932 matches
-
și al lui Alexandru Onițiu, magistrat. Face clasele primare la Reghin și Caransebeș, liceul la Seghedin și Seminarul Teologic din Sibiu. Din 1886 frecventează, la Viena, cursurile Facultății de Litere, dar își termină studiile la Budapesta. Președinte al Societății „România jună” din Viena (1888), membru în Societatea „Petru Maior” din Budapesta, este totodată redactor al revistei „Roza cu ghimpi” (1888). Din 1890 e profesor de latină și română în Brașov, iar din 1894 până la sfârșitul vieții deține, în calitate de director, și conducerea
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
Politehnică și la Facultatea de Filosofie. Profesor la Școala Comercială Superioară din Brașov (1882-1918), autor a numeroase lucrări de contabilitate și comerț, P. a fost unul dintre cei mai reputați economiști transilvăneni. În vremea studenției, ca membru al societății România jună din Viena, el înțelege de ce este util să fie sprijinită pătrunderea în Transilvania a mai noii orientări literare junimiste. Publică, din 1879, în „Albina Carpaților”, „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Poporul”, „Școala și familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
primară la Aiud, iar liceul la Blaj, terminându-l în 1877. La Viena urmează mai întâi Politehnica, apoi, din 1879, Facultatea de Filosofie. Este unul din factorii coagulanți ai studenților români din capitala imperială, luând parte la activitatea societății România jună. Titlul de doctor în filosofie îl obține la Budapesta, în 1883, cu teza Direcțiunea nouă poporală în literatura frumoasă românească. După absolvire a fost profesor de română și maghiară, dar și de matematică, la Institutul Pedagogic și Teologic din Caransebeș
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
de origine armeană, M. a urmat cursurile Liceului Național din Iași, pe care l-a terminat în 1873. În toamna anului următor se înscrie la Facultatea de Drept din Viena și devine membru, apoi secretar al Societății studenților români România Jună. Citește articolele lui Titu Maiorescu din „Convorbiri literare”, al cărui adept ajunge de îndată, și ia apărarea sistemului ortografiei fonetice. În 1876 pleacă la Berlin, tot ca student în drept, obținând doctoratul în științele juridice în 1879. Întors în țară
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
București, 1976, passim; Mihail Dragomirescu, Criticele domnului Titu Maiorescu (Studiu de critică generală), CL, 1893, 1, 3; Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Iași, 1909, 59-87; Panu, Junimea (1943), I-II, passim; România Jună lui Titu Maiorescu. Scriere omagială, Suceava, 1910; G. Bogdan-Duică, Titu Liviu Maiorescu, București, 1921; Negruzzi, Junimea, passim; Soveja [S. Mehedinți], Titu Maiorescu, București, 1925; Vianu, Opere, II, 142-183, 318-366, III, 373-374, 387-403, V, 75-82; Constantinescu, Scrieri, III, 379-383, 412-452, 484-546
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
români. Colaborează la „Revista de etnografie și folclor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde” ș.a. De la lucrarea Butea junilor (1976) la Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori (1999), M. manifestă un interes constant pentru un obicei de iarnă întâlnit la „junii” din Transilvania. Aportul său constă în observarea nemijlocită a fenomenului și în îmbogățirea bibliografiei cu o sumă apreciabilă de documente. Cutul. Eșantion de cultură și civilizație tradițională românească (text apărut în „Studii și cercetări de etnologie”, 1990) este o monografie
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
lui fenomenul cultural și rolul artei, poate apare cu egală ușurință dispoziția de cocoloșire completă, de aplaudare fără rezerve În vederea Întreținerii dispoziției poeților de a produce. Terenul literaturii pare Înconjurat, În conștiința unora, cu un gard cu inscripții: „Protejat”, „Literatură jună”, „Nu călcați straturile”, „Tăcere” (Ă). Când vorbim de partinitate noi Înțelegem cu totul altceva. În definitiv partinitatea criticii literare e o concluzie necesară imediată a principialității ei, a Însușirii marxism-leninismului ca o concluzie diriguitoare. Nu Înțeleg să sprijin opere slabe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Bumbac, și cu Mihai Eminescu. Obținând în 1864 o bursă pentru Viena, urmează acolo cursurile Universității, luând, se pare, și doctoratul în litere și filosofie. Președinte interimar al Societății literar-științifice a studenților români și, în 1871, vicepreședinte al societății „România jună”, el participă, alături de Ion Slavici și Mihai Eminescu, la lucrările comitetului care a organizat, în anul 1871, serbările de la Putna. Din 1874, a funcționat ca profesor de limbi clasice și de limba română la gimnaziul din Suceava. B. a fost
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
