419 matches
-
o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii de guvernământ. De menționat că de îndată după întoarcerea sa în Irak în 1958 au izbucnit în sânul Partidului Democrat Kurd lupte pentru putere . Mollah Mustafa Barzani a fost acuzat de numeroși factori kurzi, mai ales intelectuali cu o orientare mai de stânga, printre care Jalal Talabani și Ibrahim Ahmed, de conservatism și tribalism, că a creat o prea strânsă conexiune între mișcarea națională kurdă și structurile tribale, și că ar fi fost călăuzit
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Mollah Mustafa Barzani a fost acuzat de numeroși factori kurzi, mai ales intelectuali cu o orientare mai de stânga, printre care Jalal Talabani și Ibrahim Ahmed, de conservatism și tribalism, că a creat o prea strânsă conexiune între mișcarea națională kurdă și structurile tribale, și că ar fi fost călăuzit de dorința de a crea o putere personală. Carisma și atitudinea de neabătut a lui Barzani a trezit admirația față de el în rândurile multor kurzi care au văzut în el personificarea
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
pentru luptătorii rebeli. Și aplicarea acestuia a dezamăgit. În 1974 s-a promulgat în Irakul lui Saddam Hussein o lege a autonomiei, care recunoștea și statutul limbii kurde ca a două limbă oficială a Irakului, dar nu includea în autonomia kurdă Kirkuk, Khanaqin și alte orașe cu numeroasă populație kurdă și punea Kurdistanul sub deplin control al armatei irakiene. Unul din fiii lui Barzani, Ubaydallah a abandonat in acei ani PDK preferând să coopereze cu regimul Saddam de la Bagdad. În martie
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
1974 s-a promulgat în Irakul lui Saddam Hussein o lege a autonomiei, care recunoștea și statutul limbii kurde ca a două limbă oficială a Irakului, dar nu includea în autonomia kurdă Kirkuk, Khanaqin și alte orașe cu numeroasă populație kurdă și punea Kurdistanul sub deplin control al armatei irakiene. Unul din fiii lui Barzani, Ubaydallah a abandonat in acei ani PDK preferând să coopereze cu regimul Saddam de la Bagdad. În martie 1974, Barzani, nemulțumit, a ridicat din nou steagul revoltei
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
un domiciliu controlat de securitatea iraniană, practic într-un regim de arest la domiciliu. Cu tot prestigiul păstrat de Barzani în decursul anilor, în 1975 după semnarea acordului de la Alger, disputele intestine din partid au dus la sciziunea Partidului Democrat Kurd prin separarea Uniunii Patriotice a Kurdistanului de sub conducerea lui Jalal Talabani, a unei fracțiuni pro-irakiene sub conducerea lui Hashim Aqrawi și a fiului cel mare al lui Barzani, Ubaidullah Barzani, și a Partidului Revoluționar Kurd condus de Abd as-Sattar Sharif
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
1976. Între timp Iranul a fost zguduit de revoluția islamică care l-a răsturnat pe șah. Barzani a murit la spitalul Georgetown din Washington în martie 1979. Fiii săi, Masud și Idris Barzani i-au succedat la conducerea Partidului Democrat Kurd. Rămășițele sale pământești au fost transferate la 5 martie la Oshnavie, la vest de Mehabad, în Iran. La 6 octombrie 1993 în plină perioadă de ostilități militare, ele au fost mutate și reîngropate în satul sau natal, Barzan, alături de fiul
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
ele au fost mutate și reîngropate în satul sau natal, Barzan, alături de fiul său, Idris. Molla Mustafa Barzani a avut 10 copii: Sabir, Luqman, Ubeidullah (1927-1980s?), Idris, Masud, Sidad, Nihad, Dilshad, Sihad și Wecih. Moștenitorul său la conducerea Partidului Democrat Kurd este fiul său Masud Barzani (născut în 1946), care îndeplinește din anul 2005 și funcția de președinte al Kurdistanului irakian autonom Din anul 2012 prim-ministrul Kurdistanului irakian autonom este Nêçîrvan Îdrîs Barzanî, nepotul său, de la fiul său Idris, care
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
care ar fi trebuit sa-l joace islamul în dezvoltarea Turciei moderne a tânărului Mustafa Kemal. Neîncrezător și dezamăgit de noii lideri seculari ai Turciei, Nursi s-a întors acasă pentru a preda islamul. Când în 1925 o revoltă separatistă kurdă izbucnește în sud-est, se opune, dar este deportat în vest de proaspătul regim kemalist, care dorea să liniștească regiunea și să elimine poziția. De la deportarea lui până la începutul anilor 1950, Said Nursi se îndepărtează de politică și își petrece timpul
