KorAP: Find »[drukola/base=kantian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...60 >

1,485 matches

Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359

pretind că l-ar fi depășit nu îl cunosc sau nu îl înțeleg. O înțelegere și expunere corectă a ideilor lui Kant ar reprezenta, așadar, proba supremă a competenței în materie filosofică. În mediile universitare de orientare raționalistă studiul textelor kantiene apărea drept încercarea hotărâtoare a calificării profesionale 23. Chiar și contradicțiile interne ale sistemului kantian, adesea acuzate de cei mai de seamă exegeți ai vremii, ca Hans Veihinger și Erich Adickes, erau în măsură să sporească atracția lumii filosofice universitare

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
și expunere corectă a ideilor lui Kant ar reprezenta, așadar, proba supremă a competenței în materie filosofică. În mediile universitare de orientare raționalistă studiul textelor kantiene apărea drept încercarea hotărâtoare a calificării profesionale 23. Chiar și contradicțiile interne ale sistemului kantian, adesea acuzate de cei mai de seamă exegeți ai vremii, ca Hans Veihinger și Erich Adickes, erau în măsură să sporească atracția lumii filosofice universitare pentru opera lui Kant. A avansa o interpretare ce restituie sistemului o coerență amenințată reprezenta

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
parte astăzi, cel puțin în filosofia de limbă engleză, o lectură nouă și convingătoare a unor texte filosofice atât de deschise interpretării cum sunt cele ale lui Ludwig Wittgenstein. Nu este lipsit de interes să examinăm mai îndeaproape această literatură kantiană din punctul de vedere al intențiilor care o susțin precum și din cel al racordărilor la cercetările kantiene ale vremii. Mă voi referi doar la Petrovici, Negulescu 24, Florian și la tânărul Noica. În Prelegerile lui Ion Petrovici pot fi desprinse

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
filosofice atât de deschise interpretării cum sunt cele ale lui Ludwig Wittgenstein. Nu este lipsit de interes să examinăm mai îndeaproape această literatură kantiană din punctul de vedere al intențiilor care o susțin precum și din cel al racordărilor la cercetările kantiene ale vremii. Mă voi referi doar la Petrovici, Negulescu 24, Florian și la tânărul Noica. În Prelegerile lui Ion Petrovici pot fi desprinse și urmărite două fire principale: evidențierea originalității gândirii lui Kant și evaluarea actualității ei. Lui Petrovici originalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
în 1924, și anume că filosofia lui Kant rămâne principalul sistem de referință în gândirea contemporană, cum scria el atunci „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”. Chiar dacă este vădită tendința profesorului de a amenda acea orientare transcendentală a filosofiei kantiene care conduce la contestarea hotărâtă a posibilității cunoașterii absolutului sau necondiționatului. Se mai poate observa că în prezentarea filosofiei practice a lui Kant, Petrovici nu se mai simte în largul său. El devine mai puțin personal, mai narativ. Iar rezervele

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
celor mai cunoscuți comentatori și interpreți ai filosofului. Or, nesocotirea unei asemenea precauții se răzbună. Este ceea ce a fost în măsură să arate, imediat după apariția cărții, Nicolae Balca în substanțiala sa recenzie „Pentru o mai corectă înțelegere a filosofiei kantiene”. Recenzia a apărut în Revista de Filosofie, nr. 3-4, 1941 și într-o broșură separată, în 1942. Proaspăt doctor în filosofie în Germania, cu o teză elaborată sub îndrumarea reputatului cercetător kantian Bruno Bauch (1877-1942), Balca era pe deplin conștient

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
recenzie „Pentru o mai corectă înțelegere a filosofiei kantiene”. Recenzia a apărut în Revista de Filosofie, nr. 3-4, 1941 și într-o broșură separată, în 1942. Proaspăt doctor în filosofie în Germania, cu o teză elaborată sub îndrumarea reputatului cercetător kantian Bruno Bauch (1877-1942), Balca era pe deplin conștient de dificultățile aproape insurmontabile ce stau în calea clarificării sub toate aspectele a gândurilor lui Kant. Sunt dificultăți pe care le documentează interminabilele controverse din literatura de comentar și exegeză. Totodată, recenzentul

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
fost obținute, totuși, clarificări importante. Balca va semnala în întinsa și usturătoarea lui recenzie neînțelegeri grave în prezentarea ideilor lui Kant, care ar fi putut fi evitate dacă Negulescu ar fi acordat atenția cuvenită pieselor celor mai reprezentative ale literaturii kantiene. Cititorul imparțial și în cunoștință de cauză va găsi că recenzia lui Balca este șicanatoare. Este clar că autorul ei nu-l iubea pe Negulescu. În punctele principale, el avea însă dreptate. Unul dintre acestea, căruia Balca îi acordă o