cărui sentimente naționale nu pot fi puse la îndoială, a fost un antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. Ales secretar general în 1871, el îl înlocuiește, șase luni mai târziu, pe I. Slavici la președinția societății „România jună”. În 1872, după terminarea studiilor universitare, este numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava. Va fi titularizat, apoi, la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde va funcționa un timp și ca
BUMBAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
Temperament de polemist, a intrat în gazetăria cotidiană. La „Tribuna” și „Gazeta Bucovinei” își expune, în 1893-1894, mai ales opiniile în probleme de istorie a românilor. Împreună cu Aurel C. Popovici, la București, participă la redactarea cotidianului politic și cultural „România jună” (1899-1900). Este secretar al Ligii Culturale, se află în prejma lui N. Iorga și a lui A. C. Popovici, ale căror opinii le susține (Românii și ovreii, 1913). Cu V. Pârvan și Virgil Arion editează, în 1913 și 1914, la București
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
al capitalei. B. debutează cu o epigramă, iscălită Costache Aristol, în „Lumea veche” (1896). Ulterior, colaborează cu proză și versuri umoristice, cronici, note de drum și publicistică diversă, sub nume propriu ori sub pseudonime, la „Moș Teacă”, „Propaganda”, „Evenimentul”, „România jună”, „Dreptatea”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Litere și arte”, „Moftul român”, „Zeflemeaua” ș.a. Scoate el însuși revista „Zig-zag” (1901-1902). Mai târziu, scrie la „Epoca”, „Conservatorul”, conduce ziarul „Semnalul” (Râmnicu Sărat, 1909-1911). Mai semnează în „Furnica”, „Flacăra”, „Vestala”, „Greierul”, „Dușmanul” ș.a. Tipărește broșura
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
sunt Calderón de la Barca ( Viața e un vis), Ibsen (Strigoii și Micul Eyolf), precum și Eugène Labiche și Ed. Martin, Henri Lavedan, Georges Feydeau, Max Maurey, Jacques Nathansen, Maurice Magre. Doar câțiva prieteni binevoitori au părut că apreciază producția lirică a junelui ofițer care, într-un adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
o gazetă centrală (Lucian Zvorișteanu) asupra dispariției înainte de 1989 a unui stomatolog (Cezar Flonta) dintr-un oraș de provincie (nu fără fine trimiteri la romanele de tip Augustin Buzura, D. R. Popescu). Câțiva intelectuali de provincie (un arheolog tracoman, un june prozator imberb, o cochetă, un intelectual problematizant, un dentist lubric, profitor și ratat, un gazetar politruc, plus bufonul de rigoare al „Curții”, semianalfabet și agresiv) formează în 1986 un soi de cenaclu botezat Colocviile 79, unde se citesc în grup
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
Dinu Săraru și Pumnul și palma de Dumitru Popescu. Șarja e suculentă, autorul are ochi gogolian și aplecare spre fantasticul cotidian de tip Bulgakov, ca și Daniel Bănulescu. Dacă firul degradării generale, de la 1986 la 1989, este răsucit de anonimul june strungar și prozator în cheie autoironică, retrospectiva dinspre 1997 înspre 1986 este parcursă (în tradiție camilpetresciană) de ziaristul Lucian Zvorișteanu, omul legat de urbea buclucașă prin multe fire sentimentale. Urmează revelații tulburătoare, lecții de cinism versatil, malformarea realității, spulberarea adevărurilor
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
declară ales ca ajutor de primar pe domnul Vasile Banu"2873. La vot au participat consilierii comunali: Constantin Vlad, Constantin Ghegeliu, Vasile Banu și Nicolae Cangia, lipsind domnii Vanghele Popescu și Tudor Caradaș 2874. La 1 decembrie 1907 publicația Dobrogea Jună arăta că "la Constanța, în urma unei anchete rânduite de primăria orașului, se descoperă și se dau în vileag (...) toate actele necinstite de care s-a făcut vinovată fosta administrație comunală sub conducerea domnului Ion Bănescu"2875. De asemenea, "la Tulcea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
același document reieșea faptul că, în cursul anului 1908, în județul Tulcea, "corpul didactic urban a fost reprezentat prin 25 de bărbați și 43 de femei"2950. Anul 1908 a fost marcat de redeschiderea "problemei orientale" ca urmare a revoluției "Junilor Turci", mișcare ce viza reformarea statului otoman pe baze moderne, având ca sursă de inspirație principiile revoluției franceze și dorind imprimarea unui caracter național turc, precum și de anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, eveniment produs la 5 octombrie 19082951
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ca sursă de inspirație principiile revoluției franceze și dorind imprimarea unui caracter național turc, precum și de anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, eveniment produs la 5 octombrie 19082951. Profitând de acestă situație creată în Balcani și de slăbiciunea regimului "junilor turci", Ferdinand de Battemberg a proclamat independența Bulgariei 2952. Toate aceste evenimente internaționale au afectat poziția primului ministru Dimitrie A. Sturdza confruntat cu opoziția tot mai puternică a lui Ion I. C. Brătianu. De altfel, în cursul anului 1908, PNL a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
