179,812 matches
-
cu sindicatele, incapacitatea de a atrage investitori străini sunt handicapuri insurmontabile chiar pentru premieri mai capabili decât fostul reprezentant la Strasbourg și Oslo al lui Nicolae Ceaușescu. E bineștiut că orice guvern ia măsurile dure în prima parte a mandatului, lăsând pentru partea a doua oblojirea rănilor sociale. De-acum, chiar dac-ar vrea să facă reformă, el nu va fi lăsat de propriii oameni. Iar nefăcând reformă, Adrian Năstase își compromite absolut orice șansă de a păstra puterea. Că premierul
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
și Oslo al lui Nicolae Ceaușescu. E bineștiut că orice guvern ia măsurile dure în prima parte a mandatului, lăsând pentru partea a doua oblojirea rănilor sociale. De-acum, chiar dac-ar vrea să facă reformă, el nu va fi lăsat de propriii oameni. Iar nefăcând reformă, Adrian Năstase își compromite absolut orice șansă de a păstra puterea. Că premierul e conștient de șubrezenia poziției, o dovedește felul parșiv în care a înțeles să-și asume răspunderea pentru actele sale: în loc să
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
forța militară occidentală. Dl Năstase nu mai e ascultat nici în propriul partid, cum o să fie ascultat la Bruxelles?! În cealaltă tabără, Ion Iliescu are, cu siguranță, mari probleme nu cu administrarea prezentului, ci cu a moștenirii ce-o va lăsa. Toate semnele dinspre Cotroceni arată că președintele nu e absolut deloc dispus să abandoneze frâiele puterii. Nici acum, nici în viitor. Mai relaxat, dar și mai ferm ca niciodată, Ion Iliescu se încăpățânează să rămână omul numărul unu al republicii
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
Și, într-o zi, cei trei negrișori au așteptat autobuzul ei, declarînd că acum a ieșit o lege nouă și că aveau voie și ei să meargă la aceeași școală ca și ea, numai că șoferul a refuzat să-i lase să se urce în autobuz. Cînd a urcat Nissy, i-a auzit cum îi aruncau vorbe de ocară și niște insulte legate de familia ei de cabritos, cînd, de fapt, ea era copil de cabronito. Le-a aruncat o privire
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
lui. Ca urmare, a început să o ignore și nu a însoțit-o pe Hellen cînd aceasta s-a dus la cei din conducerea școlii să-i implore să n-o dea pe fiica ei afară din școală, s-o lase să capete și ea o educație și să scape de capcana sărăciei, așa cum sperase cîndva și ea. - E cumplit pentru un copil să trăiască fără speranță, i-a spus Hellen Poe profesoarei fetei ei. Fata-capră. Nu departe de baracă, în
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care a făcut-o pe fetiță să-și înalțe ochii spre ea. Mama și-a curmat vorba și pe buze i-a
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce te poate face și pe tine să te distrezi un pic. După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și se rotea sub privirile inocente ale propriilor ei fiice. în acele momente, Hellen părea un copil, s-ar fi zis că regăsise o veche versiune a ei
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
caz prea greu de rezolvat, o femeie nebună pe care a apucat-o amocul, o femeie trupeșă și chipeșă, încă destul de bună pentru ca un bărbat s-o strîngă în brațe și s-o consoleze; păcat, mare păcat că s-a lăsat doborîtă și a clacat! După nenorocire, tatăl ei, măcelarul Shetty și-a făcut apariția împreună cu amantul lui, dar Nissy nu voia să audă de măcelăria din Newport News, avusese parte de destulă măcelărire pentru o viață de om. în cele
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
pleacă, o haită de derbedei, fără pic de obraz, spune femeia, trebuie să ajung și eu pînă atunci la ghișeu, gîndește Isidor..." pînă ce, tensiunea crescînd, afară vocile se multiplică, în dialoguri paralele, "măgarule - spune gospodina -, dumneata unde ți-ai lăsat obrazul - spune femeia -, domnul meu?, vorbesc cum vreau - spune studentul -, încă doi pași - gîndește Isidor -, vrei să mă enervezi - spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de a ilustra propriu-zis. Autorul le pune sub semnul provizoratului și lasă astfel cititorului inițiativa unei mai bune alegeri de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul că depășesc cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic al lui
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic al lui Lucas Brunn, Androginul din manuscrisul Aurora Consurgens, bacanala de pe un vas grecesc, toate acestea cu greu își găsesc corespondențe pe măsură în text. Urmarea este că juxtapunerea de text și imagine lasă cititorului dorința nu atât de a revizui partea de ilustrație cât de a vedea îmbunătățit conținutul însuși al cărții pornind de la amănuntul grafic.
