1,357 matches
-
recente. Dinu C. Giurescu, în preambulul volumului, descrie inconștiența cu care edilii, după 1989, au consimțit ca planurile urbanistice să fie încălcate în folosul unor interese private, urmarea fiind ridicarea unui peisaj citadin de pestrițătură indiană, adică o amestecătură de kitschuri și de edificii inestimabile care coabitează în spiritul unor discrepanțe năucitoare: coloși de beton în coasta bisericilor și cartiere proletare mărginite fie de mahalale, fie de reședințe destinate refugiului protipendadei, butaforia fiind atît de eterogenă că parcă un diavol edilitar
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
precum Dan Puric. Numele cu adevărat importante și cărțile ce mai apar la cele câteva edituri care refuză să depună stindardele (Art, Curtea Veche, Humanitas, Paralela 45, Polirom) sunt primite cu o indiferență din ce în ce mai apăsătoare. Standurile sunt inundate de literatura kitsch, senzaționalismul de bodegă i-a copleșit și pe editori, așa încât valoarea autentică zace prin depozitele vizitate de șobolani ale unor librării care, la rândul lor, gâfâie de la lună la lună, incapabile să-și plătească măcar curentul. In schimb, Dan Puric
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
bune lecturi culturale ale săptămânii, site-ul postului public de radio britanic, BBC, citează un necrolog al arhitectei Casei Poporului, Anca Petrescu, realizat de cotidianul britanic Daily Telegraph. Autorul materialului descrie construcția cerută de Nicolae Ceaușescu drept cel mai mare kitsch al totalitarismului realizat de "poate cel mai prost arhitect din lume". Daily Telegraph reușește să mențină pulsul necrologului ca gen de presă, cu materiale bine documentate despre lideri mondiali, vedete sau persoane mai puțin cunoscute, dar cu o istorie ce
BBC: Anca Petrescu, cel mai prost arhitect din lume? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63088_a_64413]
-
de vârstă, și către memorii și jurnal. Dar să revin la Ștefan Cazimir. I-am citit de atunci cred că tot ce a publicat prin reviste și mai târziu cărțile, cele despre Caragiale (Caragiale. Universul comic, I.L. Caragiale față cu kitschul, De ce, nene Iancule ?), Alfabetul de tranziție, Honeste scribere, Potcoave cu purici, iar acum această Epistolă către Odobescu (Ed. Palimpsest, 2010). Pe aceasta am citit-o de două ori, întâi în România literară, unde a apărut în foileton, și acum în
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
de un eveniment mai ceva decât un tsunami: nunta de un milion de euro a finanțatorului dinamovist Borcea cu domnișoara Alina. Faptul că niște persoane, indiferent cine ar fi ele, au gustul să facă o nuntă atât de stridentă, prin kitsch, prin opulență recentă și indecent etalată, n-ar fi tocmai grav. Grav e că televiziunile s-au întrecut să transmită acest spectacol plicticos și jalnic prezentându-l poporului drept o mare izbândă, drept un model de a fi în lume
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5295_a_6620]
-
civilizației occidentale: puținii intelectuali care mai păstrează ștacheta valorilor umaniste își dau seama că în urma lor vin niște generații abrutizate, cărora puțin le pasă de Goethe, Wagner sau Baudelaire, și care își găsesc plăcerea în degustarea pornografiei dure și a kitsch-ului mediatic. Și a doua mare dramă este că cei care au împins tinerele generații pe panta degradării sînt chiar intelectualii care și-au făcut din compromiterea tradiției un crez intim. Cine sînt atunci cioclii universitari a căror perorație sinucigașă
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
o lume de stafii în care tot mai puțini tineri se regăsesc. Căci idolii noilor generații sînt luați din lumea totemică a subculturii epicureice, nu din aerul sever al umanioarelor clasice. Atît cît se poate prevedea, viitorul va aparține unui kitsch generalizat în care a Europa va fi populată cu o masă de dobitoci veseli, hohotind de plăcerea de a putea scuipa pe efigiile strămoșilor. În acel viitor, a vorbi de cultură înaltă și a invoca simțul critic vor fi acte
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
și rama muzicală le conferă o profunzime de împrumut și nu de conținut. Dacă realizăm un decupaj al părților muzicale, și al brumei de text, filmul dobândește paradoxal substanță la un alt nivel, cel al gesticulației. Restul filmului articulează un kitsch grandios reprezentat ca un ceremonial fastuos, diseminat într-o coregrafie simbolică. Experiența merită făcută pentru a sesiza în ce fel mixajul de muzică clasică și melanjul cosmogonic împachetează șic un conținut subțire. Prin urmare, dacă tăiem sonorul și realizăm o
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
de onoare la Tîrgul Internațional de Carte de la Fankfurt pe Main, inevitabil m-au năpădit reminiscențele literare și profane ale unei anumite mitologii a nordului: „Banchizele” lui Ion Barbu, dar și „Riga Cripto și Lapona Enigel”, Nibelungii, Saga, runele, secvențele „kitsch” din filmul „Vikingii”, vizionat în copilărie sau mai recent, imagini din documentarele despre Norvegia și Islanda, țări mai spectaculoase, mai frumoase se spune, decît Suedia, cam „monotonă” (mie mi s-a părut fermecătoare) cu nesfîrșitele ei păduri de brazi și
