1,533 matches
-
CRĂCIUNUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL Mamă, mâine e Crăciunul! Toți se-ntorc la a lor vatră, Doar la noi nu e niciunul! E pus lacătul la poartă. Casa e înstrăinată De smintiți pe trei parale. De-ar fi fost o Lege dată, N-ar mai fi atâta jale. Am rămas singur în luptă. Relele s-au strâns duium... La toată casa se cântă, Iar eu
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367902_a_369231]
-
tine! Știu că asta ne e soarta Și-o urmăm pe rând cu toții... La Rai să deschidem poarta Noi, bunicii și nepoții... Mamă, mâine e Crăciunul! Toți se-ntorc la vechea vatră, Doar la noi nu e niciunul! E pus lacătul la poartă. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367902_a_369231]
-
și mare. Din stea se văzu cum o ușă aurie și mare se deschise, și doi îngeri-străjeri îmbrăcați în straie albe, cu părul lung și cu aripi coborâră pe pământ. Amândoi aveau o sabie. Unul ținea într-o mână trei lacăte mari, identice cu cele care fusese încuiată colivia cea uriașă, și celălalt avea o harpă. Când ajunseră pe pământ, cel cu harpa, începu să cânte duios una din colindele de Crăciun. Celălalt înger îi privi pe toți și apoi vorbi
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
cum îi veți lua de aici, să-i duceți înapoi, ca să mă lase în pace să-mi duc până la capăt misiunea pe care o am aici, în Pădurea Soarelui? - Nu te preocupa Moșule dragă, răspunse îngerul care avea cele trei lacăte. Cotanele ne vor ajuta să-i ducem înapoi. Așa cum au știut să-i elibereze, acum vor ști să ne și ajute, să-i luăm de aici. Nu-i așa, cotanelor? - Cum vom face asta, îngerule? întrebă nedumerit stăpânul cotanelor. - Ca să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
și o ridicară, fiindcă ei o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moșii cei negri și îi aruncară unii peste alții, făcându-i pe aceștea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile și puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moș Gerilă le strigă îngerilor și cotanelor: - Nu mă las până nu voi scăpa iar, nu m-ați învins voi pe mine și
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moșii cei negri și îi aruncară unii peste alții, făcându-i pe aceștea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile și puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moș Gerilă le strigă îngerilor și cotanelor: - Nu mă las până nu voi scăpa iar, nu m-ați învins voi pe mine și pe frații mei, auziți? - Nici noi nu ne
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Domnul Ca să iubească ȚATA, OMUL, Nu-i ocoliți, e vremea pe care O așteaptă Bunul Dumnezeu! Există printre noi atâția tineri români Capabili să dăruiască fericire Tuturor care cresc și trăiesc sub Sfântul nostru TRICOLOR! Nu mai ascundeți PUTEREA Sub lacătele celor morți, Lăsați balaurii în lumea de poveste Să facă acolo nedreptăți Și să-și hrănească stârvul cu stârvuri, Nu-i lăsați să-și pună labele pe TRICOLOR! Azi, aici e lumea noastră a celor mulți, Nu mai este lumea
UN DAR DE ZIUA STEAGULUI ) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367431_a_368760]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Flagelare Nu este zi în care de-o clipă din trecut să nu mă-mpiedic spre-a-mi aduce-aminte ce lacăte imense pusesem pe cuvinte, cum laș făceam pe mortu-ascuns sub scut. Mi-e silă, mi-e rușine c-am suportat umil în jurul meu o lume imbecilă ce mi-a impus răbdarea sinistră și umilă forțându-mă să ard ca un
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
foștilor gardieni, cu unii din ei în „mărime naturală” din humă gipsată că te și speria-i „că acuma te înhață!”, scormonindu-ne cu privirile reci și imobile intențiile, poze, haine și de „paznic-vânător” și de „vânat”, cătușe, chei și lacăte pentru lanțuri de prindere a picioarelor, monitoare prinse în zalele groase ale lanțurilor de la glezne, care urmăreau pretutindeni deplasarea condamnaților, în orice loc și timp s-ar fi aflat, bonete, caschete, scrisori ale condamnaților pentru cei dragi și pentru lumea
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > LACRIMA DIN ABISUL DURERII Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Lacătele de piatră Se deschid cu râuri Lacătele de apă Se deschid cu stele Lacătele din noi Se deschid cu o lacrima." Definiția lacrimei -Octavian Paler Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > LACRIMA DIN ABISUL DURERII Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Lacătele de piatră Se deschid cu râuri Lacătele de apă Se deschid cu stele Lacătele din noi Se deschid cu o lacrima." Definiția lacrimei -Octavian Paler Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > LACRIMA DIN ABISUL DURERII Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Lacătele de piatră Se deschid cu râuri Lacătele de apă Se deschid cu stele Lacătele din noi Se deschid cu o lacrima." Definiția lacrimei -Octavian Paler Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
