462 matches
-
eterogene ale noului spațiu social: de sub pavaj, plaja, iar de sub veșmintele proprii, nuditatea. Inițial frecventat de naturiști pașnici, împăcați în bună parte cu mediocre juisări, treptat locul a fost asaltat, în numele toleranței, de felurite grupări cu orientare sexuală mai degrabă labirintică și exigențe extreme. Amestecate în urna inocentă a combinatoricii, după un număr suficient de mare de nepotriviri neconcludente, rimele cântate de Rică poposiseră, una câte una, în urechile cele mai neprimitoare, cum era și firesc. Bunăoară, unui cuplu de motocicliști
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bine strânse - o posibilitate având iarăși mult de-a face cu confuzia dintre intrări și ieșiri, creatoare de abstracțiunea adimensionalului. Un punct ale cărui intrări și ieșiri se confundă poate părea infinit de mic sau de mare, în funcție de potențialul lui labirintic, determinat de configurații de puncte exterioare. Felul straniu cum femeia se răsucea sub mângâierile lui și-afară din calea lor crea ceea ce un observator superficial, prizonierul unui referențial euclidian, ar fi numit contratimpi. Totuși, deși sensibilizat la asprimile detenției, pentru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în felul omisiunii, prin care depărtarea adâncă e ademenită în intimitatea gestuală a proximității, cu-ale ei netrasate răspântii. Scăparea reprezintă în primul rând un efect de derelicție la nivelul atenției, ce ne permite să categorisim obstacolul ca străin. Întâmpinăm labirintic. Tot așa cum kairos, momentul oportun, evoluează pe sfera lui de nestatornică perfecțiune, pe nebăgate-n seamă și inconsecvent, prin frânturi de gesturi răzlețite și disparate, momentul inoportun e-mprejmuit cu un "zid" de către cel ce-l va întâlni, parcă anume spre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
interdependență. Metafora-titlu (de natură conceptuală) marchează apartenența "discursului" la o anumită sferă de cunoaștere științifică pe care o individualizează. Reprezintă un parametru cu rol orientativ: este elementul ce orientează selecția operată de omul de știință, în universul greu de delimitat, labirintic, al domeniului cunoașterii abstracte. Metafora-titlu a devenit instrument logic de operare, de selectare și individualizare a informației la nivelul macrostructurii limbajelor specializate. Operația de organizare/ de reglementare a raporturilor dintre metafora-titlu și domeniu/ ramură nu poate fi realizată înafara funcției
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
îi tremură în gât, iar "o altă voce din adâncul ființei îi spune că mâine va trebui să asiste la liturghia de dimineață"... În vreme ce Sofia, tatăl ei și dr. Dürrfeld vizitează salina, acel "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte o anticatedrală răsturnată", inima tinerei bate să-i sară din piept. Se simte profund tulburată de acel "inexprimabil orice-ar-fi, această zăpăceală ciudată care a revărsat dintr-odată asupra ei căldura unei lovituri de fulger, făcând-o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să ni le mărturisim. În teoriile sale asupra subconștientului, doctorul Freud a atins firește și această problemă. El a arătat că și noi purtăm în suflet, asemenea minelor de sare de la Wieliczka, un "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte", genuni nepătrunse, adâncimi nebănuite... Partea a treia 1944-1968: Eboșă de cuplu "eliberat" 1945-1950: O ELIBERARE A CORPURILOR? Departe de Auschwitz, capitala imperiului nazist, forțele aliate se desfășoară, se reorganizează și pregătesc o contraofensivă. În 1941, echilibrul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nici cel mai mic gest de intimitate într-un taxi. Ținea cu tot dinadinsul să-și păstreze demnitatea. "Ceea ce este perfect normal. În taxi, doamnă, în pat, curvă". Convins de gândul acesta, consimte să se mulțumească deocamdată cu "alte mișcări labirintice ale limbii", așteptând ca taxiul să ajungă la destinație. Dezastru, însă! Odată ajunși la Leslie acasă, are loc naufragiul, răsunător, funest, cumplit. Cei doi tineri eșuează pe o canapea, așezată sub un tablou de Degas, Stingo pomenindu-se, la capătul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simt o ezitare ciudată: e drumul unic, e ultimul drum sau cel mitic, închipuit, ireal, viitor? Uneori îmi pare că orașul meu cultural el însuși ezită între a fi cel concret, pozitiv, veritabil sau cel din vis, fictiv, iluzoriu, himeric, labirintic. Drumurile se încrucișează indecis și eu însumi sunt îndoielnic, oscilant. Evanescența din această zonă de mijloc, unde-și