505 matches
-
de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc flori de tei în păr, iar eu una am niște rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul ei bleu, nu explorez cu mâinile, febril, nu bag degete nicăieri, ca instalatorul care verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Par că trec prin dumneavoastră, slujindu-se de dumneavoastră, care știți să scrieți, pentru că trebuie totuși să existe cineva care să le scrie... Aș dori să vă pot observa în timp ce scrieți, pentru a verifica dacă e chiar așa... Simt un junghi dureros. Pentru femeia asta nu sunt altceva decât o energie grafică impersonală, gata să transporte din inexprimat în scriitură o lume imaginară, care există independent de mine. Doamne ferește să afle că nu-mi mai rămâne nimic din ce crede ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi ferit, cît ar fi putut, pe urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce planeta era tot mai măcinată de cele admise, alcoolul și tutunul? Era mai degrabă un cetățean incomod Thomas, un mic junghi, nelocalizat precis, În trupul viguros al nației, de care acesta nu avea cum să scape; poate nici nu trebuia: Thomașii țineau trează o anume vigilență; aduceau un plus de vigoare unui organism social tot mai solicitat. Altfel, firește, stătuseră lucrurile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
efort mult prea mare să-mi mișc picioarele și mâinile sau să-mi deschid ochii. Mă simțeam ca un calup de brânză de Brie care a fost lăsat prea mult timp afară din frigider. O dată la câteva minute, simțeam un junghi de parcă mă împungea un ac chiar deasupra sprâncenei drepte. Tăcere. Câteva oftaturi. Apoi: —Dumnezeule, uită-te la ea. Arată total ana, dar nu în sensul de supermodel, ci mai mult în sensul negativ de Karen Carpenter. Îâ-âh. —Se pare c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
într-adevăr ar fi putut spune că murise. Îl visa pe celălalt sau mai bine zis celălalt era un vis care se visa în el, o creatură a singurătății lui infinite. În cele din urmă s-a trezit cu un junghi teribil în inimă. Personajul cărții tocmai îi spunea încă o dată: „Trebuie să-i repet cititorului meu că va muri odată cu mine“. Și de data asta efectul a fost îngrozitor. Tragicul cititor și-a pierdut cunoștința în patul său de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune Freya în cele din urmă. Și cu dorința ta de a deveni partener al firmei ? Știu că ți-am făcut capul mare pe tema asta. Dar ăsta era visul tău. O să renunți pur și simplu la el ? Simt un junghi de mâhnire, adânc îngropată. Visul ăla s-a sfârșit, spun grăbită. Partenerii nu fac greșeli care să provoace pagube de cincizeci de milioane de lire. — Cincizeci de milioane de lire ? — Îhâm. — Iisuse, rostește precipitat, părând de-a dreptul șocată. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele fărâme de stăpânire de sine mi se fac pulbere. Mă lupt din greu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Haide. Spune-i. Știi, ar trebui să ne facem și noi un heleșteu cu crapi koi la seră, spune Nathaniel, aruncând restul de pești în apă. Știi ce rată de profit ai de pe urma... — Nathaniel, plec. Închid ochii, încercând să ignor junghiul de durere din suflet. Mă întorc la Londra. O clipă nu face nici cea mai mică mișcare. Apoi, fără grabă, se întoarce spre mine cu plasa în mână și chipul lipsit de orice expresie. — A, zice. — Mă întorc la vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
i-am strâns mâna lui David Elldridge. E foarte posibil să tipărească fotografia cu chestia asta, mai degrabă decât pe cea cu mine dându-i un pumn lui Guy. Nu se știe niciodată. Când trenul pleacă din stație, simt un junghi dureros și închid o clipă ochii, încercând să nu-mi pierd cumpătul. Fac ceea ce trebuie. Toată lumea e de aceeași părere. Iau o gură de cappuccino, apoi încă una. Poate că dacă am să beau destulă cafea, o să mă repun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jogging. Să fugi, să gâfâi ușor, asta înseamnă doar că inima îți funcționează. Ceea ce e perfect. Atâta timp cât nu... Iar se ridică. O, Doamne. Și merge mai repede. Și mai repede. Nu pot face asta. Sunt roșie la față. Am un junghi în piept. Gâfâi nebunește și mă apuc disperată de barele laterale ale aparatului. Nu pot să fug atât de repede. Trebuie să mai încetinesc un pic. Izbesc febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din cap până‑n picioare“, ce‑o mai fi și ăsta. Sper să cuprindă și un masaj relaxant cu aromoterapie, însă, în clipa în care mă așez pe pat, văd o crăticioară cu ceară încălzindu‑se. Mi se pune un junghi la stomac. Nu e pasiunea vieții mele să mă epilez pe picioare. Nu din cauză că mi‑ar fi frică de durere, ci pentru că... Bine, fie, OK. Din cauză că mi‑e frică de durere. — Deci... tratamentul ăsta include și epilat? zic, luându‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune Luke imediat. După întâlnire. Își scoate haina și o pune cu grijă pe un umeraș, în timp ce eu îl urmăresc cu teamă. — Deci... Nu sunt în stare să‑i pun întrebarea. A mers bine? Nu tocmai bine, nu. Simt un junghi nervos în stomac. Ce vrea să spună? Doar nu... doar nu poate fi vorba despre... — Te‑au... refuzat? reușesc în fine să îngaim. — Bună întrebare, spune Luke. Cei de la JD Slade au zis că au nevoie de mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
