4,444 matches
-
spun tot visul! Și Silvia deveni iarăși veselă, vorbind șoptit, cu un aer misterios: -Se făcea că mă atacau tot ăia de la televizor(e vinovată, vinovată!).Toți alergau după mine:mustăcioși, pletoși, chelioși, burtoși...Dar acum nu mai eram în labirint, ci pe o câmpie mare, însorită. Alergam să nu mă ajungă. Și ai apărut tu, călare pe un cal alb, înaripat. Deși erai desculț și în pijama, aveai un paloș, ca un fulger. Când îi loveai în cap se transformau
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
aprinzând scânteiele amorțite în el care încă sunt pline de viață. Altul să ’vadă’ mai bine se izolează undeva, unde este liniște și ascultând muzica preferată, cea pe care o dorea s-o audă și care îl poartă prin toate labirinturile firii sale cu toleranță, când cu furie, ori acele sonore îi pot atinge un punct din simțiri, asemenea chinezului cu acupunctura, și-l duce virtual hăt, spre infinituri. Artele nu se pot compara între ele, fiecare fiind de sine stătătoare
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
poate transforma însuși, nu prin natura, ci prin lumină și harul divin, într-un sfânt al lui Dumnezeu. ● Dumnezeirea este o mare taină, dar și omul este o taină. În adâncul structurii sale anatomice și psihologice, și dincolo de acestea în labirinturile quantice ale conștiinței, se acunde acel “eu”, acel “infinit limitat”, suficient sieși, si totusi nedesăvârșit numai prin sine. Paradoxul iubirii creștine este că nu putem iubi dacă nu împărtășim cu altii însăși viața noastră, daca nu ne sacrificam pentru alții
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
dată de adevărul lui Dumnezeu. Pentru aceștia nici lanțurile morții nu-i mai pot ține prizonieri ai întunericului. Dar există și oameni care se zbat precum insectele prinși în painjenișul înșelător și fatal al istoriei, din care precum dintr-un labirint nu mai știu cum să iasă la lumină. ● Nadejedea noastră nu este recâștigarea “paradisului pierdut”, ci îndumnezeirea. Condiția paradisiacă a omului a fost superioară celei de după căderea din hâr, dar Împărăția lui Dumnezeu promisă de Hristos este o împărăție a
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
curg a ploaie... Sărută-n taină chiar fântâna, O vezi? Sfioasă întinde mâna Și răcorește câmpul care Topit de vremi e-n așteptare! Sărută lutul ce-i crăpat Și stă pe prispă îngândurat, De-o vreme se încurcă firul În labirint pierdut e șirul... Sărută versul ce se scrie, Cât mâna asta este vie, Tardiv vei spune la plecare C-ai întâlnit în drum o floare... Sărută chiar răcoarea asta Că am trecut iarăși năpasta Și-n poală strânge flori de
SĂRUTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380199_a_381528]
-
mă ajute să nu mă mai gândesc la el.”. Involuntar sau nu, aceste pasaje ne trimit cu gândul la cele două propoziții-cheie ale lui Mircea Eliade, care-i rezumă crezul și obiectivul vieții sale: Să mă înțeleg, să înțeleg” (,,Proba labirintului”). Ori: ,,...sunt parcă atrasă în mijlocul unui carusel, care se învârte și se tot învârte... Sunt amețită. (...) ...chiar nu știu ce se întâmplă. Și mă duc lunea, doar lunea, în fiece săptămână, la el în birou. Îi spun ,,lunea cu el”. Este un
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de dezamăgiri, uneori chiar și de groază în „office-ul galben”. Într-un limbaj seducător, uneori frust, dramatic, palpitant, alteori plin de poezie și emoție, MMI ne prezintă - de cele mai multe ori în ritmul trepidant în care taxiul condus de el străbate labirintul de străzi al metropolei americane - viața plină de contraste, aspră dar și captivantă, crudă și plină de pericole dar și de promisiuni, a taximetristului de noapte. „Mă lupt ca dementul cu taurul galben” - mărturisește MMI, pentru care însă, scriitor și
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
români doar prin ocazia nașterii”. Ne-a adus această bucurie a regăsirii nepoata sa de la fiica Irina, Ariadna Avram, descendenta care menține firul de legendă a familiei Löwendal. Moștenind numele bunicii sale, ei i-a fost predestinat să poarte prin labirinturile timpurilor nefaste lumina visului de a recupera creația integră a pictorului, începându-i periplul european din Bucovina, pământul binecuvântat să-i inspire cele mai reprezentative opere. Ariadna, nepoata, n-a avut decât norocul să-l privească pe bunic cu ochișorii
