KorAP: Find »[drukola/base=labă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...160 >

3,980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

și să salte cât mai puțin. O astfel de tehnică presupune, desigur, renunțarea la vârful sensibil, dar nici măcar un obsedat sexual nu-și poate permite să facă abstracție de faptul că o bună parte din viață înseamnă sacrificiu și autocontrol. Laba cu trei degete am născocit-o pentru locurile publice - am folosit-o deja la varieteul Empire, în centrul Newark-ului. Într-o duminică dimineață - urmând exemplul lui Smolka, Tom Sawyer-ul meu - plec de-acasă spre curtea școlii, fluierând, cu o mănușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
săptămână, la Florența, unde ea manechin într-o prezentare de modă la Palatul Pitti. După ce s-au căsătorit, viața lui sexuală consta în faptul că se băga în pat cu tânăra și frumoasa lui mireasă și și-o lua la labă până ejacula în paginile revistei Garter Belt, care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă asigur că balonașele astea chiar rezistă la presiune, am coborât toată săptămâna asta în pivniță și le-am umplut cu litru după litru de apă - oricât de mult m-ar costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în condițiile unui futai simulat. Până acum, totul e-n regulă. Cum rămâne însă cu sacrul cauciuc care și-a lăsat de-acum amprenta de neșters a formei imprimată pe portmoneul meu, cel cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
camionul, prin Irvington, Oranges, către vest - Illinois! Indiana! Iowa! Ah, America mea cu câmpiile și munții și văile și râurile și canioanele ei... Cu genul ăsta de incantații patriotice am ajuns să-mi chem seara somnul după ce-am făcut laba într-o șosetă. Piesa mea radiofonică se intitulează Să sune libertatea! Este (acum știu) o moralitate ai cărei protagoniști sunt Prejudecata și Toleranța și este scrisă în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dar, cu toate astea, preferă să facă escapade cu automobile furate, să fumeze și să bea bere până i se face rău. Îți vine să crezi una ca asta? Despre un băiat evreu? Pe deasupra, mai participă și la concursurile de labă colectivă ținute în camera de zi a lui Smolka după orele de școală cu transperantele coborâte, în timp ce bătrânii lui Smolka se spetesc muncind în atelierul de croitorie. Am auzit și eu câte ceva din poveștile astea și totuși (în ciuda onanismului, exhibiționismului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
așa cum i-a luat-o lui Smolka, chiar în patul lui? Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie, bretele și suspensoare. Și știi ceva? Faptul că mai trăia și era bine mersi m-a lăsat paf. Încă nu mi-am revenit din șoc. Și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a întrebat Ba-ba-lu. Ești însurat? — Nu, nu. În bărbia lui dublă căpătată de curând prinde viață bătrânul latino-american rufos și mare ’oț. — Și-atunci, ăă, cum te descurci cu zambilicile? — Am aventuri, Arn, și mi-o mai și iau la labă. Am zbârcit-o, îmi zic instantaneu în sinea mea. Am zbârcit-o! Dacă se apucă să dea pe goarnă la Daily News? ADJ. ȘEF CONDIȚII UMANE O FREACĂ, Duce și o viață de păcat, afirmă un fost coleg de școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la cioc! Că i-o tragem în toate găurile, așa ai zis! — Fute-m-aș, zic eu, dacă nu vrea, cui îi mai trebuie, hai s-o tăiem de-aici... — Dar eu de-o săptămână mi-o tot iau la labă cu gândul la asta! Nu plec nicăieri! În ce căcat ne-ai mai băgat, băi, Smolka? Nu vrea nici măcar să-mi ia ciocanu-n mână? Eu o țin pe-a mea una și bună: — Uite ce, dacă nu vrea, hai s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nici măcar să-mi ia ciocanu-n mână? Eu o țin pe-a mea una și bună: — Uite ce, dacă nu vrea, hai s-o tăiem de-aici... Mandel: — Cine mă-sa-n cur se crede să nu-i facă măcar o labă unui gagiu? Un căcat de labă. Chiar îi cerem luna de pe cer? Eu, unul, nu mă car până nu mi-o suge sau nu mi-o ia la labă - ori una, ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Eu o țin pe-a mea una și bună: — Uite ce, dacă nu vrea, hai s-o tăiem de-aici... Mandel: — Cine mă-sa-n cur se crede să nu-i facă măcar o labă unui gagiu? Un căcat de labă. Chiar îi cerem luna de pe cer? Eu, unul, nu mă car până nu mi-o suge sau nu mi-o ia la labă - ori una, ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de curvă! Smolka se întoarce, așadar, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-sa-n cur se crede să nu-i facă măcar o labă unui gagiu? Un căcat de labă. Chiar îi cerem luna de pe cer? Eu, unul, nu mă car până nu mi-o suge sau nu mi-o ia la labă - ori una, ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de curvă! Smolka se întoarce, așadar, în cameră, pentru o nouă rundă de negocieri, și revine după aproape jumătate de ceas cu vestea că fata s-a răzgândit: o s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de curvă! Smolka se întoarce, așadar, în cameră, pentru o nouă rundă de negocieri, și revine după aproape jumătate de ceas cu vestea că fata s-a răzgândit: o s-o ia la labă unuia dintre gagii, dar numai dacă rămâne îmbrăcat, atâta tot. Dăm cu banul - și eu câștig dreptul de a mă căpătui cu un sifilis! Mandel susține că moneda ar fi atins tavanul, îi vine să mă omoare - și, când pășesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
iar eu mă întind pe canapea - și mă trezesc dintr-o dată înșfăcat, și e ca și cum sărmanul meu miel ar fi nimerit în vreo mașinărie. Tortura începe în forță, ca să folosesc un eufemism. Însă e ca și cum ai încerca să iei la labă o meduză. — Ce ai? mă întreabă Bubbles într-un târziu. Nu poți să termini? — Ba da, de regulă pot. — Atunci, să nu cumva să-ncerci să te ții. — Nu mă țin. Mă străduiesc, Bubbles... — Număr până la cincizeci și, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pumnul care mi-o tot face praștie e al lui Bubbles - o să-mi imaginez că-i chiar al meu! Așa că mă holbez fix la tavanul întunecat și, în loc să mă amăgesc că dau la buci, ca de fiecare dată când fac laba, încerc să-mi închipui că dau la manivelă. Efectul se simte pe dată. Din păcate, însă, tocmai când ajung în punctul unde îmi doream, ziua de lucru a lui Bubbles ia sfârșit. — Gata, asta a fost, cincizeci, zicea ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi privat și dezamăgit -, întind mâna, o înșfac și PLEOSC! Da, dar drept în ochiul meu. O singură cravașare cu mâna mea de maestru și cleiul țâșnește din mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
iar tot ce-i bun e făcut de unul singur! Măi, ignorantule! Mă, inimă congelată! De ce crezi că ești înlănțuit de-un closet? O să-ți spun eu de ce: pentru că asta meriți! Așa că n-ai să-ți decât iei strumeleagu’ la labă în vecii vecilor! Freacă-ți drăgălașa aia de gămălie la nesfârșit! Dă-i înainte, Șefule, bagă mare, și-așa singurul lucru la care ai ținut cu adevărat toată viața e puțulica ta puturoasă! Sosesc tras la smoching în timp ce ea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
care se complăcea în timp ce alții învățau să citească și să scrie: În jurul unei mese uriașe de ședințe sunt așezați regulamentar toți băieții din Virginia de Vest care candidează la West Point. Sub masă, în pielea goală, se târăște în patru labe nătânga noastră adolescentă analfabetă, Mary Jane Reed. Un colonel de la West Point, cu un baston de ofițer în mână, cu care se bate în răstimpuri peste omoplați, se plimbă de jur împrejurul mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
astea să vorbească corect, eu, cu vocabularul meu de New Jersey, compus din cinci sute de cuvinte.) Pe urmă, mai erau și poreclele prietenelor ei: ca să nu mai zic de prietene în sine! Pudi, Pip și Pietricică, Crevete, Brută și Labă, Scârț, Buf și Baba - ai fi zis că a fost colegă la Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să facă așa ceva! N-am fost în stare să-mi mențin erecția pe Pământul Făgăduinței! Cel puțin, când am avut nevoie de ea, când am avut prin preajmă ceva mai atrăgător decât o mână cu care s-o iau la labă. Dar, după cum se vede, o budincă de tapioca nu se poate înfige în nimic. Pentru că asta-i ofer eu acestei fete - o budincă de tapioca! O bucată de pandișpan jilav! Un degetar cu o substanță topită neidentificată! Și, în tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eram decât eu însumi. Poate că, de fapt, asta și sunt, un lingerică de pizde, gura nevolnică a unei găuri de muiere! Linge! Așa să fie! Poate că cea mai înțeleaptă soluție ar fi să-mi duc viața în patru labe! Să mă târăsc prin viață înfruptându-mă cu păsărici și să las creaturile bipede să îndrepte relele pământului și să întemeieze familii! Cine are nevoie să i se ridice statuie, când pe stradă sunt atâtea ospețe umblătoare? Atunci, hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

