754 matches
-
între "discursul politic" și "discursul cultural". Făcând abstracție de primele prelecțiuni, cele anterioare fondării "Juni-mii", eseistul consideră aceste conferințe ca fiind gândite sub forma unui vector de imagine al Societății, menit a-i pune în valoare pe membrii ei, junimiștii. "E o modalitate de a forța recunoașterea meritelor în ciuda tinereții lor [a junimiștilor C.C.] Ei acționează deci ca inteligentsia, un subgrup al aristocrației, care îi arată acesteia cunoștințele sale europene, nu politice, nu revoluționare, liniștitoare prin urmare". E aici sugestia
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
fondării "Juni-mii", eseistul consideră aceste conferințe ca fiind gândite sub forma unui vector de imagine al Societății, menit a-i pune în valoare pe membrii ei, junimiștii. "E o modalitate de a forța recunoașterea meritelor în ciuda tinereții lor [a junimiștilor C.C.] Ei acționează deci ca inteligentsia, un subgrup al aristocrației, care îi arată acesteia cunoștințele sale europene, nu politice, nu revoluționare, liniștitoare prin urmare". E aici sugestia unui mecanism foarte abil, subliminal chiar, de acțiune asupra unui public mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
se putea raporta critic la ceea ce i se livrează. Din acest public și nu dintr-un altul, continuă Alexandrescu, erau selectați noi și noi membri, "măguliți de a fi acceptați într-un grup de calitate". Totul sub forma unui schimb: "junimiștii oferă înaltei societăți atributul distincției intelectuale și primesc în schimb statutul de elită socială". Schimbul acesta, la rândul său, mai scrie Sorin Alexandrescu, constituie o "justificare reciprocă a competențelor, un pact socio-cultural între inteligentsia și aristocrație". Prelecțiunile sunt abordate în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în imaginea unei aristocrații căreia i se arunca nada elitistă a intelectualității. Cultură versus politică O bună bucată de timp, conștiința apartenenței la un fond comun de principii și idei a făcut posibilă coeziunea unui grup a prelectorilor și a junimiștilor, în general. A fost poate unul din puținele momente ale istoriei culturii românești, când cultura a transcens politicul, nu subordonându-l, ci, pur și simplu, ignorându-l. Ulterior, când maeștrii au făcut decisiv pasul spre politică, slăbind, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
i-a furnizat prozatorului Simirad inedite teme de reflecție; căci nu e chiar floare la ureche să fii ambasador în Cuba... Așa se face că, în una din zilele sfârșitului de an 2006, Constantin Simirad și-a lansat la casa junimistului Vasile Pogor volumul de proză "Iguana neagră", lansare dublată de o savuroasă prelecțiune pogoreană, pe teme cu specific ...cubanez. Realele calități de povestitor l-au ajutat să înfățișeze în imagini vii, cu umor și melancolie, scene din viața de zi
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dialogul nostru cu "întrebarea casei" pe care o adresez constant tuturor prelectorilor invitați la Casa Pogor. Ce reprezintă pentru dumneavoastră Junimea, spiritul junimist și ideea de prelecțiune junimistă în veacul XXI? Eu cred că întreaga activitate a Junimii și a junimiștilor, pornind de la programul cunoscut, corespunde întru-totul imperativelor europenizării și a integrării europene. Altfel spus, revine în actualitatea noastră fierbinte, cu un consens și o anticipație de timp... Aproape 150 de ani... Da, aproape 150 de ani. Îmi aduc aminte în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
luminate" O casă și un spirit al ei Aceasta este descripția cel mai frecvent folosită pentru referirile mai puțin tehnice la locația cunoscută astăzi sub numele de Muzeul "Vasile Pogor". Expresia este asociată de cele mai multe ori cu faptul că locuința junimistului Vasile Pogor fusese prima din Iași iluminată electric. În fapt, despre "ferestrele luminate" vorbește pentru întâia oară George Panu, cel care, la începutul anilor '70 ai veacului nouăspre-zece, frecventează Ședințele Societății "Junimea" găzduite în acest remarcabil spațiu. "În acea seară
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
literaturi, ci și pe cel politic, social al întregii Moldove. Mai întâi Vasile Alecsandri, a cărui prezență la Ședințele Junimii constituia un eveniment întâmpinat cu general entuziasm; apoi, fondatorii Societății Titu Maiorescu, P.P.Carp, Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi, și junimiști de frunte precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Vasile Conta, Ion Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Gane... Retrospectiv privind, nu e greu de imaginat ce concentrație extraordinară de spirit și gând circula pe holurile și prin saloanele casei, ce efervescență
