745 matches
-
publicisticii 22 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" 24 5. Prelecțiunea ca posibilitate a întâlnirii Celuilalt 25 6. Prelecțiunea ca ritual 30 7. Prelecțiunea ca strategie 36 de auto-promovare a "Junimii" 36 Condiții ale succesului 38 Cultură versus politică 41 Dialoguri junimiste 42 "Tot timpul m-am simțit un intelectual român" 42 "În politică am intrat dintr-o joacă" 59 " Suntem o națiune care explodează greu" 74 "Istoria reclamă bun simț" 85 "Ion Creangă este un post-modern" 112 "Poezia poate învinge bășcălia
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Votca, Tzuica dedans." În politică "a pendulat între liberali și conservatori, a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului pe care însuși o proiectase: "Din clasele primare pînă la bacalaureat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cert este că există în experiența creatoare a lui Slavici un episod similar. În perioada octombrie 1879 iunie 1880, Slavici scrie nuvelele Budulea Taichii și Moara cu noroc după cum aflăm din Însemnările zilnice ale lui Maiorescu și din corespondența mentorului junimist cu Iacob Negruzzi. "Splendida" nuvelă cu profund substrat autobiografic va fi prima prezentată în ședințele Junimii de la sfârșitul anului 1879, o găsim însă tipărită abia în numerele Convorbirilor literare din iunie-iulie 1880 când Moara cu noroc fusese deja citită de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu casa-castel situată aproape de școală, a lui Sadoveanu, fostă a lui Kogălniceanu. Aflase de existența acolo a unui beci adânc, pentru păstrarea vinurilor vechi, care trecea chiar pe sub stradă. Mai jos de Universitate, știa de existența Casei Pogor, leagănul “Junimiștilor“ iar ceva mai sus, primul învățător român, Gh. Asachi, își făcuse o casă mare. Topârceanu locuise în apropiere, într-o căsuță care, probabil (gândea el) îl inspirase când scrisese “Balada chiriașului grăbit“. Față de ceilalți colegi era mai retras, preferând să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutului românesc" (Papacostea cf. Pleșa, 2006, p. 168). Să fie tocmai așa? Credem că o descriere mai adecuată ar fi aceasta: manualul lui Roller a mistificat demistificând. Continuând pe linia istoriografiei critice a interbelicului, ea însăși o prelungire a programului junimist de la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoriografia socialistă a demistificat complet mitologia naționalistă care asigura eșafodajul ideologic al memoriei românești. "Duhul național" introdus în istoria românilor de M. Kogălniceanu a fost exorcizat de M. Roller cu intrumentele analizei marxiste. Pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la adresa ființei naționale românești, analiza tăioasă și ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție a criticismului istoriografic suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
precum Provincialismele scriitorilor noștri, Pentru limba românească, Cărțile bisericești. De mare importanță sunt articolele lui Chendi consacrate Junimii: Junimea și Ardealul, Detractorii Junimei, Poporanismul d-lui Maiorescu, În jurul „Convorbirilor literare”, prin care a contribuit la sporirea atenției contemporanilor față de acțiunea junimistă. Un interes special s-a manifestat pentru valorificarea folclorului: se publică piese folclorice culese și articole de Tudor Pamfile, Șt. St. Tuțescu, Mihai Lupescu, S. Fl. Marian (Stâlpii pământului, Floarea Paștilor, Din mitologia poporului român), Elena D. O. Sevastos. Poezia
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
artistică sau literară. Este greu să vorbim despre diferențele dintre generația țăranilor care au luptat la Plevna și a celor care s-au bătut la Mărășești. În schimb, nimeni nu se Îndoiește de coerența și caracterul distinct al generațiilor pașoptistă, junimistă sau sămănătoristă În cultura și politica românească și nici de succesiunea clivajelor care i-au departajat pe academiști, simboliști ori expresioniști În viața artistică pariziană. Generațiile despre care vorbeam au fost alcătuite, de obicei, din așa-numiții „tineri furioși”, „tineri
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sufletul grupării literare „Junimea” și al revistei acesteia ,,Convorbiri literare”, manifestându-se ca o autoritate de prim rang în domeniul culturii, al criticii literare, al lingvisticii, precum și în munca la catedră. De numele lui Maiorescu se leagă impunerea spiritului critic junimist în toate domeniile vieții spirituale, intuirea genialității lui Eminescu, recunoașterea meritelor de necontestat ale altor creatori din domeniul literar: Alecsandri, Creangă, Caragiale, Slavici și a valorii literaturii populare, impunerea ortografiei fonetice în locul celei etimologice, a unei atitudini echilibrate în raport cu neologismele
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
să nu crezi că în urma adevărului rămân culoare pustii. Dacă l-ai deschis deja ai aflat de ce, incapabil să accepte beznele de orice fel de ieri și de azi, cel care ne ajută și acum, în cel mai pur spirit junimist și maiorescian să îl redescoperim pe Creangă ca pe cel mai testicular autor din literatura română, a preferat să-și asume vertical acea stare de îmblânzitor al vitregiei cuvintelor, de plimbare prin flăcări cu o sabie deasupra capului într o
OMAGIU POETULUI DANIEL CORBU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]
-
mijloace verbale (verbe, adjective descriptive), paraverbale și nonverbale prin care puteți face o declarație de dragoste. verbale nonverbale paraverbale 1. Citiți cu atenție textul de mai jos și recunoașteți elementele paraverbale și nonverbale care au contribuit la formarea spiritului oratoric junimist, așa cum este prezentat de Tudor Vianu în studiul său: Oratorul îmbrăcat în frac sau redingotă apărea ca un deus ex machina în fața publicului care nu trebuia să-l zărească până în acel moment și începea să debiteze expunerea lui în formele
