933 matches
-
a făcut exact la fel. Împunse titlul: „UCIGAȘUL ARESTAT: EROUL POLIȚIEI LOCALE SE LUPTĂ PENTRU VIAȚA SA!“ Iar dedesubt, o fotografie a lui Doug Disperatul, când fusese arestat pentru că schilodise un tip cu o șurubelniță electrică. Cu ochiul său alb lăptos, expresia răutăcioasă și tatuajele evidente, nu părea a fi bunicul nimănui. Miller apelase la toți ce-i care-i erau datori de la ziar ca să aranjeze noua primă pagină. Nu că n-ar fi fost o imagine mai bună decât „STRÂNGEREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridicau leneș În soarele matinal de decembrie. Un televizor, pus sus pe peretele opus patului, licărea fără sunet pentru sine. Ocupantul camerei era sprijinit În pat, arătând Îngrozitor. Vânătăile umpleau partea dreaptă a feței sale, iar ochiul său cel alb lăptos era aproape Închis din cauza umflăturii; doar că, În ciuda umflăturii, Doug Disperatul tot arăta rahitic. Era greu de crezut că acesta fusese bărbatul care aproape că-l ucisese cu mâinile goale cu o zi Înainte. — ’ Neața, Dougie, spuse Logan, luând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acest timp, Doug Disperatul se ascunsese În umbră, privindu-i. — Am stat ca prostu’ prin zăpadă și ploaie, de-am făcut și pneumonie pe lângă cancer. Doug rămase iar tăcut, cu o privire pierdută În ochiul său cel bun, iar cel lăptos sclipind de la străluicrea televizorului. Logan se ridică În picioare. — Înainte să plecăm, ar mai fi un lucru care mă deranjează: care era mesajul? — Mesaju’? Un zâmbet cuprinse fața stirbă la lui Doug Disperatul. Nu furi de la ăla care-ți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar aceasta avu un acces de vomă, unul singur, dar valora cât întregul imperiu. Doica îi aruncă o privire plină de înțeles lui Gajus, apucă micul sân al Claudillei și-l strânse. Din sfârc se scurseră câteva picături de lichid lăptos. — Privește, îi spuse doica, ăsta ești tu. Gajus se ridică într-un cot, se aplecă deasupra sânului și-l sărută tandru; fu singurul gest spontan pe care-l făcu în zilele acelea. Pe buze îi rămase un gust acrișor. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mine-acuma. Dacă se uita azi la mine cum s-a uitat atuncea, doamna Peters avea necazuri mari. Vacă proastă. Charlie a stat la cafea cu noi atuncea, în prima seară. Mama i-a dat cafea din aia dulce și lăptoasă de-a ei și el a zis că-i exact cum îi place lui. Am râs dup-aia de asta, io și cu Charlie, că lui-i place neagră și fără zahăr, da’ n-a avut curaj să zică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la faptul că părinții ei luau în calcul posibilitatea de a se muta înapoi în State - dar mintea ei nu se putea concentra decât la contrastul splendid dintre codițele de păr aspre ca niște frânghii ale lui Yani și textura lăptoasă a pielii lui. De câte ori el își întindea sau își îndrepta acea superbă secțiune mediană, pulsul ei se accelera. Privi pe furiș cum o picătură de transpirație i se prelingea de pe frunte spre gât și încercă să-și imagineze ce gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca fiind prietenul său. Oameni cu o inimă generoasă, americanii nu ar ține seama de chestiunea măruntă a atacurilor sinucigașe asupra portavioanelor la Okinawa. CÎnd va veni pacea, japonezul ar putea să-l Învețe să zboare... Aproape Îmbătat de zeama lăptoasă a fructului, Jim se lăsă pe pămînt, cu spatele lipit de rezervor. Se uită la suprafața netedă a orezăriei inundate, hotărît să se gîndească bine la ce avea de făcut. Mai Întîi, putea oare fi sigur că războiul se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spune că a făcut schimb cu o pionieră sovietică pe care o cheamă Vera, și este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cum nu văzusem nicăieri în B. Urme care te duceau cu gândul la încălțări grele, urme apoase imprimate în resturi de zăpadă, devenite drumuri lucioase, pe unde trecuseră oameni mulți