3,223 matches
-
faceți să-mi pară și mie rău, zice Tîrnăcop. — Asemenea treburi se fac într-o fracțiune de secundă, spune Roja. Dacă ajungi să te gîndești prea mult, ratezi totul. — Sînt de acord că ar fi meritat-o, zice Tîrnăcop, dar lăsați, nu vă faceți prea mult sînge rău, că poate o să ne cadă în mîini cu altă ocazie. — Greșești dacă-ți închipui că din cauza lor n o să pot eu să dorm, zice Roja. Sînt alții mult mai periculoși pe care nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Școlii și au luat-o cu viteza melcului spre nord, pe Șoseaua Națională. După mai puțin de un kilometru, ajung la primul punct de control. Se schimbă parolele, li se ordonă să coboare fiecare pe carosabil, sînt identificați și apoi lăsați să și continue drumul. Pînă să ajungă la ultima intersecție și să cotească pe drumul spre Aeroport, mai dau peste încă două filtre identice, care transmit Marelui Stat-Major prin radio informații asupra itinerarului convoiului. Nu a existat nici cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am ratat viața, măcar să fiu consecvent până la capăt. Să nu mai schimb nimic. Ducă-se! -Antoniu, nu mai poți schimba nimic, oricât ar petici Uniunea Europeană, trupul și sufletul tău. Ce i se mai poate Întâmpla, lui Ben, de exemplu? Trebuie lăsat să-și ducă existența până Închide ochii. Ce să mai schimbi la el? S-ar putea să moară dacă-l clintești din spațiul ăsta. Uite, ce frumoasă e seara asta de vară! Paisprezece ,, Dacă nu zidește Domnul casa, Dragă Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tradiționale de gen trebuie restabilite. Dacă nu se produce cât de curând o purificare biologică, ne putem aștepta cu toții la o nouă Sodoma și Gomora. Karp chicoti, apoi deschise ușa spre bibliotecă și bătu Într-un pupitru. Dinspre o ușă lăsată Întredeschisă, care dădea spre coridorul din fundal, am auzit un scaun scârțâind. — Osram Röser, spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și fetele au ce am eu. Oricum, e mai mic, nu trebuie circumscris și se numește „clitoris“. Nu prea eram sigur că am Înțeles la ce se referea. Dar, odată ajuns acasă, m-am Încuiat În baie și, cu pantalonii lăsați, am cercetat problema mai Îndeaproape. Dacă fetele aveau ce am și eu Între picioare, chiar dacă era o chestie mai mică cu câteva numere, nu era exclus să am și eu, la rândul meu, ce aveau și ele. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
el n-a găsit ce căuta, era oare posbil ca nici poliția să nu fi reușit? Anton mi-a spus că a cercetat fiecare centimetru - chiar și-n bucătărie. Din păcate, a văzut doar câteva pahare de cristal, o plăcintă lăsată, și ceva care semăna cu o spatulă. — Cuțit pentru tort, l-am corectat. — Așa că, până la urmă, mi-am spus: „La naiba, dacă ăsta ar fi centrul lumii tale, unde ai ascunde ceva ce nu vrei să fie găsit - nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o Întrebau dacă are de gând să repete reprezentația În versiunea adultă peste câțiva ani. Dar un bucătar i-a zis de acum să se ducă la el. La Început l-a refuzat. Ca de obicei, prietena ei dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și Încă unul plin de sânge, aș putea adăuga. Dar sunt convins că totul a fost Înscenat. Mă tem Însă, că Manetti nu va vedea lucrurile Într-o lumină atât de favorabilă. Ea este de părere că intuiția nu trebuie lăsată să umbrească receptarea rece a faptelor. Până acum se pare că a avut dreptate, desigur - dacă nu luăm În considerare cazul Wilms... Simțind că nu-l cred, Wickert Îmi explică raportul de la autopsie pe care tocmai Îl primise. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Diels de la Secția pentru Securitate Politică a procedat conform legii. Există o dovadă mai bună pentru integritatea acestor domni decât fuga mișelească a fostului Cancelar al Sănătății? Îmi ajung aceste motive ca să cred că Inspectorul Karla Manetti nu ar trebui lăsată să se refere la speculațiile lui Knisch, atunci când cazul ei va fi prezentat În fața instanței. Acest gen de literatură deviantă trebuie interzis și supus la același tratament ca reședința Hatz, cu mult timp În urmă - sau ca biblioteca lui Froehlich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și acolo, nici o grijă, de-acum știm că durerea pe care singuri ne-o provocăm e la o distanță doar de-o amintire. Între timp, hai să-i simt nițel lipsa cu toată ființa mea. Tenul de culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea, asupra realității, a trenului care se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