menționa faptul că localitatea "nu are spital sau dispensar", în schimb, "farmacia comunală este aprovizionată cu medicamente"3121 iar "secretarul comunei este însărcinat cu distribuirea medicamentelor celor suferinzi"3122. Într-un articol editat la 5 iulie 1912 în publicația Dobrogea Jună se arăta că "primarul orașului Medgidia, schimbând nomenclatura străzilor, dă numele său și al predecesorilor domniei sale, diferitelor străzi"3123. Tocmai de aceea, jurnaliștii apreciau că "puterea de creație a domnului G. Popescu, zis și Ciocănel, nu cunoaște pereche în analele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
153 școli rurale, 14 urbane și 51 grădini de copii, cu un personal de 211 învățători"3130 dintre care "69 suplinitori la sate și 14 suplinitori la orașe"3131. La 5 octombrie 1912 domnul Constantin N. Sarry publica în Dobrogea Jună un articol intitulat "Administrația din Dobrogea" în care realiza o analiză a situației administrative din provincie, apreciind că "s-a atribuit și, fără îndoială, cu drept cuvânt cea mai mare parte din relele de care suferă astăzi Dobrogea relei administrații
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pe ministrul de Război, domnul Constantin Herjeu, în legătură cu faptul că "s-a amânat alegerea consiliului comunei urbane nereședință Cernavodă din județul Constanța pentru ziua de 24 februarie anul curent"3190. Într-un articol publicat la 25 ianuarie 1913 în Dobrogea Jună domnul Constantin N. Sarry arăta că atât "cabinetele celor doi prefecți de la Tulcea și de la Constanța"3191 cât și "saloanele din Capitală ale deputaților și senatorilor dobrogeni"3192 sunt locurile unde se împart "diferitele posturi de la diversele comune din cele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
împotriva Imperiului Otoman. În aceste condiții, Marile Puteri europene au intervenit susținând organizarea unei conferințe de pace la Londra având ca scop evitarea prăbușirii Imperiului Otoman și menținerea influenței puterilor europene în Balcani. După preluarea conducerii statului otoman de către mișcarea Junilor Turci au fost proclamate principii democratice ce păreau a satisface dorințele și aspirațiile locuitorilor imperiului 3199. Astfel, o parte a actelor de politică internă urmărind consolidarea statului otoman au lovit populațiile neturce din imperiu, înrăutățindu-le situația. Noua conducere a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
considera că Silistra reprezenta "cheia Dobrogei", cheie dată în 1878 în mâna Bulgariei de către Rusia ca răzbunare pentru opoziția României la reanexarea sudului Basarabiei de către Imperiul Țarist. La 10 ianuarie 1913 s-a produs la Constantinopol lovitura de stat a Junilor Turci ce a condus la formarea unui guvern ce dorea reluarea ostilităților împotriva statelor naționale din Balcani. Astfel, la 28 ianuarie 1913 au fost întrerupte tratativele de pace ce se derulau la Londra, iar la 3 februarie 1913 ostilitățile au
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și modern: 1406-1918, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008. Coteț, Petre, Popovici, Ioan, Județul Tulcea. Monografie, Editura Sport-Turism, Tulcea, 1976. Cotovu, B., Voicu, T., Constantinescu, P., Monografia orașului Tulcea. Trecutul, prezentul și viitorul său, Institutul de Arte Grafice al Ziarului "Dobrogea Jună", Constanța, 1928. Colcer, Iosif, Măgureanu, Viorel, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru Cultură al Județului Tulcea, Tulcea, 1998. Comnene, Nicolae, Petrescu, La Dobrogea. Essai historique, economique, ethnographique et politique, Editeur Payot & C-ie, Paris, 1918. Culea, D., Apostol, Cât trebuie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
economic și istoric al județului Constanța, Tipografia și Fonderia de litere Thoma Basilescu, București, 1897. Dumitrașcu, Gheorghe, Localități, biserici și mănăstiri în Dobrogea până la 1878, Editura Fundației "Andrei Șaguna", Constanța, 1996. Dumitriu-Serea, G., Dumitriu-Serea, Elsa, Dobrogea românească, Tipografia Ziarului Dobrogea Jună, Constanța, 1940. Ekrem, Ali, Mehmet, Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, Constanța, 1994. Flaut, D., Iacob, M., Paraschiv, D., Tulcea 1878-1948: Memoria unui oraș, Editura Istros, Brăila, 2012. Georgescu, Ioan, Coloniile germane din Dobrogea, Institutul de Arte Grafice "Glasul Bucovinei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vol. I, Editura Muntenia, Constanța, 1997. Locusteanu, N., B., Dobrogea, Tipografia Curții Regale F. Göbl, București, 1878. Malcoci-Petrescu, Alexandru, Amintiri din Dobrogea, Tipografia Aurora, Frații Grigoriu, Constanța, 1901. Măldărescu, Mihail, Din istoricul orașului Constanța, ediția I-a, Tipografia Ziarului Dobrogea Jună, Constanța, 1935. Nacian, I., I., Note complementare la Dobrogea economică și socială: Studiu istoric, geografic, economic, social, intelectual, rural, religios și administrativ, Tipografia Emil Storck, București, 1899. Nacian, I., I., Dobrogea. Reformele economice și sociale ce ea reclamă, Tipografia Ioan
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]