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
autentic, care știe să se sacrifice nu numai de dragul țării sau al iubitei, ci și de dragul unui poem, al unei anecdote sau al unui ac de cravată. Un romantic recitînd cu tulburătoare pasiune versuri comesenilor, prietenilor, femeilor frumoase fără a lăsa nici o clipă senzația desuetudinii. Profilul unei întregi generații de inși stilați, de cavaleri discreți și fără morgă, deloc scorțoși, bon viveuri scăpărători și inteligenți, artiști prin felul însuși de a fi, se ghicește în trăsăturile sale. O generație care, în
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
desuete precum onoarea și loialitatea? Un gentilhomme (apud. Alexandru Paleologu) apt oricînd să subscrie la versul lui Rimbaud: Par delicatesse j'ai perdu ma vie"? Un om cu opțiuni (politice, artistice, profesionale) uneori excentrice, al cărui succes public s-a lăsat prea mult așteptat, dar care ar putea fredona cu Edith Piaf, în fața oglinzii, pieptănîndu-și cochet părul și aranjîndu-și nodul cravatei, "Non, je ne regrette rien"? Despre Theodor Cazaban se știu puține lucruri în România de azi. înainte de revoluție vocea sa
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
și înăuntru astfel de ființe târându-se de-a lungul sălilor înalte, copleșitoare. Un ins în vârstă lângă mine, la secția de artă romană, în dreptul lui Cezar chel și cu nasul spart, căscase zgomotos fără să ducă mâna la gură, lăsând căscatul să se termine într-un răget fioros și umplând muzeul de un ecou lugubru. Turismul, pe lângă interesul arătat marilor creații universale caracteristic firilor instruite, mai posedă și o latură ascunsă neavând nici o legătură propriu-zis cu arta. De cele mai multe ori
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
în sensul că masculinul o nutrește cu materia existențială, generatoare, iar femininul cu materia contemplativă, receptoare. Rolurile par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat adevărat,/ el lasă cuvintele să danseze singure.// El îmi spune: tu - te duci la editură/ și scrii poezii/ le îmbraci cu rochia ta!/ Eu - mă duc să servesc masa/ cu ceilalți bărbați/ de la care voi primi ceea ce le voi cere./ Eu mă duc
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
effort (sic!) minim" (telefonulmeu.ro); "ne este mai comfortabil să vedem răul undeva în afara noastră, într-o instituție sau persoană" (intercer.net/forum); "Acasă ar trebui să fie pentru oricine acel loc unde se simte comfortabil, unde gîndește că poate lăsa o amprentă" (romania.org/forum) etc. Cuvîntul are o tipică istorie de du-te-vino în spațiul lingvistic european: provenind dintr-un verb din latina tîrzie - confortare (din con + fortis) - , confort are la început - în italiană, în franceză - , sensul "întărire (morală), sprijin
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
Mare păcăleală", de cîte ori vor încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea de multe ori, cu care se aruncă în literatură pot stîrni derută, dar și curiozitate. însă cărțile sale nu vor lăsa niciodată impresia de fals, de neautentic. Într-o cronică la Pisica ruptă (1997), Dan C. Mihăilescu remarca "teribila energie colerică" la Mircea Daneliuc și îl așeza într-o ciudată familie de spirite care se definesc prin negație: Paul Goma, Alexandru
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
descifrez ce fel de modificări s-au produs în mintea și în conștiința mea în cei aproape treizeci de ani de când mă frec zilnic de aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând pe trotuare normale, și nu prin ghemul