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
privitorului obișnuit. Ca și predecesorii săi, cei care au folosit această manieră, artistul ne spune simplu că lumea este și așa cum o vede el, adică altfel. Spuneam la începutul acestui text că tocmai bagajul cultural al pictorului salvează căderea în kitsch a reclamei, pe a cărei tehnică operează, iar senzația de libertate se înnobilează sub capriciile talentului său. Până la acest punct al experienței sale artistice, înțeleg că Nicolae Comănescu a trecut și prin stagiul unui realism postsocialist, din care selectează lucrările
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
analizați, să îndreptați și să îl eliminați pe Pufulică, dar nu abandonați proiectul TVR care se adresează lumii rurale, o lume abandonată la noi, o lume care nu este băgată în seamă de celelalte televiziuni decât sub o formă a kitsch-ului muzical. Dacă vom înțelege că televiziunea publică reprezintă un serviciu de interes public, la fel ca Poliția, ca Jandarmeria, ca Sănătatea sau ca Educația, va fi mult mai ușor să ne stabilim o strategie și o viziune pentru ceea ce
Ce i-a cerut un senator lui Stelian Tănase cu privire la Pufulica by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54154_a_55479]
-
mai bine zis demersul plastic, deoarece contrapunctul pe culorile reci cade foarte firesc. E limpede că ne aflăm în fața unei formule ce se caută pe sine, că temperamentul e mai presus de orice și salvează în ultimă instanță căderea în kitsch, în special a portretelor. Găsim în structura plastică aplicații de materiale executate cu o totală lipsă de inhibiție, care dau relief și contur unor detalii, cum ar fi acelea din care se constituie șarpele ce învăluie un portret, ca și când artista
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
Premiera în România: 30.09.2011. Produs de: Zentropa Entertainments. Distribuit în România de: Independența Film. Uvertura filmului lui von Trier este în acelaș i timp și o declaraț ie estetică care-și construiește argumentul prin utilizarea postmodernă a unui kitsch postromantic-decadent înnobilat de umbre wagneriene, muzica din Tristan și Isolda acompaniind imaginile de o eleganță prerafaelită și decupajele brugheliene. Regizorul ne introduce într-o serie de tablouri ca expresie a unei état d’âme melancolice cu nimic mai prejos decât
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
aceste mutații, aceste schimbări de mentalități, de sensibilitate, de filosofie și de morală a actului de creație, analizează ieșirea artei în stradă și intruziunea realului precar în spațiul securizat al artei înalte, panica în fața prostului gust și hîrjoana adulterină cu kitschul, pornind de la problema discretă și insesizabilă a compoziției. De fapt, a Compoziției. A compoziției în pictură, a compoziției în artă, a compoziției în viață și a compoziției în lume.
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
cu lanțul nesfîrșit de magazine de tot felul, în centrul căruia tronează un imens brad de Crăciun, cînd afară termometrul arată 350C și copacii Buenos Aires-ului sînt încărcați de flori mov ca ochii lui Liz Taylor. Sigur că totul e kitsch. Nicăieri amintirile nu au o durată de viață la naștere mai mare decît aici. Banda asta cu filme vechi din fața Cofetăriei Tornetti, unde își bea Borges - cel ocolit de Nobel - pe vremuri cafeaua. Banda pe care mi-o derulează Buenos
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
toate poncifele la modă” Horia Vîrlan (PRIMA TV). Omul știe în mod evident despre ce vorbește, o face cu naturalețe, umor și cuviință, e simpatic fără „fițe”, pe scurt e foarte „normal”, într-un context dominat de extravaganță facilă, de kitsch încîntat de sine, de psihologia VIP-urilor făloase și vide. Dl. Vîrlan e, din păcate, întotdeauna, cu zece capete peste majoritatea invitaților săi, a căror „comesenie” e, de obicei, un simptom trist de educație precară, umor de bodegă periferică, convivialitate
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
lui Douglas Quaid, granița dintre fantezie și realitate devine tot mai neclară, la fel și soarta lui Quaid, care trebuie să-și găsească adevărată identitate și să-și descopere propriul destin. 10. Battleship (vezi trailer) Regie: Peter Berg Distribuție: Taylor Kitsch, Liam Neeson, Alexander Skarsgard Dintre cele 203 recenzii, 135 au fost negative. Bazat pe jocul clasic de război Hasbro, Battleship îi are ca protagoniști pe: Taylor Kitsch (Hopper), un ofițer în marină americană detașat pe navă USS John Paul Jones
TOP 10 cele mai proaste filme ale anului 2012 by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65294_a_66619]
-
-și descopere propriul destin. 10. Battleship (vezi trailer) Regie: Peter Berg Distribuție: Taylor Kitsch, Liam Neeson, Alexander Skarsgard Dintre cele 203 recenzii, 135 au fost negative. Bazat pe jocul clasic de război Hasbro, Battleship îi are ca protagoniști pe: Taylor Kitsch (Hopper), un ofițer în marină americană detașat pe navă USS John Paul Jones; Brooklyn Decker (Șam), fizioterapeuta și logodnică a lui Hopper; Alexander Skarsgård (Stone), fratele mai mare al lui Hopper și ofițer aflat la comanda vasului USS Samson.
