687 matches
-
vreo expertă, dar Mao e un analfabet desăvârșit în ce privește știința. Eu respect doctorii, mai ales dentiștii. Mao, însă, nu. Îi urăște. Sărmanul domn Lin-po. Tremura de fiecare dată când venea să curețe dinții președintelui. Ca și cum ar fi fost chemat să jupoaie de piele un dragon. Președintele poate fi înspăimântător pentru o persoană obișnuită. Dentistul tremura atât de tare, că președintele crezu că o să-i cadă maxilarul. Așa că președintele i-a cerut ca mai întâi să-și repare propriul maxilar. Omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în buzunar. — înțeleg, zise. înțeleg foarte bine, dar înțeleg și că erai de gardă și știai că datoria ta e să tragi în oricine se apropie de baracă. Mama mă-sii! Dacă descopăr cine-a fost, îți jur că-l jupoi de viu! Aruncă o ultimă privire spre cadavru, ieși afară și se opri în umbra tindei, de unde își plimbă privirea pe chipurile celor prezenți. Erau toți. — Ascultați-mă bine! zise. Trebuie să rezolvăm problema asta între noi, dacă nu vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea chipurilor până la os și diluându-le privirile rătăcite peste o lume străină, ostilă, de la o zi la alta, tot mai străină și ostilă... Ea ieșea probabil la alte ore decât el sau stătea mai mult în casă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă strângea, piciorul îmi transpira înăuntru. În stânga mea, la o sută de metri distanță, după primul colț, Via Cavour cobora către Forum Romanum și uriașul monument alb numit Altarul Patriei, pe care lumea îl poreclise Mașina de scris. Pentru că pielea jupuită din vârful pantofilor mă împiedica să joc fotbal, ședeam pe zidul scund de beton din fața casei, cu spatele rezemat de un grilaj negru de metal. M-am uitat înspre stânga, dintr-acolo nu venea nimeni. Printr-o fereastră deschisă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâlnirea cu Ariana. De la intrare, o alee largă, cu dale de piatră albă, ducea la Monumentul Eroilor. Pe mijlocul ei erau straturi de flori, iar pe margine, așezate la distanțe egale, bănci vopsite în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre copacii la umbra cărora se odihneau sau dormeau oameni. Perechi de îndrăgostiți, bețivi, țărani. Pe băncile înguste ședeau soldați în termen cu părinții un mic ștergar așternut între ei, iar pe el ouă, carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
morților! Ei, lua-m-ar să mă ia, odată! aproape că plânge Vierme. Fir-ar să-ți fie gurița, de capac! Arunc-o-n groapă, cu totu'! Cutia, cap de lemn...! geme Dănuț cu ultima suflare, zbuciumându-se, cronțănit și jupuit de viu. Nu! Nu... Așteaptă! Nu încă! Nu încă! Avocatul nu mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la cheremul tâlharilor. Cerui generalului Dadarlat măcar un pichet de soldați pentru paza copilelor, cel puțin. Aș! Nu poate. Nici la moșia lui n-are decât o ordonanță. Și să mai faci agricultură în țara asta!... Cum să nu te jupoaie de viu țăranii, dacă guvernului nu-i pasă de soarta noastră? ― Dacă vorbești așa și față de țărani, să nu te miri de ce ți-or face! zise Iuga ironic. ― Se poate, coane Miroane? se indignă colonelul. Dar cum îți închipui? Eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din nou să țipe într-un cor infernal: ― Să pleci de aici!... Nu mai vrem învoieli!... Lasă moșia, don' colonel, că-i a noastră!... I-uite cum ne înfruntă hodorogul!.... O să-ți dăm bătaie!... Ne-ai înșelat și ne-ai jupuit destul!... Pămîntul!... Pămînturile!... Pământul nostru și munca noastră! Bătrânul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și când oamenii I-ar fi hiritisit. Apoi, când se mai potoli puțin gălăgia, reveni: ― Voi vorbiți o sută deodată, cum să vă înțeleg
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amănuntul pe Marioara asupra tuturor celor petrecute. Când auzi că țăranii au bătut și pe Leonte Bumbu, ba și pe nevastă-sa, și i-au cam prădat locuința, se gândi în sine că pe dânsul cu siguranță I-ar fi jupuit de viu. Fata îi mai spuse apoi că poate să plece fără frică, prin grădină, că abia de mai sunt oameni prin curte. Atunci îi veni o nouă inspirație: numai îmbrăcat țărănește ar putea să se strecoare, fără riscul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie cel mai monstruos de frumos lucru din viața mea. Mă fascina la această stradă aspectul lepros al câtorva ateliere și făbricuțe înșirate de-a lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi amintesc Cartea tibetană a morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fagii se făcuseră rari și subțiri, iar pe pământul negru dintre tulpinile lor tăcute se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