FIRUL ARIADNEI A READUS PITORESCUL ŢĂRANULUI ROMÂN LA CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/94207_a_95499]
-
și pionierat în domeniu: ,,Mecanica socială’’. Viorel Coman practică o maieutică de o exactitate feroce, necruțătoare, dar, tocmai de aceea, tămăduitoare în fond, salvatoare a galaxiei de ,,noduri și semne’’, prin descifrarea nemiloasă a tuturor temelor esențiale, subiacente, subtile, a labirintului de drumuri epice văzute și, mai ales, nevăzute (de alții) ale Povestașului-Aurfaur. Spațiu literar inconfundabil Într-un soi de Lămurire/ În loc de prefață/ Notă a autorului: ,,Rădăcini și semne’’ (care nu este menționată în ,,Cuprins’’!), Viorel Coman își deconspiră premisele, criteriile
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
fiarele? Nu au cum, n-au prea fost folosite de tine. Ce zici, oprești într-o benzinărie? Ia o gură de aer din furtun și visează spre drumuri noi, asfaltate sau nu. Curaj! Schimbă-ti traseul astăzi!Cristina Pârvu... XII. LABIRINTUL NORILOR, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. Labirintul norilor Cristina Pârvu Du-mă, iubire, pește gleznele norilor, Sărută-mi buzele, lângă soarele palid. Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
o benzinărie? Ia o gură de aer din furtun și visează spre drumuri noi, asfaltate sau nu. Curaj! Schimbă-ti traseul astăzi!Cristina Pârvu... XII. LABIRINTUL NORILOR, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. Labirintul norilor Cristina Pârvu Du-mă, iubire, pește gleznele norilor, Sărută-mi buzele, lângă soarele palid. Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va fără raze, fălit. Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-mă, iubire, pește gleznele norilor, Sărută-mi buzele, lângă soarele palid. Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va fără raze, fălit. Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde, Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor. Citește mai mult Labirintul norilorCristina PârvuDu-mă, iubire, pește gleznele norilor,Sărută-mi buzele, lângă soarele palid.Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor,Cerul rămâne-va fără raze, falit
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va fără raze, fălit. Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde, Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor. Citește mai mult Labirintul norilorCristina PârvuDu-mă, iubire, pește gleznele norilor,Sărută-mi buzele, lângă soarele palid.Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor,Cerul rămâne-va fără raze, falit.Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde,Departe de ochii ființei și-ai
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-mă, iubire, pește gleznele norilor,Sărută-mi buzele, lângă soarele palid.Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor,Cerul rămâne-va fără raze, falit.Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde,Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde,Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor.... XIII. CÂNTECUL APEI, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Câtă muzicalitate există în cântecul apei! V-ați gândit vreodată? Pentru început, imaginați-vă
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Groza Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Căzute parcă sunt în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la
DOUĂ PRIVIRI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378282_a_379611]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > TE IUBESC Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului TE IUBESC Iubite, inutil mă mint, Suntem pierduți în labirint Și căutăm în contratimp Ieșirea viselor uitate, În deznădejdile acumulate, Din goana clipelor furate, Noi căutăm lumina-n sine, Scursa din mine înspre ține, Ca o suava senzație de bine, În jurul nostru sunt pereți de piatră, Sunt gândurile care nu
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
căutăm lumina-n sine, Scursa din mine înspre ține, Ca o suava senzație de bine, În jurul nostru sunt pereți de piatră, Sunt gândurile care nu ne iartă, Și timpul care nu ne-asteapta Și glasu-i mut și suntem uzi, În labirintul oamenilor surzi, Nu te aud, nu ma auzi, Pământu-i transparent că efemerul, Deasupra noastră uneori doar cerul Mai e albastru, precum gerul Din sufletul curat și blând Pierdut de noi pe-acest pământ, Pământul oamenilor deseori plângând. Dar zid de