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
XIX-lea, prin cei doi mari poli de atracție (francez, cel mai puternic, dar și german), întreaga cultură românească are o orientare și un conținut net european. Nu discut acum cât de asimilată în adâncime a fost această influență. Teoria junimistă a formelor fără fond a contestat realitatea, valoarea și eficiența acestor influențe occidentale, în general de suprafață. Ele au constituit, nu mai puțin, o realitate. La începutul secolului XX și, mai ales, între cele două războaie mondiale, integrarea română europeană
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o sinteză creatoare. Sau, cu vorbele lui Gr. pleșoianu, din 1829: Dea Dumnezeu, d-acuma încolo să urmăm europenilor mai d-aproape ca să ne putem numi europeni și cu faptele nu numai cu numele. Ceea ce se va numi, după formula junimistă, critica formelor fără fond are deci această origine, consecință directă și imediată a valului de europenizare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor. De altfel, frecvența și amploarea acestor luări de poziții împotriva formelor exterioare ale Europei
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ch. III, IX). Dar atunci, măcar expresia ca atare, formula pur verbală a formei fără fond, aparține totuși lui Titu Maiorescu. Nici acest fapt nu se poate dovedi. Expresia circula cu mult timp înainte de 1868 și am spune că ideologul junimist a găsit-o, gata constituită, chiar în... familie, la tatăl său, Ion Maiorescu. Acesta, într-o corespondență de presă din Craiova, datată 11 februarie 1838, critică în termeni violenți maimuțăria lucrurilor străine, prea iubirea asupra tuturor lucrurilor străine și deosebit
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a descoperit și publicat opera cugetătorului politic moldovean ștefan Scarlat Dăscălescu, progresist moderat, mare adversar al precipitărilor și imitațiilor politice nestudiate. El a lăsat, între altele, și o relatare de călătorie făcută în 1858, în Occident, plină de reflexii incipient junimiste. Liberalii, după el, copiază, maimuțează instituțiile țărilor civilizate și ni le impun. De mentalitate conservatoare, Dăscălescu refuză ideea că ne am civilizat și că ei sunt regeneratorii nației; dar nu pot să nu mai repet că civilizația e numai în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sufletul grupării literare „Junimea” și al revistei acesteia ,,Convorbiri literare”, manifestându-se că o autoritate de prim rang în domeniul culturii, al criticii literare, al lingvisticii, precum și în munca la catedră. De numele lui Maiorescu se leaga impunerea spiritului critic junimist în toate domeniile vieții spirituale, intuirea genialității lui Eminescu, recunoașterea meritelor de necontestat ale altor creatori din domeniul literar: Alecsandri, Creangă, Caragiale, Slavici și a valorii literaturii populare, impunerea ortografiei fonetice în locul celei etimologice, a unei atitudini echilibrate în raport cu neologismele
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
după întoarcerea în țară, judecător supleant la tribunalele Putna și Tutova și judecător de instrucție la Tribunalul Brăila; în 1880 se transferă la Iași, unde ajunge prim-președinte al Tribunalului, apoi consilier la Curtea de Apel. Doi ani este deputat junimist din partea județului Vaslui, dar renunță la cariera politică, pentru care nu avea nici o înclinație. A fost membru al societății Junimea din 1880. A debutat la „Convorbiri literare” în 1874, încă elev, semnându-și poeziile cu inițiale, iar primul volum, Câteva
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
1910, 10; M.D. [Mihail Dragomirescu], [Nicolae Volenti], CVC, 1910, 10; Ana Conta-Kernbach, Boabe de mărgean, Iași, 1922, 109-110; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 176-177; Călinescu, Ist. lit. (1941), 373, Ist. lit. (1982), 430; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 190; Documente literare junimiste, îngr. și pref. Dan Mănucă, Iași, 1973, 264; Dicț. lit. 1900, 917-918. D. M.
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
degenereze, mergând până la unele ieșiri xenofobe. La mijloc era însă o neînțelegere, anume confuzia între teză și tendință. Scriitorul, chiar dacă și-a însușit teoria maioresciană a „formei fără fond” (Spoială și funcționarism ș.a.), nu a fost un adept al esteticii junimiste. Opera lui e, cu cele mai bune intenții, tendențioasă atât în latura socială, moral-educativă, cât și în cea sentimentală, umanitară. În conferința despre „curentul Eminescu”, ca și în Onestitatea în artă, publicistul mai discută, sub influența lui H. Taine, noțiuni
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
României în Japonia, unde a și murit. X. a debutat cu versuri la „Convorbiri literare” în 1874, continuând să publice aici până în 1881. În lirica de dragoste el versifică incolor, folosind imagini banale, de un pesimism factice. Tot în revista junimistă semnează și Păsurile unui american în România (1879-1880), încercare de roman social care istorisește pățaniile unui nord-american, J. Blackwurst, în Iași. Intriga e doar un pretext pentru o satiră acerbă, de pe pozițiile junimismului, îndreptată împotriva a tot ceea ce considera ca
XENOPOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
schimbă numele în Eminescu, intuirea talentului unor poeți ca George Coșbuc și Octavian Goga. După ce își trecuse, în jurul anului 1870, revista prin focurile unei disputei cu Titu Maiorescu, după 1880 V. ajunge la o schimbare de atitudine în privința receptării spiritului junimist, ceea ce a favorizat integrarea activității „Familiei” în circuitul general al literaturii române. Considerându-se în toate un continuator al lui Barițiu, V. scrie versuri, proză, teatru, dar și articole, cronici, recenzii, în intervențiile sale contând nu atât originalitatea ideilor, cât
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]