911 matches
-
podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe buton: — Aduceți-l pe doctorul Munro! Aduceți-mi-l pe doctorul Munro! O voce mică și clară îl întrebă: Cine vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin a-mi povesti ceva despre împrejurimile geografice și condițiile sociale? După un moment de tăcere, vocea continuă pe un ton sec, academic. Fluviul Clyde se varsă în Marea Irlandei în josul pletelor de insule și a peninsulei britanice. înainte de a se lăți spre estuar, curge prin Glasgow, genul de oraș industrial unde locuiesc oamenii în ziua de azi, dar nimeni nu-și imaginează că locuiește acolo. în afară de catedrală, de poarta universității și de turnul medieval diform cu ceas, totul a fost construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzise așa ceva) se iscă un zgomot ca de metal sec, ram-ram-ram-ram, și forme întunecate trecură deasupra lui. Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țară“. Fabrici noi se ridicau printre cărări de bălării și scaieți, mănunchiuri de piloni erau înfipți în dealuri și garduri de sîrmă apărau șiruri de domuri acoperite de iarbă și legate cu tuburi metalice. Pe partea stîngă, fluviul Clyde se lățea spre un estuar, iar canalul central era marcat de geamanduri și faruri micuțe. Un petrolier se deplasa ceremonios spre mare între remorchere, iar în direcția opusă naviga un cargou. Dealurile din dreapta erau mai abrupte și tot mai aproape, iar drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minți la stînca de granit alăturată. Avea petice de licheni de forma, culoarea și grosimea crustelor pe care și le cojise de pe șold noaptea trecută. își imagină cum rădăcinile minuscule ale lichenilor pătrund prin porii imperceptibili ai suprafeței aparent solide, lățindu-se și pătrunzînd în adîncime. „O boală a stîncii“, se gîndi el. „O boală a materiei, la fel ca noi toți.“ întorși în autobuz, Ruth zise: — Erau Harry Logan și Sheila. Au de gînd să urce Buchail și să petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
an la școală? Cu alte cuvinte, Duncan, vei învăța ca să obții un certificat inferior la matematică, dacă domnul McEwan e de acord să mai stai un an la școală? îl întrebă domnul Thaw. în timp ce Thaw medita, un rînjet i se lățea pe față. încercă să și-l înăbușe dar nu reuși. Se gîndește cît va citi și va picta fără să aibă nici un supraveghetor pe cap. Așa-i Duncan? — Și poate voi putea să merg la școala de artă la seral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase cu cerneală impermeabilă pe hîrtie tare. Fusese convins că laptele căzuse pe o parte uscată a tabloului, dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse spre Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul într-o rafală de vînt, se micșorau apoi la dimensiunea stelelor din orizontul opus și dispăreau. Pe marginea acoperită cu iarbă erau un indicator înalt de nouă metri: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 385 DIN ORIGINAL : — Bine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devine mai înalt. — Domnișoară Mageen! spuse Pettigrew tare, dacă mă amenință, fă-l bucăți. Domnișoara Maheen veni între Macfee și Pettigrew, ridică mîna dreaptă pînă la nivelul gîtului, își ținu palma orizontal, cu degetul mic scos înafară. Zîmbetul i se lățise și rămăsese așa. Gilchrist zise în grabă: — O, nu-i cazul să recurgeți la violență, domnișoară Maheen. Uită-te la el doar. Lanark auzi un pocnet în capul domnișoarei Macfee. Nu-i vedea fața, dar i-o văzu pe-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise el, și pășiră printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bătuseră ei cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună și o gravidă în casă despre care neguțătorul de zarzavaturi și cel de orez bănuiseră că e noră-sa. Când a doua nevastă începuse să se lățească, să icnească și să se umple de pete, kurdul lor i-o lăsase pe cap, ca să plece în Pakistan, unde își înjghebase afaceri. Așadar, cea de-a doua nu avea parte nici măcar de o fericire așijderea: când îi adusese pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi se răsuci spre Azimioară și declară mocnit, îndesat, pe tonul unei sentințe fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte, șopti Ioniță Dragu. Florence clătină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Gabardină, mătăsuri și mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul odăii lui Doru Matei. Un escroc! Muieri, vorbe deșucheate... Nopțile sunt un adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Butch Cassidy, arătând cu mâna către locurile în care zace însângerat Sundance Kid. O să facă un film despre noi, cum poate o să facă un film în care va fi vorba și despre marinarul cu cercel în ureche. Butch Cassidy se lățește până ce capătă proporțiile gigantice și bufe ale unei păpuși dintre acelea pe care Venexiana Stevenson le mânuia în palatul său venețian. Unde te afli acum, Venexiana, strigă Corto, și decorul din jurul său se schimbă pentru a fi colorat în umbrele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă roage să-i iert pentru ingratitudinea lor; depindea de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plîngîndu-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. ― Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins cărțile din fața mea. ― De fapt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și pe el, dar și epoca și oamenii acelei epoci. Se simte un neînțeles și mai ales un nedreptățit și un neluat în seamă de contemporani, având la activ opt ani de închisoare și șase ani de Domiciliu Obligatoriu la Lățești, în Bărăgan. Cu foarte multe păreri și judecăți de valoare privind epoca comunistă în discuție sunt de acord, acestea coincizând cu propriile mele vederi, doar că, unele aprecieri par pătimașe. E un fel de război de unul singur, împotriva unei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ușa de la bucătărie. Coborî treptele și văzu automobilul alb al agentului Mancuso parcat în fața casei. Aplecându-se cu mare efort, Ignatius își înfipse un deget în valva uneia dintre anvelope și-l ținu până când fâsâitul încetă și fundul anvelopei se lăți ca o clătită peste șanțul de scurgere din cărămidă. Apoi, mergând pe aleea care abia era suficient de largă pentru gabaritul său, se duse în spatele casei. Bucătăria era viu luminată și prin fereastra închisă se putea auzi aparatul de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă roage să-i iert pentru ingratitudinea lor; depindea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. — Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste, vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins cărțile din fața mea. — De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vibrație insuportabil de erotică. Ea știa că el e acolo. CÎnd ea a tras din nou, el și-a ținut răsuflarea. CÎnd ea se-a Îndepărtat, Wakefield era tot scăldat În sudori și o pata neagră și umedă se lățea pe partea din față a pantalonilor săi. Desigur, spune Maggie, e numai vina femeilor. Începe să se miște mai rapid. Căldura crește Între ei și Încă o dată Wakefield Îi cuprinde șoldurile cu mîinile pentru a o Încetini. Totul a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiecare cîteva minute, cîte o dușcă din bidonul de apă pe care avusese prevederea sa-l ia cu el. Pe cerul deșertului nu se vede nici un nor, dar el tot zărește o umbră. Este Mariana, care, prin mijloace oculte, se lățește de-a curmezișul orizontului său. Ce ți-am făcut eu ție? admonestează Wakefield apariția. Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]