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
credință. După moartea lui Said Nursi adepții lui s-au divizat. Diverse subcomunități au apărut în anii 1960 și 1970 din mai multe motive: politice (sprijin pentru armată sau un partid politic), religioase (contacte cu partide politice religioase), etice (problema kurdă și interpretarea mesajului lui Nursi) și de generații. Printre aceste subcomunități și lideri Nurcu susținând moștenirea Nursi, Fethullah Gülen iese în evidență. Deși ambii barbați sunt originari din estul Turciei,Gülen, născut în 1938 lângă Erzurum, nu l-a întalnit
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
pietre pentru adulter , sau uciderea pentru apostazie Termenul „coranism” reprezintă un calc de la cuvântul arab „قرآنية” (adjectiv substantivizat care înseamnă „privitor la Coran”) și cuprinde atât unii gânditori independenți, neafiliați la nicio organizație, cum ar fi scriitorul american de originie kurdă Edip Yuksel, iranianul Nasir Subhani, sirianul Mohammed Shahrour, egipteanul Ahmed Subhy Mansour, sau indianul Chekannur Moulavi - cât și unele mișcări bine-definite, precum „United Submitters International”/ „Submitters” („Comunitatea Internațională a Supușilor”, sau, pur și simplu „Supușii”), fondată de către imamul Rashad Khalifa
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a prins mai ales la persanofoni, dar au fost dificultăți în convertirea celorlalte naționalități (kurzi, arabi, turcofoni, baluchi). Convertirea a avut accente de agresivitate, în anumite perioade refuzul la convertirea putea fi pedepsit pe loc cu moartea. Pentru a verifica dacă populația a trecut la șiism, șahul avea multiple metode de verificare. Una consemnată de
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
În 1170 localitatea a fost vizitat de călătorul evreu Beniamin din Tudela (Binyamin MiTudela), care a cunoscut-o și sub noul ei nume francez, Saint Abram de Bron. Beniamin din Tudela relata în jurnalul său: În fruntea oștilor musulmane comandantul kurd Salah ad Din (Saladin) a cucerit Hebronul în anul 1187. Și în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece rivalitatea
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
(n. pe 2 martie 1980, în Genk) este un avocat belgian și politician din partea Noii-Alianțe Flamande. Demir este de origine turcă - kurdă. s-a născut în Genk, pe 2 martie 1980. Ea și-a luat, în 2003, licența în Drept la Universitatea Catolică din Leuven, apoi a absolvit un masterat în drept social la VUB. Cu începere din 2004, Demir a devenit
Zuhal Demir () [Corola-website/Science/335736_a_337065]
-
unde s-a culcat. A doua zi, participând la curusri, a dat dovadă că poate pătrunde cele mai subtile probleme religioase. Cu acest prilej a exclamat: , M-am culcat kurd și m-am trezit arab ”, adică dintr-un simplu țăran kurd a devenit un cunoscător al învățăturilor religioase, predate pe atunci în arabă. Poate că de pe urma acestei întâmplări i se trage și porecla despuiatul Până acum vreo 70 de ani se credea că Baba Taher a scris doar vreo 80 de
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
cunoscător al învățăturilor religioase, predate pe atunci în arabă. Poate că de pe urma acestei întâmplări i se trage și porecla despuiatul Până acum vreo 70 de ani se credea că Baba Taher a scris doar vreo 80 de catrene în dialectul kurd lur, vorbit în provincia Luristan. Apoi i s-au atribuit încă vreo 200 de catrene, compuse tot în dialectul lur. Poezia lui se bucură azi, cum s-a bucurat un întreg mileniu, de-o mare popularitate în rândul vorbitorilor de
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
(în kurdă: Yekîneyên Parastina Gel, , abreviat YPG) sunt principala organizație militară a Comitetului Suprem Kurd, guvernul Rojavei. YPG sunt alcătuite în principal din kurzi, dar recrutează și arabi sau occidentali, iar în structurile lor de comandă sunt integrate inclusiv unități asiriene/creștine. Formate inițial ca să protejeze zonele kurde, YPG au devenit un oponent important al
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
