4,013 matches
-
strigă râzând ariciul iepurașului, vesel nevoie mare de isprava sa. Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas să se odihnească. - Ce-a vrut? - Era curios să știe cine locuiește aici, îi mărturisi, cu glasul ușor
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
și numai vijelie lăsă în urma lui. Supărat de mama focului, nu înțelegea cum niște ființe atât de mici se distrează-acum pe seama lui. - Eu, cel mai viteaz dintre animale, am ajuns de râsul lor! se-ntrista ursul, stând cu botul între labe. - Nu te necăji, stăpânul meu, îl mângâie cu vorba, din pragul ușii, iepurașul. - Cum să nu fiu supărat când un animal cum e ariciul îndrăznește să-și încerce puterea cu mine! Nu s-a mai văzut așa ceva! - Ei, ba bine
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
deci, de aceeași părere? Ursul nu mai înțelegea nimic. - Păi cum nu! continuă urechilă. - Și de ce, mă rog? Mai pot eu oare să am încredere în tine? Nu mai înțeleg nimic. Și Mormăilă se culcă din nou cu botul pe labe. - Nu te supăra, stăpâne, ci ascultă-mă. Doar știi că blana lui e acoperită cu țepi. Nu ai cum să-l învingi! - Ai dreptate, încuviință ursul. Și când a spus că mai trece pe aici? - Știu eu? Cum i-o
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
paznic la casa mea. - Bună slujbă, conașule, n-am ce zice! mormăi iepurașul. - Bună, bună, să știi tu asta!dădu ursul din cap, aprobându-și singur spusele. - Ei, da! Îmi e o foame, stăpâne... și iepurașul se ridică în două labe. - Descurcă-te! Vezi poate o fi rămas ceva din prânzul meu. Acestea fură singurele cuvinte de consolare din partea ursului. Iepurașul, sfios, începu a cotrobăi prin casa ursului, poate, poate a găsi și el ceva de-ale gurii. Însă nimic! - Stăpâne
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se gândi cum să facă să-l pună pe urs cu botul pe labe. A doua zi, cum se lumină de ziuă, cu aerul unui învingător, urechilă se propti în fața ușii, așteptându-și stăpânul să se trezească. Și când acesta se deșteptă, cu mișcări greoaie și neîndemânatice, răsturnă mai tot ce îi stătea în
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
chiar prietenul lor! spuse iepurașul, șezând cu o atitudine impunătoare în fața ursului. Acestui însă nu-i venea să-și creadă urechilor: - Tu îmi ordoni mie, albeață obraznică? Și ursul, nervos peste poate, era gata-gata să-l prindă pe iepure în labe. - Nu așa vorbește un stăpân? făcu iepurașul pe-a miratul. - Tu, stăpân??? - Tu mi-ai încredințat astă misiune, ursule! - Și ce-i cu asta? - Asta e acum! Șeful este șef! - Obrăznicătură! mormăi ursul. Ia vezi-ți de lungul nasului! - Așa
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mai apoi tu vei duce treaba la capăt. Iepurașul părea a fi mulțumit de această înțelegere și de înțelepciunea ursului: − Așa să fie, precum spui! Încet, încet, târâș-grăpiș ursul se apropie de scorbură. Nu se întâmpla nimic, era liniște. Cu labele-i puternice, moș Martin se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
încet, târâș-grăpiș ursul se apropie de scorbură. Nu se întâmpla nimic, era liniște. Cu labele-i puternice, moș Martin se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mine, sunt o frumusețe! - Roșcato! nu știu ursul cum să o mai supere. - Voi fi fiind roșcată, dar sunt mândră de deșteptăciunea mea! Și vulpea plecă, întorcându-și coada. Ursul mormăi atunci și mai puternic, așezându-se cu capul pe labe. Era tare supărat că nimic nu reușea să facă bine. Până și ariciul își bătuse joc de el. Se hotărî atunci să meargă acasă, să încuie ușa și să hiberneze până la primăvara viitoare, căci poate așa mintea îi va fi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
poate fi egalat de niciun bărbat. Pinguinii, aceste păsări ale polului înghețat, sunt născuți numai și numai pentru dragoste. Iată și clipa nașterii, a ieșirii din ou. Mai întâi oul este păstrat sub penajul pinguinului vreme îndelungată. Apoi, așezat pe labe, el este deplasat cu o măiestrie de invidiat, femela veghând să nu facă vreun pas greșit și să deterioreze fructul dragostei. După naștere, urmează clipa grea a așteptării masculului, plecat la ocean să vâneze pești și să aducă hrană. Le-
POVESTIRE ÎN ALB de HARRY ROSS în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 by http://confluente.ro/Harry_ross_1399126362.html [Corola-blog/BlogPost/343238_a_344567]
-
Am trăit atunci clipe de neuitat când timiditatea ne permitea uneori și mici acțiuni după lungi clipe de tăcere și admirație reciprocă. De unde să-mi dau seama că totul era aranjat de guvernul din umbră, viitoarea soacră, spre a pune laba pe un falnic și vânjos flăcău ca mine. Voia probabil ca să aibă nepoți arătoși ca mine. Și așa, m-am lăsat prostit de vorbele de miere și am votat! Bate-mă peste gură Doamne, voiam doar să zic că m-
SOACRA, BAT-O VINA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1410156625.html [Corola-blog/BlogPost/349422_a_350751]
-
în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. Căldura a cuprins amândouă
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Supararea_lui_boschito_marian_malciu_1379857856.html [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
Zulfy,două inimi secate care-și plângeau durerea ,inchise în tăcere. Am plecat abia tărziu în noapte,un om și-un câine ,uniți prin suferință.... Mă uit fără să vreau la Leila. Chircită de durere ,stă jos ,cu botul între labe ,așteptând ca cineva să îi ofere alinare. Suntem atât de egoiști,încât considerăm adesea că suferința unui câine nu are importanță. O mângâi încet pe creștet și îmi răspunde lingându-mi piciorul pe care se culcase. - Domnul Ionescu ? Vocea medicului