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Te-am zărit în vis, mamaie, Chiar la poartă așteptând, Îmbrăcată-n simple straie, Și cu zâmbetul tău blând. Aveai mâneci suflecate, Sub batic, păr din argint, Palmele adânc brăzdate, Ca-ntr-un joc de labirint. Dimineți, să mergi la sapă, Când bătea fix ora patru, Cu-n pachet și ceva apă, Străbateai în lung tot satu'. Veni Sărbătoarea Mare, Hristos Domnul a-nviat, Iar acel moment în care, Te-apucai de preparat. În cuptorul din ogradă
LA ȚARĂ de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377139_a_378468]
-
dacă nu ai certitudini orișice liman e iluzoriu iar guvernul provizoriu eșuează-n platitudini pe întinderi de ivoriu că sunt scrise și nescrise în mai noi sau vechi anale taine convenționale ce cuprind numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau nu-ți e drag Excelența, domnul duce, premoniția de mag... Citește mai mult orice pas e o capcanăorișice succes e un dezastrupe boltă fiecare astruînseamnă-o străduință vanăși taxe în registrul de cadastrula ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
dacă nu ai certitudini orișice liman e iluzoriu iar guvernul provizoriu eșuează-n platitudini pe întinderi de ivoriu că sunt scrise și nescrise în mai noi sau vechi anale taine convenționale ce cuprind numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag ... Citește mai mult orice pas e o capcanăorișice succes e un dezastrupe boltă fiecare astruînseamnă-o străduință vanăși taxe în registrul de cadastrula ce bun s-atingi o țintădacă nu câștigi finala,că nu faci parte din cabalași n-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
2293 din 11 aprilie 2017. Te-am zărit în vis, mamaie, Chiar la poarta așteptând, Îmbrăcată-n simple straie, Și cu zâmbetul tău blând. Aveai mâneci suflecate, Sub batic, par din argint, Palmele adânc brăzdate, Ca-ntr-un joc de labirint. Dimineți, să mergi la sapă, Când bătea fix oră patru, Cu-n pachet și ceva apă, Străbăteai în lung tot satu'. Veni Sărbătoarea Mare, Hristos Domnul a-nviat, Iar acel moment în care, Te-apucai de preparat. În cuptorul din ograda
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
să fie, ... Citește mai mult Te-am zărit în vis, mamaie,Chiar la poarta așteptând,Îmbrăcată-n simple straie,Si cu zâmbetul tău blând.Aveai mâneci suflecate,Sub batic, par din argint,Palmele adânc brăzdate,Ca-ntr-un joc de labirint.Dimineți, să mergi la sapă,Cănd bătea fix oră patru,Cu-n pachet și ceva apă,Străbăteai în lung tot satu'.Veni Sărbătoarea Mare,Hristos Domnul a-nviat,Iar acel moment în care,Te-apucai de preparat.În cuptorul din ograda
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
pânză de păianjen care-și lungește franjurile dezordonate, pentru a acapara tot ce-ntâlnește în preajma ei, inclusiv, oamenii. Veselia și bunătatea sunt povești nemuritoare, umorul e-o peliculă SF cu marțieni, dar sunt normale atrocitățile oamenilor care se plimbă prin labirintul vieții, conduși de răutate și invidie, schimbând drumul drept și luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după niște zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
Moorhouse, Nach Paris! de Louis Dumur și plănuita ediție a cărții lui Stephan Ambrose Cetățeni și soldați, trezind spiritul, cu noblețea cu care doar cărțile reușesc. Exclama un personaj din proza lui Mircea Eliade, în acest sens: Am ieșit din labirint! Era riguros, cu o sobrietate discretă și, în același timp, atât de cordial, privind cu insistență mersul lumii și mersul semenilor, știind că există lume ca lumea și lume ca nelumea, găsindu-și echilibru în ideile sale, în studiu și
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
se desprinde din proza de mare subtilitate a lui Dumitru Radu Popa. Pe de o parte prin amestecul de real și fantastic, ce balansează între un tărâm luminos, plin de culoare și armonie, și un tărâm straniu, ambele deschizând un labirint al lumilor paralele, al planurilor multiple, atât spațiale, cât și temporale. Pe de altă parte, prin paradoxala gravitate a umorului și a ironiei ca spirit critic ce demistifică, nu prin evaziune, ci prin asimilare și depășire. Toate acestea sunt potențate
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]