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
degrabă din politețe, mai mult pentru "om" decât pentru "loc". Cât despre casa lui Nicolae Gane, aflată la o aruncătură de băț de cea a lui Vasile Pogor, nici nu încăpea vorbă să se afle pe lista de preferințe a junimiștilor. Spiritul junimist, atât de invocat ieri și azi, deriva tocmai din spiritul casei lui Pogor, din atmosfera aceea în care lucrurile serioase se intersectau cu ludicul, în care tolănirile pe canapele ale gazdei sau membrilor de vază alternau cu discuțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de restaurare, o descoperire de natură arheologică a adus lumină asupra începuturilor Casei lui Vasile Pogor: o piatră de temelie, hexagonală, pe care, cu litere chirilice, este notat "Vasile Pogor 1850 și soția sa Zoe". Este vorba, desigur, de tatăl junimistului, vornic cu unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ieșind din biblioteca lui Pogor, poziționată în dreapta Salonului Junimii. 5. Holul de la etaj este astăzi numit "I.M.Melik", datorită faptului că aici se află un set de mobilier tipic perioadei, format din canapea, fotolii și masă ovală, toate aparținând familiei junimistului Melik. 6. Încăperea care altădată era biblioteca lui V. Pogor se numește acum Sala "Eminescu, Creangă, Veronica Micle". Povestea prieteniei celor trei se închide între obiectele acestei camere: setul toaletă original al Veronicăi Micle, scrin Biedermeier cu încrustații din metal
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
subiectul să fie "mărunțit" în subteme. Maniera aceasta de abordare indică o foarte benefică înclinație spre rigorile analizei complete, despărțindu-se deci de păcatele generalității și ale aproximativității în tratarea diverselor chestiuni. Iată, spre exemplu, situația anului 1875, în care junimiștii optaseră pentru o temă generală cu rezonanțe preponderent istorice "Influențe consecutive asupra poporului român", divizată în nu mai puțin de opt subteme, susținute de tot atâția prelectori. (În G. Panu, op.cit., p.157) 20 Junimea, op. cit., vol. II, p.264
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
literare, ca un semn de recunoștință și devotament ce-i poartă autorul ei" în consonanță cu aprecierea unui contemporan care vedea în Caragiale "un tînăr autor care se dezvoltă sub aripa proteguitoare a lui Maiorescu". Primind proba de vasalitate, criticul junimist îl felicită pe Ion Luca în ianuarie 1880: "La mulți ani? Nu știu, ești Ion Botezătorul sau, ca coleg al lui Luca, Ion Gură-de-Aur", dar, în 1885, Caragiale se plîngea că "Maiorescu nu vrea, hotărît, să mă ajute". Năpasta publicată
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și Paul Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu le pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat cu o inteligență și o fantezie hotărît supranaturale") dar zîmbește subțire în fața posturii de estetician ("Desigur, numai în dezbateri de aperitive pot fi luate drept soluții estetice formule ca "îl prinde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
avea dreptul să conteste vreo acțiune de-a sa. Nici măcar Maiorescu. Înfeudarea morală trecuse. Tribuniștii stăteau de ceva vreme în rele relații cu Maiorescu și cu cercul său. Așteptaseră să primească sprijin material înainte de intrarea lui Slavici în temniță, dar junimiștii, deși la putere, nu o făcură. Maiorescu îi cere socoteală lui Slavici și cu privire la orientarea lor politică. Cu ori fără voia d-voastră declară Slavici într-o scrisoare către Maiorescu "junimist" azi mai are și un înțeles politic, și e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sprijin material înainte de intrarea lui Slavici în temniță, dar junimiștii, deși la putere, nu o făcură. Maiorescu îi cere socoteală lui Slavici și cu privire la orientarea lor politică. Cu ori fără voia d-voastră declară Slavici într-o scrisoare către Maiorescu "junimist" azi mai are și un înțeles politic, și e cestiune de onestitate să vă mărturisesc că în înțelesul acesta noi, deși amici literari ai "junimiștilor" de peste Carpați, nu suntem "junimiști". Credem însă că e de prisos să vi-o spun
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lor politică. Cu ori fără voia d-voastră declară Slavici într-o scrisoare către Maiorescu "junimist" azi mai are și un înțeles politic, și e cestiune de onestitate să vă mărturisesc că în înțelesul acesta noi, deși amici literari ai "junimiștilor" de peste Carpați, nu suntem "junimiști". Credem însă că e de prisos să vi-o spun aceasta, deoarece o știti demult 236. Distanța dintre cei doi crește și mai mult deoarece, în câteva editoriale de la începutul anului 1890 (nr. 4 nr.