TOP 10 cele mai proaste filme ale anului 2012 by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65294_a_66619]
-
holly-wo-dieni al lui Guy Ritchie, modelat la școala de kick boxing din Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998), Snatch (2000) și RocknRolla (2008)? Mai nimic, însă nu o absență, ci mai grav, o caricatură, un personaj de Cartoon, un kitsch ordinar pe care femeile de serviciu îl vor matură împreună cu paharele de coca-cola și popcornul din mințile spectatorilor pentru a face loc concurenților lui naturali, Spiderman, Superman, X-Man etc.
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
Valentine's Day a început să se sărbătorească și aici. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate și instituții care au susținut că pe 14 februarie se desfășoară o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident, iar Ziua Îndrăgostiților ar trebui să rămână, așa cum era destinată inițial, pe 24 februarie.
Valentine's Day - tradiții și obiceiuri. De ce este considerată un kitsch de români by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64967_a_66292]
-
Mircea Mihăieș Trăim - mai mult ca oricând - în epoca urâtului, a exhibi-ționismelor mizerabile, a kitsch-ului îmbrățișat cu entuziasm de o generație nu doar incultă, ci și de-o deprimantă goliciune sufletească. Oamenii nu mai cred în nimic, viteza derulării evenimentelor ne face superficiali, nu mai avem timp să aprofundăm și nici să înțelegem ce
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
le așeza apoi pe marginea etajerelor unde păstra farfuriile și paharele. Era o metodă ingenioasă de a „înfrumuseța" urâțenia unei bucătării de vară veșnic năpădită de muște. Faptul că atâția „subtili" consumatori de artă se extaziază în fața acestor mostre de kitsch (sigur, nici kitschul nu mai e ce-a fost!) arată în ce măsură decăderea gustului e astăzi sora geamănă a ideii de creație. Sper că, în sinea lor, promotorii acestei direcții sunt măcar onești. Adică nu sunt - așa cum îmi pare - doar niște
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
pe marginea etajerelor unde păstra farfuriile și paharele. Era o metodă ingenioasă de a „înfrumuseța" urâțenia unei bucătării de vară veșnic năpădită de muște. Faptul că atâția „subtili" consumatori de artă se extaziază în fața acestor mostre de kitsch (sigur, nici kitschul nu mai e ce-a fost!) arată în ce măsură decăderea gustului e astăzi sora geamănă a ideii de creație. Sper că, în sinea lor, promotorii acestei direcții sunt măcar onești. Adică nu sunt - așa cum îmi pare - doar niște cinici care, din
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
umbră.) Dacă în ultima, care-l are drept protagonist, Doina Ruști i-ar fi dat ceea ce i se cuvenea (carnație adică), ar fi ridicat nivelul întregului volum. Așa, singurul salt e de la fantomă la fantoșă, iar povestirea se îneacă în kitsch. În plin București fanariot, Iane întâlnește o fată descinsă direct din secolul XXI. Cum a ajuns ea acolo, ne-am obișnuit să nu ni se spună. Reproșul meu e, oricum, altul: ca să-și treacă de urât, Ema (așa o cheamă
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
cabotinism, ceea ce personajului îi prisosește. Însă tocmai din această notă aparent artificială în mijlocul unui film condus echilibrat, și în absența altor registre la fel de puternice, se creează un efect interesant. Sunt multe scene țipătoare, dar care fac parte din specificul local, kitschul lor fiind inerent, amestecate cu scene care merg în linia prizei la realitate. Așteptate sunt scenele legate de băutură excesivă, cu femei frumoase și cam ușoare pentru care a venit „agentul de talente", așa că mai degrabă scene periferice reușesc, cum
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]