și care pentru mama însemnau murdărie, transformată într-un brun lăptos când umezeala se zvânta și luciul se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel, ele nu trădau doar o talpă adâncă de cauciuc, constând din romburi și cercuri bine reliefate care lăsau un fel de desene adânc întipărite. Urmele de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Din spital, maturul V., urmăresc discuția. În camera alăturată de care mă desparte vitraliul se aud voci în contradictoriu. Aproape o ceartă. Umbre agitate întunecă din cînd în cînd porțiuni de sticlă. Toată imaginea s-a aburit de o umbră lăptoasă. Vocile tac. O ușă se trîntește. Apoi un plîns de femeie; un minut, două, pînă ce liniștea se așterne din nou și de dincolo nu se mai aude nici o respirație umană. Nu înțeleg cum, deși întreg spitalul a devenit transparent
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare din copilărie, dar numai așa, ca simple imagini. Dar asta nu era totul. Pentru că simțeam și gândeam lumina asta lăptoasă care a trezit în mine un gând mai vechi, al luminii fierbinți din ziua în care am fost aici ultima oară astă-vară, când pretutindeni în jur era iarbă multă, mai verde și mai multă decât firele astea puține și pierite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru câteva clipe numai, cât ciorile și țărcile aveau să plutească lin înainte să se agațe de crengile uscate, iar vântul avea să se învârtejească, aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în ceață rară, iar apoi să încremenească toate mișcările, acoperite sau neacoperite de ceață, întocmai ca în acele picturi și gravuri, până vor fi readuse la viață de el ori de altcineva. Nu era sigur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușa de perete cu piciorul. Herber nu murise încă. Era atârnat cu picioarele de o grindă și sângele îi picura dintr-o tăietură foarte mică din grumaz într-o găleată pusă pe pardoseală, plină deja pe trei sferturi. Avea ochii lăptoși, palizi și orbi. În rest, staulul era gol. Începând să plângă înăbușit, George fugi înapoi în casă și o găsi pe Dorothy în birou, scriind la calculator. — Bună, scumpule, spuse ea. Ai venit deja acasă? Văzând că George nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
practicasem deloc asemenea lucruri, dar nimic nu părea să meargă. Făceam numai mișcări greșite, cădeam în fața fiecărui obstacol, mă împotmoleam și nu comunicam altceva decât lipsa mea de experiență. Își puse de încercare, cu sfială, mâna pe sânii ei moi, lăptoși, calzi, mătăsoși, care se supuneau, tresăreau, se ridicau, coborau, se umflau, ieșeau în afară mari, săltăreți cărnoși, dolofani, grei, masivi, robuști, imenși, ampli, enormi, monstruoși, prodigioși, colosali, gigantici, cât un munte, gargantuești, titanici, herculieni sânii ei mici și obraznici sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Rich dispare pe scări. 24.39: Prea obosită ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina lui metalică, lăptoasă. Deschid fișierul Salinger. Cifrele de pe ecran mă alină - felul În care se execută imediat la rugămintea mea, faptul că nu le pot minți. Pe când acasă sunt o falsificatoare, o prefăcută. Nu mi-e rușine, pentru că nu văd altă altenativă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
menajeră și de soțul ei, nu mai era nimeni aici? — Nu chiar. (Hennessy Își puse iar pălăria pe cap, coborîndu-și borul pe ochi.) Întîmplător, toată lumea era aici. — Toată lumea? Te referi la personal? — Nu, mă refer la... (Gesticulă cu mîinile lui lăptoase În direcția orașului din vale.) Le tout Estrella de Mar. Era ziua reginei. Familia Hollinger dădea mereu petrecere pentru membrii clubului. Așa contribuiau ei la viața comunității - chestia asta are o nuanță de noblesse oblige, trebuie să recunosc, dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fizică, șubrezindu-i decizia avansării necontenite pe