dau întâlnire viața și reveria, cere mai multă lumină sau poate e mai bine să rămână așa? Explorarea catacombelor, beciurilor domnești, galeriilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nou-construit al spitalului, încă neterminat; cei în fază gravă sunt opriți în clădirea veche fosta cazarmă militară, ce-i drept călduroasă dar mizeră, sub stricta supraveghere a medicilor și a personalului asistent. Prin aceste ,,săli de așteptare’’ și prin coridoarele labirintice care le unesc, printre pacienți molcomi și asistente grăbite, mai mereu umblă unul sau mai mulți câini ,,eșuați’’ din haitele de afară. Sunt obișnuiți să se plimbe nestingheriți, cerșesc cu boturile lor umede câte un dumicat de pâine. Primesc chiar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de Eliade. Deși nici Wikander nu a scris în mod special despre labirint, într-o recenzie la cartea lui Jan de Vries, Untersuchung über das Hüpfspiel-Kinderspiel-Kulttanz (1957), el face o introducere lărgită, înaintea prezentării cărții, urmărind originea denumirii marilor construcții labirintice din piatră din nordul Europei:în Scandinavia, dar și în Anglia sau nordul Germaniei. Toate provin nu de la numele cetății grecești Troia, ci de la un joc de copii, numit „al Troiei” și descris în amănunt în Eneida (V, 585-600). Vezi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
linia de gândire și luptă a tatălui, a ridicat numele familiei pe o Înaltă treaptă a onorabilității și notorietății, iar d.p.d.v. național - el intră, orice s-ar zice, În istorie. Da, dar cum?! Este evident că destinul său, Încercat și labirintic, a fost urmărit de noroc. Ca și al lui Ceaușescu. Dar... amândoi nu ar fi putut face „ceva mai mult” din acest noroc? Întrebat de unul din potentații Orientului, În secolul al VI-lea Î.Hr., Înțeleptul și legiuitorul grec
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acea instinctivitate a spiritului sau a sentimentelor. Norocul meu, pentru a reveni la umilul dvoastră autor, este printre altele faptul că valorile pe care le-am „pipăit”, ca să zic așa, presimțit și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele adolescențe, s-au dovedit rezistente, formidabil de actuale pe tot traiectul carierei mele, „verificându-se” apoi În multe și diferite situații umane sau livrești, dând legitimitate acelor „oarbe și stângace pipăiri” spirituale ale celui ce fusesem. De fapt, oferindu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realității, pe mine, infinit de mărunta și perisabila ființă vie, tot acest „teatru” enorm și vast, teatru al Mișcării și al Materiei, nu cumva Își găsește echilibrul tocmai În infima și „disprețuita” mea ființă? În spiritualitatea mea născută atât de labirintic și În urma unor atât de Îndelungate și contorsionate prefaceri istorice ale materiei, cea care, printr-un „act” Încă neexplicat, profund ciudat, paradoxal, a făcut saltul enorm din anorganic spre organic și apoi, Încă o dată, un al „dolilea salt”, să „extragă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu! -, după decenii, se arată a fi o opțiune „de fond”, una din acele opțiuni care nu numai „ne plac” sau „ne desfată”, dar „ne formează”! Mai mult: sunt ghizi reali și vii Într-o carieră adesea zbuciumată și aparent labirintică a creației; ghizi nu numai În sens profesional, dar și moral. Iar cînd vorbesc de moral și moralitate nu mă gândesc În primul rând la accepțiunea lor comună, ci la sensurile nietzscheniene ale acestor atribute, la acea die moralität care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar un „sens al vieții!”. Pentru unii, se’nțelege, pentru acea ciudată elită care, ajungând la „malul vieții”, la limita ei biologică, poate s-o privească „de sus”, așa cum, de pe o Înălțime mare la care ai ajuns după un drum labirintic, dificil, unul din acele suișuri de munte În care te-au surprins ceața sau ploile dure și În care, pierduți prin păduri dense și văi ce nu se mai termină, pierzi adesea din vedere ținta, vârful, de parcă el ar Înceta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
