477 matches
-
și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată. CÎnd rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu ieșea În fiecare noapte și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul Roosevelt (acum dispărut sub stratul de vatelină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un urs uriaș, pe nume Old Slewfoot. CÎnd acesta a apărut pe ecran, Jerry s-a Întors spre mine ca să-mi surprindă reacția. Mi-am jucat partitura pe care o aștepta cît am putut de convingător, deschizînd larg gura, aruncîndu-mi lăbuțele din față În aer și căzînd pe spate. Am văzut că e foarte Încîntat. Filmul o ține tot așa, un lung șir de suferințe, pînă Într-o zi cînd, În clipa cînd se constată că cerbul a mîncat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tot mai mult timp apăsînd clapele ivorii și cîntîndu-mi. Uneori uitam să mănînc, sau nu uitam, dar consideram că e prea dificil să cobor și să bîntui pe străzile pline de fum, pentru a ajunge la Rialto. Dacă-mi treceam lăbuțele peste trup, simțeam cum Îmi ies coastele, precum clapele negre ale unui pian. Tot mai puțini clienți veneau la Pembroke Books ; nici măcar literatura erotică nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect la ce se referă, chiar dacă el vorbea despre Paris, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prinsă sub boiler, i se vedea doar un colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus și am tras-o afară. Am recunoscut urmele dințișorilor mei de lapte pe copertă, și unele dintre paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise ca să aibă forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și a fost nevoie de toată puterea mea ca să car volumul În spatele boilerului și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ăsta de două ori la rînd. Am rupt o foaie de la sfîrșitul cărții și am Împăturit-o de mai multe ori. S-a făcut cocoloș. Mi-am făcut un pic de loc În confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scenă de cabaret, cîntîndu-mi, ca de fiecare dată, What's a nice kid like you/Doing in a place like this? Fiecare dintre ei țopăia și dansa rotind între degete, pe deasupra capului, câte o cârpă parfumată. "Salut, salut, Victoraș, de lăbuță nu te lași?" strigau, trecîndu-mi pe la nas lucrurile acelea impregnate de mosc, care nu erau altceva decât niște chiloți negri de dantelă, un sutien, o fustiță mini, niște ciorapi de damă, un furou și alte asemenea chestii. Am rezistat câteva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
crude și barbare, îl văd și acum pe Luță bătând, cu o singură lovitură de cataroi, un cui în pieptul unei pisici adormite. Cuiul îi intrase între coaste și-i atinsese probabil inima, căci pisica a înțepenit, a zvâcnit din lăbuțele din spate de câteva ori, chircindu-le spasmodic, și a rămas nemișcată, deși se zice că animalele astea au zece vieți. Apoi ne-am muiat toți vârful săgeților în sângele ei și am tras în sus. Săgeata lui Mimi a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blond cu barbă aurie - îl văd în întreaga sa desfășurare, cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecîndu-mi burta de: Muzeul negru al lui Mandiargues. Îmi agit stângaci lăbuțele, care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare, ne-am îndreptat spre foișor. Doar ieri nu trecuserăm pe-acolo, dar mă simțeam vinovată de parcă aș fi irosit aiurea o zi, ce spun, poate un an întreg, parcă nu aș fi fost de-o veșnicie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar asta fiindcă am avut cu totul altă treabă. Eu sânt cel care se lăfăie acum călare pe oul de pe masă, ca și când ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică. Ia uite-i cum își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