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
voia d-voastră declară Slavici într-o scrisoare către Maiorescu "junimist" azi mai are și un înțeles politic, și e cestiune de onestitate să vă mărturisesc că în înțelesul acesta noi, deși amici literari ai "junimiștilor" de peste Carpați, nu suntem "junimiști". Credem însă că e de prisos să vi-o spun aceasta, deoarece o știti demult 236. Distanța dintre cei doi crește și mai mult deoarece, în câteva editoriale de la începutul anului 1890 (nr. 4 nr. 5), Slavici îl prezintă pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
are fericirea de a-și regăsi prietenul drag, pe Eminescu, aproape recuperat. Dar lucrurile nu puteau sta așa cum erau înainte, simțindu-se urmele pe care boala le lăsase peste ambii prieteni, slăbindu-le vigoarea sufletelor si a trupurilor. Neînțeles de junimiști, într-o scrisoare către Negruzzi în care încearcă să-și explice inactivitatea literară, Creangă devine acid: „Pesemne dumneavoastră nu mă credeți că sunt bolnav și aproape, dacă nu de tot idiot” (3, p. 73). E tot mai puternic stăpânit de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
unui cofăel de vin vorbit” - vorba „boltagiilor”. Aha! Ți-a și zburat gândul la Bolta Rece. Mai bine ascultă câteva vorbe care ne vor lămuri cum arăta Bolta Rece în vremea Junimii... În fundul crâșmei se afla așa numitul „bârlog al junimiștilor”, cu „două mese lungi făcute dintr-un stejar bătrân, crescut în vestita cetate a Neamțului, lucrate de Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de Rivalet, din grădina lui,... Două cofăiele au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
surpriză pentru banchetul Junimii”. Îl urmăresc pe ieșean, care vorbește cu însuflețire. Si parcă prin farmec a uitat și de foame și de oboseală. Nu-l întrerup, pentru a nu risipi vraja vremurilor de demult reînviate de ieșean. Și printre junimiști îl văd pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături urmau: Iacob Negruzzi - secretarul perpetuu al Junimii - Vasile Pogor, Titu Maiorescu și ceilalți junimiști... Când s-a oprit din vorbit, nu m-am putut împotrivi curiozității și l-am întrebat: Și care era pățania popii de la Neamț? Păi... „Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamț cetea la o lumânărică din biserică, din viața
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
orele petrecute o dată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci, însă, să-ți mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
canea care închidea sau deschidea conducta după nevoi. Poate! Da’ ia spune ce-i cu inaniția, fiindcă, după cum văd eu, nu prea arăți a om subalimentat? Nu arăți nici precum „Binele hrănit Caragiani” , după cum îl alinta Vasile Pogor pe acest junimist, dar nici ca un țânțar gata să-l ia vântul. Numai să nu auzi ce muzică îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim spre casă, până nu-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]