culege roadele miraculoase, acele mere de aur din grădina Hesperidelor, dar am fost „dotați” În același corp și În aceeași minte cu reflexe de a fugi de „ele” În clipa când Întindem mâna să le apucăm. În această lungă și labirintică existență, care uneori are aerul - sau caricatura! - unui basm! Iar aceste „semnale” care „trădează” o „dublură” a Memoriei Îi apar naratorului proustian, lui Marcel, doar În zorii senectuții; astfel, el trăiește acele fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai sus, În câteva rânduri, a problematicii, În fond, existențe a conceptului de „sens al vieții” - o „realitate” care, ca și un fluture, când e - când nu e!, la fel și noțiunea de soartă, pe parcursul unei vieți, În cerc sau labirintice, calme sau năvalnice, ne apare ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii mele, Cartea și Erosul, nu numai că mi-au „bântuit” lunga, labirintica mea tinerețe, dar, după ce m-au „chinuit” decenii, mii și „milioane” de ore, zile și mai ales nopți, albe, fosforescente, tensionate, vii, m-au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin intim și social ritmat, cu aparențe oarecum logice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
formă arogantă de a clama libertatea însăși. Libertatea persoanei ce cu greu se distinge azi, după mai bine de un secol de „mișcări de masă”, de „revoluții”, de suspectare a individului și a individualității. Pentru mine, în post-adolescența mea „extrem labirintică”, dezordonată, lipsită în aparență de un scop sau motivație plauzibile, această „frază” a lui Nietzsche a devenit un „scop” deoarece, cum ușor se poate observa, aveam nevoie de ea, dar nu o nevoie „oarecare”, o necesitate amestecată printre altele, cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exprima „pe mine” și epoca mea în forme majore, apte de un simbol și o metaforă universală?! Și această „problemă” a capacității mele de expresie majoră și universală mi-am pus-o încă de la începuturi, la ieșirea mea îndelungată și labirintică din anii „infiniți” ai adolescenței și din poziția mea marginală, chiar și față de propria mea generație biologică, în al treilea deceniu de existență; acestea, ca și „obrocul”, șapa de plumb stalinistă ce sufoca și turtea relieful mândru altădată al națiunii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cabină de observație unde veghează zi și noapte un colonist înarmat. La primul și la al doilea etaj al unui imobil marcat cu drapelul alb-albastru israelian poate locui în continuare o familie de arabi. Pătrunzând într-una din aceste structuri labirintice în care se înghesuie unii peste alții coproprietari ostili care-și dispută fiecare metru pătrat, și urcând niște scări șubrezite, m-am trezit aproape nas în nas cu domul moscheii Al-Aqsa, situat la doi pași. Era locuința provizorie a unei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Galați). În basme, ursita ideală trebuie să fie definită de spectrul metalului nobil prin tot ceea ce o definește: podoaba capilară, pasărea ei devin factori declanșatori ai căutării inițiatice. Simpla găsire a cosiței de aur sau a unei pene în pădurea labirintică creează, la nivel primar, suspiciunea unei legături amoroase, însă întâmplarea are valoare premonitorie și de consacrare. În basmul Șperlă Voinicul, viitoarea soție a eroului vine în chip de „pasăre frumoasă, cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el cu mâna s-o prindă”. Dimensiunea sacră se deschide acum amplu pentru flăcău, apropierea de pasărea măiastră permite observarea ei prin intermediul imperfectului, care caracterizează inclusiv lăcașul mitic, prin continuitatea specifică a începuturilor de lume. Vânătoarea îndreaptă feciorul prin tărâmul labirintic către nucleul căutat și conține epifania ființelor infernale. Feciorul născut în afara legii omenești de către mama mutilată și exilată în decorul silvestru specific are o singură ocupație: „Și copilu când s-a făcut mare, a devenit șî cam năzdrăvan copilu. Șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poartă de acces spre dimensiunile vecine. Toate atribuitele vulpii au fost deja observate în ipostaza lupului, suprapu¬nerea și interșanjabilitatea celor două fiare fiind dată de funcția comună de călăuze în spațiul morții: „animal psihopomp și subteran, săpând lungi vizuini labirintice, vulpea l-a călăuzit pe Orfeu când a coborât în Infern”. Ajutorul vulpii a fost obținut prin ofranda mâncării, ceea ce corespunde imaginii ei în Extremul Orient (Japonia, în special), ca „zeu al hranei”. În basm, intrarea în adâncuri este știută
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va numi această prefață? Un ins, pretins poet... Cât de creativ e criticul în confruntarea cu textele pe care le ia în răspăr, cu cele în curgerea cărora se lasă? Ce trebuie să facă un critic? Să identifice în țesătura labirintică un sens, să-l contextualizeze, să situeze sensul și rețeaua care-l hrănește într-o perspectivă tipologică și istorică și să evalueze. Or, criticul e creativ pe toate aceste nivele. Căci toate, privite separat și împreună, presupun o argumentație, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]