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1431756349.html [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Și suma oferită săltă tot din trei în trei pân-ajunse la frumușica sumă de trei sute... Aici, lui Sandu-i sclipiră privirile și dădu s-apuce licitata, dar vai, un câine de pripas insinuat cine-știe cum și când, trase cu laba parizerul discordiei, îl înghiți dintr-o hăpăire, răpind pauperului de Sandu ocazia de-a-și reconsidera bugetul pentru a doua zi... Păgubitul de Sandu schimbă nota cu hohote de râs infailibil ridicându-se. -Să mergem, dar, la Cireșica! Referință Bibliografică: ZI
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459063409.html [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
mea cu Camelia va merge bine doar până la eliberarea fostului ei soț. Așa a și fost. Într-o stupidă bătaie cu persoana în cauză, acesta folosind un cuțit de bucătărie în propriul meu apartament, mi-a spintecat tendonul principal din laba piciorului drept. Punct. El a ajuns din nou după gratii, iar eu pe mâna medicului plastician Brătilă de la Spitalul de Urgență din Petroșani, care, într-o operație reușită, a suturat tendonul tăiat. Dar, în acest material, restul nu mai contează
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1461964644.html [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
guguștucii încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își rotunjesc cuibul în nuc și apoi își rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357224554.html [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357224554.html [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Singur Trenul încremenise într-o stație părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau în jurul bisericii ridicată ca un semn de întrebare Caii își pășteau cozile
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357224554.html [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
un târziu, minunea s-a întâmplat. Ursulețul însetat, tocmai încerca să bea apă, din pârâiașul ce izvora din munte. Englezul se apropie de urs și dori să-l prindă cu un lasou. Neânfricatul îl simți, se sperie, lovi omul cu labele pentru a se apăra și o luă la fugă. John, căci așa se numea bărbatul, se șterse de sângele ce țâșnise din zgârieturile de pe față. - Dar, ce-ai pățit ? Cine te-a zgâriat atât de tare ? îl întrebă patronul când
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1472687661.html [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
o cămașă albă, lungă până la genunchi, cu mâneci largi, brodată pe margini și la piept și guler cu „râuri” înguste de flori; peste cămașă își trăsese o vestă din „pănură”, iar pe sub poalele ei - niște izmene albe, largi, legate deasupra labelor picioarelor cu băieri; în picioare, „pă gol”, avea niște papuci din „trențe”, iar peste mijloc se încinsese de mai multe ori cu un brâu lat, brodat peste tot cu romburi roșii și negre. A luat de pe pervazul ferestrei o sticlă
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1445377465.html [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
Natură, liniște, ciripit de păsărele, soare, să tot trăiești... O secundă avu impresia că are halucinații deși nu băuse nici jumătate din pet. Un fel de fulger negru îi trecuse prin fața ochilor, iar pantoful drept îi explodă. Cu tot cu jumătate din laba piciorului. Scoase un răget de durere și intră în comă cu regretul că nu terminase berea... S-a trezit așezat pe un pat mai curat decât își amintea că dormise vreodată, destul de confuz și cu piciorul drept bandajat. O fată
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1487244198.html [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
de știință on-line ca argument al întâmplării de la Făurei. Lumea științifică reacționă ca de obicei intrând în controverse fără nici o logică. Se dovedea că era vorba de o mistificare, că individul prezentat este un schizofren care s-a mușcat de laba piciorului, ori că totul este aranjat pe fotoshop. Spre norocul tuturor nimeni nu ia în seamă controversele științifice. Dar adevărata lovitură de imagine fu dată tot de savantul cel tânăr care, din dorința de a scoate ceva bănuți, dar și
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1487244198.html [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CINEVA MĂ AMENINȚĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului Cineva mă amenință Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice, Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță, Altcineva mă înjură de strămoși, dar ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E, Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună, Tu ai
CINEVA MĂ AMENINŢĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Cineva_ma_ameninta_boris_mehr_1364453807.html [Corola-blog/BlogPost/345466_a_346795]
-
că rugăciunile mele lucrează și apără sufletele celor de-acasă. Uneori simt cum intru în legătură cu ei și le spun ce să facă și legătura asta mă face să uit pustiul care mă-nconjoară și frigul de-afară care le îngheață labele coioților din jur. Ceva mai departe, Antim aranjase un osuar cu craniile daphnioților îngropați pe Athos. Erau zeci de cranii și probabil mai există alte zeci nedescoperite. Toate erau la fel - nu găseam nici o diferență între ele, deși el le
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bruno_stefan_athosul_neamul_bruno_stefan_1387669174.html [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
o monedă. Rașka e ditamai flăcăul. Când vede moneda își exprimă pe dată dorința de a o avea: - Rașka, Rașka, Rașka... Pricepe ce trebuie să facă ca să o capete. Își scoate membrul și și-l freacă în mână: - Rașka, Rașka, laba, laba... Femeile și fetele zoresc pasul dispărând. Bătrânelor nu le rămâne decât să se închine, dacă sunt prin apropiere. Singura care rămâne impasibilă, ba chiar uneori se amuză, este Țoapa. Impasibilă rămâne și la faptul că deși este vorbită de
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1468474763.html [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]