flăcările o mistuie de jos în sus. Flăcările i-au ajuns la mâini când îi dă drumul, strigând „Nu!“ și băgându-și degetele în gură. Mona se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă, de lângă familiile cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dar întotdeauna mi-am dorit să am penis. Nu am chef să aud așa ceva, zic. Și Helen zice - prin gura polițaiului - zice: — Cum te urc în taxi, mă bate gândul să mai rămân în tipul ăsta și să fac o labă. Așa, ca să văd cum e. Și eu zic: Să nu crezi că treaba asta o să mă facă să te iubesc. Pe obrazul polițaiului se scurge o lacrimă. Stând aici așa, gol-pușcă, îi zic: Nu te vreau. Nu pot avea încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
expediază sacul de haine spre mine cu un șut, zicând: — Îmbracă-te odată, fir-ar al dracului! Eu am venit aici ca să te salvez. Cu pistolul tremurând, dom’ sergent zice: — Vreau să te scot odată de-aici ca să fac o labă! Capitolul 42 De jur împrejur cuvintele se amestecă. Cuvintele, versurile și dialogurile se amestecă într-o supă care ar putea declanșa o reacție în lanț. Poate actele lui Dumnezeu sunt doar combinația cea mai potrivită de mizerii mediatice aruncate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

anii tăi, trebuie să muncești cinstit, nu să te ții de găinării. Altfel... Ești liber! Să trăiți! Mircea Emil se înclină în fața comandantului, apoi în fața plutonierului și se întoarce să iasă, făcînd cu ochiul cîinelui care stă cu botul pe labe lîngă ușă. Cîinele ridică buza se sus puțin, atît cît să i se vadă dinții. Ce ți-aș mai întinde pielea pe veșca unei site, să fac o dobă pentru Anul Nou, ca-n copilărie gîndește Mircea Emil trecînd pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]