personalul de Corabia, să stau cu el, că el merge tot acolo. Ar urma să-mi mai spună să nu mă mai holbez la căciula lui, fiindcă nu mai mușcă de vreo cîțiva ani buni, de cînd animalul a fost jupuit. Dar n-o face. Cei 5 kilometri trec repede; cobor curînd cu moșul În Întuneric. Nu-l văd, Îi aud doar vocea aspră. — Pricepuși, nepoate. O iei p’in față pi la canton și dupe aia țîi drept drumul ș-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Întîmplă ceva. Și Ceaușescu a fost Înlăturat. Nu, Ceaușescu a fugit... A fugit! Și dacă a fost capturat, probabil că va avea loc un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu beteală
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de ajuns pentru a da grandoare justiției. Dreptate au făcut și cei care au aplicat legea talionului. Care au spus "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Dreptate au făcut și cei care au tăiat mâna celui care fura sau au jupuit de viu pe cel care ucidea. Dreptatea s-a împărțit în multe feluri pe lume. Și există dreptăți care s-au făcut cu aceeași răceală ca și nedreptățile. Dreptatea a fost uneori la fel de crudă ca și nedreptatea. Și atunci vă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și va fi primit de Domnul, ca să facă ispășire pentru el. 5. Să junghie vițelul înaintea Domnului, și preoții, fiii lui Aaron, să aducă sîngele, și să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la ușa cortului întîlnirii. 6. Să jupoaie vițelul adus ca ardere de tot, și să-l taie în bucăți. 7. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar și să pună lemne pe foc. 8. Preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea, pe lemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Drept de vreo cinci ani, abia izbutise să treacă două examene. În schimb, avea o îndemînare neobișnuită, unică aproape, de a măslui cărțile de joc. Datorită acestei "însușiri", avea bani de cheltuială, căci găsea zilnic naivi pe care să-i jupoaie. Ne miram că nu dă de vreun bucluc. Se pare că era prea sigur de el, sau, poate, prudent. În afară de cărți îi plăcea și băutura. O noapte câștiga la joc, ca să aibă cu ce să petreacă noaptea următoare... Mai aveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și șaptelea an, în ziua întîi a lunii întîi, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 18. "Fiul omului, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleșuve, toți umerii sunt jupuiți, și n-a luat de la Tir nici o plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva Lui. 19. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată că dau lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, țara Egiptului; el îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
șoca pe mulți, iar pe specialiști îi va revolta, cu siguranță. Dar aș vrea să mai lămuresc câteva lucruri, pentru a fi mai bine înțeles. Care-i adevărul în privința cultului "măsurii" la greci? Marsyas, silenul care a inventat fluierul, e jupuit de viu deoarece e lipsit de măsură; a susținut că e în stare să cânte mai frumos decât însuși Apolo. Dionysos nu se opune când Midas, grăbindu-se să profite de generozitatea zeului care se oferise să-i îndeplinească orice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o mână dădea marfa, cu alta lua banii. Mare pacoste pe lume, și lăcomia! E mai cumplită, lăcomia, mi se pare, decât orice altceva. Toate iau mers, până în urmă cu câteva zile, șnur. În zorii acelei zile, fatale, pentru el, jupuia, la Malul Roșu, pe marginea pârâiașului, un cerb. Nu mai avea mult.Se grăbea. Când, pe neașteptate, din tufiș, a apărut o cățelușă. De talie mică, roșcată, cu țâțele arătând, cui se pricepea, că are pui. S-a așezat, cuminte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]