sunt principala organizație militară a Comitetului Suprem Kurd, guvernul Rojavei. YPG sunt alcătuite în principal din kurzi, dar recrutează și arabi sau occidentali, iar în structurile lor de comandă sunt integrate inclusiv unități asiriene/creștine. Formate inițial ca să protejeze zonele kurde, YPG au devenit un oponent important al Statului Islamic (SIIL). Organizația cooperează cu luptători din opoziția siriană împotriva SIIL, dar evită în general să atace forțele guvernului sirian, care controlează câteva enclave non-kurde din teritoriul kurd. Natura legăturilor dintre YPG
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
inițial ca să protejeze zonele kurde, YPG au devenit un oponent important al Statului Islamic (SIIL). Organizația cooperează cu luptători din opoziția siriană împotriva SIIL, dar evită în general să atace forțele guvernului sirian, care controlează câteva enclave non-kurde din teritoriul kurd. Natura legăturilor dintre YPG și Partidul Muncitorilor din Kurdistan este disputată. YPG au fost inițial formate în 2004 de către Partidul Uniunea Democratică (PYD) în Kurdistanul de Sud și au fost puse la dispoziția Comitetului Suprem Kurd (din care face parte
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
enclave non-kurde din teritoriul kurd. Natura legăturilor dintre YPG și Partidul Muncitorilor din Kurdistan este disputată. YPG au fost inițial formate în 2004 de către Partidul Uniunea Democratică (PYD) în Kurdistanul de Sud și au fost puse la dispoziția Comitetului Suprem Kurd (din care face parte și PYD) în 2012. Gruparea a adoptat inițial o atitudine defensivă în Războiul Civil Sirian. Dar conflictul a izbucnit între YPG și islamiști după ce organizația a alungat un grup de jihadiști din Ras al-Aïn. Ulterior, YPG
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
avanseze în teritorii controlate de SIIL și locuite în special de arabi, precum orașul de frontieră Tell Abyad, în iunie 2015. YPG se consideră o armată populară democratică și organizează alegeri interne ca metodă de numire a ofițerilor. Deși predominant kurdă, a atras un număr crescând de arabi, inclusiv luptători care dezertează din principalele grupări de opoziție, precum și din satele cu populație mixtă sau predominant arabă din teritoriul controlat de YPG, care văd gruparea ca pe cel mai bun garant al
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
de opoziție, precum și din satele cu populație mixtă sau predominant arabă din teritoriul controlat de YPG, care văd gruparea ca pe cel mai bun garant al securității regionale. De asemenea, în rândurile sale luptă și un număr de creștini ne-kurzi, iar organizația are legături strânse cu miliția asiriană/siriacă Sutoro și cu Consiliul Militar Siriac. La sfârșitul lui iulie 2012, YPG au alungat forțele guvernamentale siriene din orașul Kobanî și au ocupat Amuda și Afrin. Până în decembrie 2012, YPG se
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
2013, YPG intră în conflict direct contra anumitor facțiuni rebele, în special împotriva jihadiștilor din Frontul Al-Nusra și Statul Islamic în Irak și Levant, după ce aceștia din urmă au luat ostatici 200 de civili kurzi pe 31 iulie 2013. Forțele kurde ale Partidului Uniunea Democratică au raportat mai multe victorii împotriva rebelilor și jihadiștilor, în special în iulie 2013, când au ocupat orașul Ras al-Aïn (în kurdă: "Serê Kanîyê"). În octombrie 2013, luptătorii YPG au preluat controlul asupra localității Til Koçer
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
care a semnat Convenția de la Geneva privind interzicerea minelor antipersonal și a violențelor sexuale. Pe 2 iulie 2014, jihadiștii Statului Islamic au lansat o ofensivă împotriva orașului Kobanî (în ), ocupat de YPG. Kurzii au primit întăriri în oameni din partea comunității kurde din Turcia și, ajutați și de loviturile aeriene americane, au reușit să reziste. După o lună de lupte, YPG au revendicat moartea a 685 de islamiști și au recunoscut pierderea a 74 de luptători din rândurile lor. În iulie-august 2014
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
a 100.000 de refugiați yazidiți amenințați de foamete și de masacrele comise de Statul Islamic. Conform bilanțului YPG, luptele date între 2 august și 3 septembrie în zonele Rabia, Sinjar și Jazaa au făcut 54 de morți în rândurile kurde, contra a 473 de morți, din care trei „emiri”, în rândurile islamiștilor din Statul Islamic. Pe 10 septembre, YPG și Armata Siriană Liberă au creat un centru de operațiuni comun având ca obiectiv recâștigarea teritoriilor controlate de Satul Islamic. În
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]