inocența lui
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
titan care-i ținea piept. În Petru se juca. Nu-i păsa de nimic. Își arăta burta râzând și glumea, senin, înainte de a fi ucis. A crezut mult în acest spectacol și a fost trist când nu s-a mai jucat. Îl admir, în primul rând, pentru inocența lui. De altfel, rolurile cele mai mari din cariera lui au fost roluri de inocent. Bubnov, Caliban, Bottom, brutele-copii. Credința lui în creatorii teatrului pe care i-a slujit cu devotament toată viața
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]