despre Suze și Tarquin, am cam uitat de toate celelalte. Însă acum starea de veselie care m‑a cuprins începe să se evapore treptat. În clipa în care Suze îmi aduce un teanc de plicuri cu înfățișare neprietenoasă, simt un junghi în stomac și îmi doresc să nu fi venit niciodată acasă. Cel puțin, cât eram plecată, nu trebuia să știu despre toate astea. — Așa, zic, încercând un ton nonșalant și stăpân pe situație. Răsfoiesc plicurile, fără să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o undă de uimire. — Nu? Atunci ce... Se uită la valiza mea, apoi iar la mine, și eu îi mențin privirea, în tăcere. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu e treaba mea. Pare atât de înfrânt, încât simt un junghi în piept. Vreau să‑i spun, dar nu pot. Nu pot să risc să vorbesc despre asta, să‑mi ascult argumentele disipându‑se, să mă întreb dacă nu cumva greșesc. Nu pot să risc să mă răzgândesc. — Luke, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiare betoane, care era baza construcțiilor. Ce să vă mai pomenesc de deturnarea fondurilor pentru învățământ sau sănătate și, mai ales, de jumulirea zilnică a fabricilor și combinatelor.“ Doctorul făcu o pauză. Nu atât de efect oratoric, cât de durere. Junghiul acela din umărul drept venise iar să-l chinuie. Gemu scrâșnit, încercând totuși să zâmbească, de parcă atunci îi mai venise o altă idee, aceea pe care tot o căuta să-i întărească afirmațiile. „Fiindcă sunt în sală și mulți tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
subminarea: trecutul pe mai multe liste. Și-i forțai astfel pe comuniști să scoată la surplus ultimele lor rezerve. Până la golire și epuizare!“ Se opri îngândurat, de efect. Își scutură câteva scame de pe umărul stâng, nervos, repezit. Aproape îl lăsase junghiul. „Dar subliniez - și arătă cu mâna întinsă spre fundul sălii, poate, poate o fugi definitiv junghiul -, cu justificată mândrie subliniez, că adevărata, marea, tăcuta rezistență a poporului român a dat-o hoția socialistă. Că, vorba aia, oricum trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ultimele lor rezerve. Până la golire și epuizare!“ Se opri îngândurat, de efect. Își scutură câteva scame de pe umărul stâng, nervos, repezit. Aproape îl lăsase junghiul. „Dar subliniez - și arătă cu mâna întinsă spre fundul sălii, poate, poate o fugi definitiv junghiul -, cu justificată mândrie subliniez, că adevărata, marea, tăcuta rezistență a poporului român a dat-o hoția socialistă. Că, vorba aia, oricum trebuie s-o recunoaștem, în comunism câinii erau mai grași și pisicile nu miorlăiau de foame. Așadar, acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ale noii economii. Stâlpii societății, cum a spus și marele și nemuritorul Dostoievski, titanul de la Leningrad. Parafrazând ideea, putem spune că din ceea ce odinioară era poate de condamnat, că intra în contact cu penalul, s-a născut vigoarea viitorului.“ Dispăruse junghiul. Mai făcu un geste înflăcărat, ca și cum ar fi preluat discul aruncat de Lia Manoliu la Ciudad de Mexico, unde câștigase Jocurile Olimpice. Era prin octombrie 1968, când aruncase Manoliu discul și el tocmai făcuse cerere de reabilitarela Comitetul Central. Erau lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noastre. Deși a fost și el mulți ani persecutat. A stat închis, nu a avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
actele?! Și Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei stați acu la carantină? Chiosea gemu ușor, încercând să-și schimbe poziția. Începuse să-l chinuie un junghi în noadă. Se gândea ce să-i mai spună lui Vergilică, să priceapă că Tomnea plecase, atunci când plecase, cu sarcini precise. Nu știa nici el prea bine cum de se întâmplase asta. În orice caz fusese pe linie diplomatică, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vine vaporul trebuie să-l iau și să merg cu el până la capăt. Să nu mai cobor la prima, cum gândeam, ca să mă predau. Mi-a fost frică de voi. Mi-a fost frică și de tine, așa ca un junghi care-mi oprea inima. Acolo, la căpitănie, pe banca aia, mi-am văzut frica. Și am plecat. Polileu apăru de astă dată în fața lor. Făcu o reverență și mai adâncă. Deschise larg brațele, ca și cum ar fi vrut să-i cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la vreo cinci metri înainte de baricadă, Corvium trimise un She'le'ri în fruntea primului, iar pe celălalt în pieptul celui de-al doilea. Până să se prăbușească cei doi, sări peste baricadă, se învârti și prinse cu mâna dreaptă junghiul din capul primului TEG. Cea stângă se duse după Eterna. Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză gâtul celui din dreapta dându-i sabiei ceea ce dorea. Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în el și îl trăgea înspre moarte. Se întoarse spre stânga, roti sabia, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios. — Da, zic și arunc pe șustache o privire spre peluză, uitându-mă după Jack. — E cineva de la noi de la firmă, așa-i ? spune din senin Connor, și simt un junghi În stomac. De ce spui asta ? zic pe tonul cel mai firesc de care sunt În stare. — De asta nu vrei să-mi spui cine e. — Nu e vorba de asta ! E vorba doar... Connor, de ce nu vrei să-mi respecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]