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
expresie el vrea să indice un anumit gen de valabilitate care, pe de o parte poartă în sine însemnătatea formală a necesității logice, iar pe de altă parte asigură posibilitatea de a avea experiență. A priori, în acest sens veritabil kantian, însemnează objektive Gültighkeit sau Erfahrungsbegründend, și nicidecum «înainte și independent de experiențăă, cum greșit pretinde d-l P. P. Negulescu... Ca forme ale intelectului, categoriile sunt legi care fundamentează experiența și, ca atare, ele nu pot fi înaintea experienței.38

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
va putea deveni o știință. Nici raționalismul modern și nici empirismul modern, constată Florian, nu au fost în măsură să ofere un răspuns acceptabil la prima întrebare, acel răspuns care deschide calea răspunsului la cea de a doua. Rezultatul criticii kantiene a fost atât respingerea empirismului, care contestă în general posibilitatea metafizicii, cât și a raționalismului clasic, care nu oferă baza necesară în vederea edificării metafizicii ca știință. Judecând criticismul kantian în ambianța filosofică în care a luat naștere și a dat

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
care deschide calea răspunsului la cea de a doua. Rezultatul criticii kantiene a fost atât respingerea empirismului, care contestă în general posibilitatea metafizicii, cât și a raționalismului clasic, care nu oferă baza necesară în vederea edificării metafizicii ca știință. Judecând criticismul kantian în ambianța filosofică în care a luat naștere și a dat roade, Florian conchide: „Filosofia critică a încheiat un mod de a gândi, ale cărui origini sunt destul de vechi. Din acest punct de vedere, criticismul e cel din urmă cuvânt

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
hotărâtă a posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă a transcendentului, Kant a fost, totodată, ferm și consecvent atașat convingerii că eunțuri universale și necesare, singurele care constituie o știință, nu pot fi derivate din cunoștințele despre faptele particulare. Întrega construcție kantiană, subliniază Florian, se sprijină pe această „dogmă”47. Marea noutate a filosofiei lui Kant, asumată, este adevărat, doar șovăielnic de autorul ei48, este orientarea transcendentală. Această orientare o desparte atât de o filosofie care se sprijină pe cunoașterea empirică a

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
monografia: „Tragedia kantianismului stă în năzuința de a salva metafizica, făcând toate jertfele cu putință, mai ales îngrădind știința la fenomen, fără ca prin aceasta știința să piardă caracterele necesității, valabilității universale și obiectivității”53. Ultimul capitol al monografiei, „Interpretările filosofiei kantiene”, impresionează și pe cititorul de astăzi prin cuprinderea și stăpânirea până în detalii a unei uriașe literaturi de comentariu și exegeză consacrată operei lui Kant, prin sistematizarea proprie a direcțiilor interpretative, prin consecvența tuturor judecăților autorului cu punctele de vedere care

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
pare să fi împărtășit convingerea că abilitatea cuiva de a se orienta și de a se mișca în textele lui Kant, în primul rând în Critica rațiunii pure, de a lua poziție față de punctele de vedere ale unor reputați cercetători kantieni și eventual de a propune soluții proprii reprezintă încercarea supremă și proba cea mai sigură a competenței fiolosofice. Putem presupune că tocmai pentru a-și încerca puterile și a aduce proba calificării sale Noica a ales, ca temă a lucrării

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
proba cea mai sigură a competenței fiolosofice. Putem presupune că tocmai pentru a-și încerca puterile și a aduce proba calificării sale Noica a ales, ca temă a lucrării sale de licență, unul din cele mai discutate și controversate concepte kantiene, cel al lucrului în sine. Într-un „Cuvânt înainte”, scris pentru o carte în care studiul despre lucrul în sine este publicat împreună cu alte studii de istorie a filosofiei 55 autorul schițează un punct de vedere personal despre ceea ce ar

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
și, prin aceasta, să arunce o anumită lumină asupra unor probleme ce stau în centrul discuției filosofice actuale 56. Studiul lui Noica constituie un examen critic al punctului de vedere, susținut, începând cu Friedrich Heinrich Jacobi, de mulți reputați cercetători kantieni, că lucrul în sine nu are loc în sistemul filosofiei teoretice a lui Kant, pe baza unei interpretări alternative propuse de autor. Nu este o pretenție mică din partea unui tânăr abia trecut de douăzeci de ani, o pretenție pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Hermann Cohen, Hans Veihinger, Alois Riehl, Bruno Bauch, Erich Adickes, Noica se întoarce spre textul CRP și al Pr întrebându-se „ce înseamnă sistemul lui Kant fără lucrul în sine?”. Răspunsul este că „suprimarea lucrului în sine” are pentru sistemul kantian „consecințe dezastruoase”. Și aceasta deoarece - argumentează autorul - lucrul în sine constituie un punct de plecare, o presupoziție fundamentală a sistemului filosofiei transcendentale. Noica respinge sugestia că autorul CRP s-ar face vinovat de o inconsecvență grosolană și prezintă temeiurile scepticismului