drumul acelor cavaleri cruciați, Vladimir își permise răgazul de recuperare a forțelor. Eșuă în penibila căutare a unui adăpost temporar, undeva, în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a zăpezii. Un ultim prag este escaladat. Lungit pe burtă, Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo douăzeci metri lățime și încă pe atât lungime. Punctul cel mai sensibil al traseului lor. Ca un făcut, luna, timidă până atunci, răsare lăptoasă dintre nori. Îngrijorat, privește cerul. "La naiba, murmură el înciudat, trăgându-și căciula mai pe frunte, asta e tot ce ne mai lipsește." Conform planului stabilit, de aici trebuie să acționeze pe grupe. Privește către sergentul Lazăr și acesta dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simplă picătură de lichid căzută pe planul înclinat, lângă bocanc. Condensare, sudoarea navetei. Dar picătura începu să sfârâie și să roadă rampa metalică. Era acid. Un obiect tăios și lucitor țâșni din pieptul său, improș-când-o pe Ripley cu fluidul intern, lăptos al androidului. Ghimpele uneia dintre aceste creaturi, care fiind atât de gros nu putea aparține decât reginei lor, se înfipsese în spatele său străpungându-l. Bishop se zvârcolea emițând niște sunete mecanice fără sens și se agăță de acul imens care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
negru ca boala mea, și mi-l așeza între buze. Închideam ochii, și cred că-i închidea și ea. Timpul parcă trecea mai repede, nu se-auzeau decât trandafirii foșnind. Serile se mișcau și ele, dar altfel, potolite în lumina lăptoasă a sufrageriei. În jurul mesei se-adunau bunică-mea și prietenele ei de tabinet, toate pudrate, demne, cu părul flambat violet ca flacăra de aragaz. Încingeau partide grele, pe monede de cincizeci de bani. Și pe ele le iubeam, cu-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putea uita. Ce se întâmpla în somn cu femeia pe care o iubeam tăcut și intens, cu un devotament simplu și inexplicabil, nu bănuia nimeni. Așternuturile luau forma nopții, luna plimba o lumină de spital pe rama noptierei (bleul ăla lăptos, fiert, amorțit), apoi pe întinderea brațului. La capătul drumului, culoarea se răsfira pe degetele abandonate pe-o carte. Dormeau și ele, împărătește. Era momentul de spaimă, dar și de încredere maximă. Între minte și corp se producea o ruptură, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi smuls din strânsoarea nemernică a uniformei de lucru și l-am fi supt pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură vara prin autobuze: corpurile se lungeau în pânzele de BBC (un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și unele, puține ce-i drept, în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri de haine, o firmă, sufragerii decapotabile, cu geamuri enorme, sticle de șampanie, sexul bărbaților ținut între aceleași două degete care-acum răsuceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură vara prin autobuze: corpurile se lungeau în pânzele de BBC (un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și unele, puține ce-i drept, în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri de haine, o firmă, sufragerii decapotabile, cu geamuri enorme, sticle de șampanie, sexul bărbaților ținut între aceleași două degete care-acum răsuceau creta colorată. Le întâlneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de celuloid. Le cunoșteam pe-amândouă. Anca era o pistruiată cu ochi albaștri, încărcați de melancolie. Când vorbea cu tine, zâmbea puțin și enigmatic, ca după o mică tristețe. Purta numai haine decolorate, moi și mâțâite ca sufletul ei: bluze lăptoase de in gălbui, pantaloni de catifea bej, pantofi-mocasin. Bineînțeles că n-avea nici o enigmă pe suflet, cu-atât mai puțin îndărătul bluzei: era suficient s-o privești moțăind la ștrand, fără sutien, cu Postmodernismul românesc sub cap, ca să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]