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
rousseauisme și rudimente de teorii privind "psihologia maselor", îmi imaginam că nu va trece mult până când frumosul meu exemplu va fi preluat de celelalte scări și că vom face respirabilă atmosfera din întreaga comunitate. Consecința? Mai întâi, cineva mi-a lăsat în cutia poștală următorul bilet: "Ce faci, domnu? îngrădești trecerea? " Pui cătușe florilor"? Ce-i aici, Aușvițu?" Am decodat atât aluzia culturală cât și îndemnul s-o las mai moale cu protejarea spațiului. într-adevăr, impulsul meu ecologic îi obliga
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
face respirabilă atmosfera din întreaga comunitate. Consecința? Mai întâi, cineva mi-a lăsat în cutia poștală următorul bilet: "Ce faci, domnu? îngrădești trecerea? " Pui cătușe florilor"? Ce-i aici, Aușvițu?" Am decodat atât aluzia culturală cât și îndemnul s-o las mai moale cu protejarea spațiului. într-adevăr, impulsul meu ecologic îi obliga pe vecini să ocolească vreo trei metri pentru a ajunge în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă timpul pe banca din fața micului petic de verdeață - lăsându-și, evident, inubliabilele urme ale trecerii prin zonă: capete de ață de la împletituri, cotoare de măr, cutii de chibrituri, semințe, chiștoace de țigări, ba chiar și un toc de pantof și un prezervativ. Toată agitația mea cu stropitoarea, mătura și
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
diplomatic împotriva unei părți a curentului european a fost și cel prin care România a afirmat că va sprijini acțiunile împotriva Irakului. Încît semnificația acestei vizite ar putea fi și aceea că America dorește să sugereze Uniunii Europene s-o lase mai ușor cu supărarea, tot mai fățișă, pentru indisciplina României ca țară candidată la U.E. Deocamdată însă, să ne vedem trecuți de momentul Praga. Se pare că PSD-ul, după ce a pus la rece șampania pentru NATO, vrea să-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
și aceea a regelui Ferdinand (ambele făurite de Mestrovici), monumentul lui I. C. Brătianu, al lui Take Ionescu, al lui Lascăr Catargiu. A scăpat ca prin urechile acului statuia lui Alexandru Lahovari (poate pentru că era mai puțin la vedere). A fost lăsat în pace și bustul lui G. C. Cantacuzino, de la intrarea în Grădina Icoanei. Mai tîrziu, din bronzul statuii lui Carol I a fost turnată statuia lui Stalin. Din bronzul statuii lui Stalin a fost turnată statuia lui Lenin. Din bronzul
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
Lenin - monumentul public după 1989, în România literară, n-rele 34 și 35) aflăm că, în locul statuii lui Lenin din fața Casei Scînteii, va fi amplasată o sculptură a lui Mihai Buculei. Amintita statuie a lui Ilici, realizată de Boris Caragea, lăsa o impresie stranie: larg descheiat la palton, personajul, pe dedesubt, nu-și arăta decît vesta. (Vezi fotografia alăturată.) Numai o privire foarte atentă putea desluși că dispune și de veston, bine pitit sub cutele mantalei. Să stăm puțin și să
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
Să stăm puțin și să cugetăm. Cînd unui om îmbrăcat în palton i se face cald, se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit, se descheie și la haină, lăsînd astfel să i se vadă vesta. A te descheia însă și la palton, și la haină, fără a-l fi lepădat mai întîi pe primul, nu se poate întîmpla decît într-un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la chef
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]