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
lucrul în sine constituie un punct de plecare, o presupoziție fundamentală a sistemului filosofiei transcendentale. Noica respinge sugestia că autorul CRP s-ar face vinovat de o inconsecvență grosolană și prezintă temeiurile scepticismului său față de distincții propuse de acei cercetători kantieni care l-au apărat pe Kant de acuzația că prin admiterea existenței lucrului în sine și-ar contrazice sistemul, pentru a schița apoi propriul său punct de vedere asupra locului acestui concept în sistemul lui Kant. În acest demers, Noica

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
lui Noica să probeze că sistemul este pe deplin coerent 58. În „Cuvântul înainte” menționat mai sus, ca și în ultimele propoziții ale studiului său, Noica încearcă să slăbească impresia că pretinde a fi reușit acolo unde atâția cunoscuți cercetători kantieni nu ar fi fost capabili să ofere o soluție care rezistă criticii. El recunoaște că nu a studiat din scoarță în scoarță acea literatură kantiană la care se referă și că nu a confruntat traducerile franceze ale textelor lui Kant

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Noica încearcă să slăbească impresia că pretinde a fi reușit acolo unde atâția cunoscuți cercetători kantieni nu ar fi fost capabili să ofere o soluție care rezistă criticii. El recunoaște că nu a studiat din scoarță în scoarță acea literatură kantiană la care se referă și că nu a confruntat traducerile franceze ale textelor lui Kant, pe care le-a utilizat și le-a citat, cu originalul german. Mesajul este însă că ai întotdeuna dreptate când privești conceptele marilor filosofi drept

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
le-a citat, cu originalul german. Mesajul este însă că ai întotdeuna dreptate când privești conceptele marilor filosofi drept „concepte deschise” și încerci să le conferi noi semnificații. Cititorul de astăzi care este familiarizat cu textele lui Kant și literatura kantiană va fi izbit de maturitatea uluitoare a tânărului autor. Și va fi tentat să se întrebe ce ar fi putut produce Noica mai târziu dacă el s-ar fi consacrat în mod profesional cercetării kantiene. Iar dacă acest cititor va

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
textele lui Kant și literatura kantiană va fi izbit de maturitatea uluitoare a tânărului autor. Și va fi tentat să se întrebe ce ar fi putut produce Noica mai târziu dacă el s-ar fi consacrat în mod profesional cercetării kantiene. Iar dacă acest cititor va compara comentariile atât de informate și de responsabile ale lui Florian și încercările - este adevărat - mai aventuroase ale tânărului Noica cu ceea ce spunea Maiorescu la cursurile sale, o jumătate de veac mai înainte, va constata

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
perfecționare individuală și solidaritate umană vor fi întemeiate printr-o cunoaștere cu valoare obiectivă. Cunoașterea metafizică ne este neapărat necesară și e de neînlocuit deoarece ea reprezintă acea cunoaștere care ar face posibilă o întemeiere obiectivă a valorilor. Insuficiența filosofiei kantiene este, în ochii lui Motru, una dublă. Pe de o parte, metafizica în înțelegerea ei kantiană refuză filosofiei calitatea de cunoaștere despre lume izolând-o astfel de știință. Pe de altă parte, Motru credea că statutul privilegiat al cunoașterii metafizice

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
ne este neapărat necesară și e de neînlocuit deoarece ea reprezintă acea cunoaștere care ar face posibilă o întemeiere obiectivă a valorilor. Insuficiența filosofiei kantiene este, în ochii lui Motru, una dublă. Pe de o parte, metafizica în înțelegerea ei kantiană refuză filosofiei calitatea de cunoaștere despre lume izolând-o astfel de știință. Pe de altă parte, Motru credea că statutul privilegiat al cunoașterii metafizice va fi asigurat dacă se probează capacitatea ei de a întemeia valorile superioare ale vieții și

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
istoric al vremii. Motru s-a format și a lucrat într-o ambianță filosofică puternic impregnată de kantianism. El nu putea să nu-și dea seama că încercările sale în metafizică sunt dintre cele ce cad sub cenzura severelor interdicții kantiene. Cu toate acestea Motru nu a redeschis procesul intentat de Kant metafizicii. Altfel spus, el nu a încercat o revizuire a verdictului kantian care respinge metafizica în ipostaza ei de pretinsă cunoaștere a absolutului. Și aceasta printr-o confruntare cu

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]