local: fast strălucitor, dar intim, o ușurare binevenită față de vremea de ianuarie geros de afară. Te simți bine, iubito? Întrebă Hunter, simțindu-mi starea imediat. De fapt, adevărul e că... nu mă simt prea bine, am răspuns eu, cu ochii lăsati În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of, Dumnezele mare“. — Cred că pot să te Înveselesc eu... Nu cred asta, am spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bea încet din paharul cu apă, indiferent la vorbele lui Muraru, pe care îl crede beat deja. Ar vrea să plece, dar căldura și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește prezența lui la uzină pe-o vreme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici cu un capăt de ață; nu spun că m-ar fi pus să fur pentru el, nu-i omul să recurgă la găinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
canal... Ai cîștigat bine? Dreptul de-a-mi continua, anul următor, studiile spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă: "...tînăr, sincer..." și-l sîcîie provocarea crescîndă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l dorești, va fi legat de prezența ta conchide Mihai, retrăgîndu-se puțin, atît cît să sugereze că o lasă să plece. Cristina își aruncă ochii spre el, cu capul întors brusc, speriată aproape, și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se prelinge încet spre rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eroului, de fapt la momentul de final al piesei, hai să-i zicem al spectacolului. "Ăștia discută despre piesa mea?!" îl taie pe Mihai un gînd plin de neliniște. Păreți neliniștit, tovarășe Vlădeanu, rîde vicepreședintele, așezat mai într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește sala, iar Mihai are impresia că obrajii îi vor lua foc. Nu voi repeta spusele domnișoarei precizează Săveanu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un picior pe altul, cu o mișcare ritmică; vibrației corpului îi corespundea o vibrație a chestiei, care o făcea să se întărească. Carol stătea în fața oglinzii celei mari de pe ușa dulapului, admirându-și chestia, care arunca priviri furișe dintre labiile lăsate, acoperite cu păr, în lipsa unui alt acoperământ care poate i-ar fi fost necesar. Se așeza pe marginea patului și își folosea degetele de la ambele mâini pentru a se juca cu ea. Acum avea cam trei sau patru centimetri. Vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ce-avem la masă? întrebă Dan și își trânti pe podea servieta modernă de aluminiu. — Ah, bună, dragul meu, spuse Carol. Se prefăcuse că nu observă intrarea lui și acum se grăbi să-l sărute prelung pe buzele cu colțurile lăsate. Dan observă imediat că se gătise și se dăduse și cu parfum. Purta un șorț dintr-acelea lungi, imprimat cu imaginea unui corp gol. Dar acesta nu-i ascundea pantofii cu toc cui și nici ciorapii de mătase. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a fi văzut la rândul lui. Trase cu ochiul printre storurile lăsate și își văzu iubitul cu soția, cu rivala sa. Cei doi beau șampanie. Alan păstra în frigider o sticlă pentru ocazii speciale și asta era una dintre ele. El și Naomi spuseseră dintotdeauna că își doresc o familie numeroasă. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el, cel care depune sume mari să declare proveniența banilor. Nu publicul și nici șefii politici ai unui demnitar trebuie să aibă acces la aceste declarații, ci organele de anchetă, care mai trebuie să și vrea și să fie și lăsate să-și facă datoria. Pe urmă, demnitarii pot să toace banul public și fără să facă ceva ilegal. Ce lege, ce Parchet Anticorupție îi poate opri să-și voteze prime, pensii de lux, limuzine, excursii politice cu ghiotura în țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]