drept și întindea spre privitor un manșon mare de blană, în care îi dispărea întregul braț, până la cot“.) Și mă uimea faptul că încă nu m-am transformat și eu într-un gândac kafkian, cu spatele bulbucat și chitinos, cu lăbuțele fragile și sensibile, cu mandibulele greoaie, băloase, clefăitoare de resturi de mâncare stricată... În schimb, aveam impresia că unii locuitori ai Iașului, văzuți în treacăt pe stradă, deja începuseră figura! I-am și atras atenția, cam încurcat, cam nesigur, colegului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lupte violente între urși filmate de la câțiva metri și până la imagini cu Treadwell mângâind excrementele calde ale unei ursoaice dragi, ridicând la rang de minune orice s-ar fi aflat în interiorul trupului ce a dat născare unui ursuleț, de la mângâierea lăbuței unui pui de urs mort la declarația cutremurătoare de iubire făcută lângă trupul rece, acoperit de muște, al unei vulpi. Fără sfârșit Ceea ce nu vrea să arate Herzog este sfârșitul. Când s-a produs atacul final, camera lui Treadwell rămăsese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă asistau Toni și Pic, amândoi își manifestau bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prăjit în undelem rânced de rapiță, radieră docilă, depou de locomotive veștede, fără mecanici, fără fochiști, cu tenderele nimicite de rugina galben-pai-de-păpădie-destrămată. Debara năpădită de metamorfoze (Gregor Samsa ți-a trebuit?; na, ține o mie de Gregori! gâdilându-te cu lăbuțele), cercevea de lele dulce, polonic poltron, pezevenghiule și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag putred de casă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mi-a luat aluna din palmă și nu a fugit ca altădată, ci acolo - pe palmă - s-a pus pe ronțăit. Priveam la ea ca la o minune... Și era o minune! Ronțăia cu o rapiditate greu de imaginat, iar lăbuțele din față - ca două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au ieșit în cale înainte de a intra noi în lăstăriș. Bună dimineața, năzdrăvanelor! - le-a întâmpinat călugărul, scoțând din oală alune pe care le-a aruncat la îndemâna lor... Mare agitație până fiecare s-a văzut cu câte o alună în lăbuțe. Atunci a început ronțăiala. Din când în când, întorceau privirea spre noi, parcă spre a mulțumi pentru bunătățile primite. Bătrânul zâmbea mângâindu-și barba duios, ca și cum ar fi mângâiat o ființă dragă. Privesc la bătrân minunându-mă câtă bucurie îi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună dimineața, mândrelor! Azi nu v-am adus de mâncare, pentru că aveți destulă. Lăsați giumbușlucurile și... la treabă! La iarnă om mai vedea noi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te iei dă maică-mea! — Ray, dacă nu te-aș cunoaște, aș zice că protejezi virtutea vreunei fete drăguțe. Ea ar fi alibiul tău: ți-ai pus-o cu ea pe undeva. Dar Tyrone și Leroy au și ei pe lăbuțe același tip de parfum și pun pariu că n-ați făcut-o poștă. Mai degrabă zic că ați aflat la mititica cum e cu testul cu parafină și mai pun pariu și că aveți destul bun-simț ca să vă simțiți vinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai aproape. — Ei bine, iubițelul tău, aici de față, este un cunoscut asociat al unui cunoscut codoș de poponari pe nume Bobby Inge. Dacă măcăne ca rața, e rață. Așa că mac, mac și dă pe goarnă cine v-a prins lăbuțele-n menghină? Exley, sever: — Domnilor, cunoașteți numele vreuneia dintre prostituatele lui Patchett? Billy Începu să se dea bărbat: — Ăsta-i un nenorocit de nazist și refuzăm să răspundem la Întrebările lui. — Căcat! CÎnd te bălăcești prin canale, trebuie să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un calcul rapid în minte. Pisica vecinilor, asta era. Nu voia ca Flor să o lase să intre, așa cum făcuse săptămâna trecută. Tiddles Brady se făcuse atât de comod la ei, încât doar că nu îl găsea cu telecomanda în lăbuțe, uitându-se la televizor. Și în momentul în care l-au văzut Molly și Craig s-au îndrăgostit de el și începeau să urle de fiecare dată când pisica era escortată afară din apartament. Așa că, desenând un cerc pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Eu, firește, îmi văd de ale mele: fumez. Adică m-am gândit să renunț, însă, totuși, fumez în continuare, pentru că fereastra e deschisă. Cățelușa șade pe genunchii doamnei în albastru, e mică de tot, cam cât pumnul meu, neagră, cu lăbuțele albe, o raritate, ce mai. Are zgardă de argint cu deviză. Eu - nimic. Remarc numai că doamnele par supărate, desigur din pricina trabucului. Una se holbează la mine prin lornionul de baga. Eu iar - nimic: doar nu mi se spune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care îl iau în brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu îl privește curios și cu dispreț, înfigând deodată lăbuța în capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii în jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui Ursulică smulse, discută
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]