poate fi un tovarăș de nădejde pentru orice cititor într-o asemenea drumeție în varii universuri; putem deschide porți spre lumea terestră (natură și oameni), spre cea astrală, dar și spre lumea tainică, divină. Cu siguranță, prin poezie autorul deschide lacătele unor uși spre sufletul cititorilor și construiește punți de la inimă la inimă, atingând cele mai sensibile corzi. Dacă în vremea Mântuitorului, pescarii au devenit „pescari de oameni”, în viziunea autoarei, apostolii de azi sunt poeții; și dacă la început a
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
pentru stagiunea de vară și se ocupau de curățarea plajei și nivelarea nisipului după ce turiștii se retrăgeau, deschideau umbrelele și șezlogurile pentru turiștii din aria de plajă a stabilimentului, aveau grijă de bărcile depozitate într-o baracă mare al cărui lacăt îl închideau și deschideau ei, ocupându-se ca toarte ambarcațiunile să fie în stare bună, în fiecare dimineață și la dispoziția turiștilor care doreau să le închirieze. În seri ca aceasta ajutau la servit și la spălat vasele în restaurant
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
2017 Toate Articolele Autorului Absorb lumină sufletului tău că un burete Sperând să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secrete Care-mi promite-n taină ,doar mie , nemurirea ! Când mă privești zâmbind cad lacătele grele Ce-au obosit de-atata stat închise În ochii mei , timid , cresc viorele Și buzele-mi șoptesc povești încă nescrise . Le scriem împreună , cu patimă și dor Surprinși plăcut de vraja iubirii neîntinate Când soarele pasiunii ne-nvaluie ușor Simțim
IUBIREA TA E LEAC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368645_a_369974]
-
din 07 mai 2017. Absorb lumină sufletului tău că un burete Sperând să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secrete Care-mi promite-n taină ,doar mie , nemurirea ! Când mă privești zâmbind cad lacătele grele Ce-au obosit de-atata stat închise În ochii mei , timid , cresc viorele Și buzele-mi șoptesc povești încă nescrise . Le scriem împreună , cu patimă și dor Surprinși plăcut de vraja iubirii neîntinate Când soarele pasiunii ne-nvaluie ușor Simțim
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
dorită - mi libertate ! Citește mai mult Absorb lumină sufletului tău că un bureteSperand să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secreteCare-mi promite-n taină ,doar mie , nemurirea ! Când mă privești zâmbind cad lacătele greleCe-au obosit de-atata stat inchiseIn ochii mei , timid , cresc vioreleSi buzele-mi șoptesc povești încă nescrise . Le scriem împreună , cu patimă și dorSurprinsi plăcut de vraja iubirii neintinateCand soarele pasiunii ne-nvaluie usorSimtim adânc , în inimi , emotii-adevarate .Lumină ta
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate, și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți, când sunt lacătele puse, pe părăsite porți. Tu nu mai ai rochițe de împrumut, când alergată erai, de fiecare țânc, și aveai vise erotice, ascunse în fântână, și numai știi cum este noaptea noastră, în plină Lună. Aveai apartament,cu telefonul ascultat, când
COLIVIA ORAȘELOR UITATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363732_a_365061]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > LACĂTE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Și-am râs și plâns ferestrele spre cer Când s-au închis și urmele spre tine Cu lacătul tristeții efemer- Au cheia numai grotele saline
LACĂTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364690_a_366019]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > LACĂTE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Și-am râs și plâns ferestrele spre cer Când s-au închis și urmele spre tine Cu lacătul tristeții efemer- Au cheia numai grotele saline. Sub pleoapele surâsului din vis Sunt flaute și lăcrimări așteaptă Să caute versetul ieri rescris De talpa ta pe ultima mea treaptă. Împrumutăm iscoadă și genune Schimbându-l nordul cu toridul sud Cât
LACĂTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364690_a_366019]
-
flaute și lăcrimări așteaptă Să caute versetul ieri rescris De talpa ta pe ultima mea treaptă. Împrumutăm iscoadă și genune Schimbându-l nordul cu toridul sud Cât mai dansăm pe mișcătoare dune În băi de ger înzălogitul nud. Referință Bibliografică: Lacăte / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LACĂTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364690_a_366019]
-
fără ghilimele nu pune între ghilimele o dragoste fără sfârșit cu lava de trăiri rebele te voi spăla în răsărit nu pune o tăcere-n ramă nu mă închin în rătăcire nici din păcat nu fac o dramă nu pune lacăt pe iubire 18.07. 2014 prin ochii Tăi prin ochii Tăi Iisuse a înflorit tot cerul Lumina regăsirii a pogorât de sus din lumi mult prea înalte s-a dezlegat misterul un soare nou străluce pe cer de la apus Ioan
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
verzi smaragde, la buzele rubin, La părul galben soare al roabelor stăpâne. Trandafiriu mă-mbată mireasma de femeie... Dar mă întorc din ceața ce mințile îmi pierde, Smerit, la vrăjitoarea cu păr de aur verde, Ce-n decolteu păstrează a lacătului cheie. Parodie după Cămara de fructe de Ion Pillat Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată Cu cheia ruginie a raiului oprit, Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată. Mă prinde amintirea în
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
-nchin: Văd pepeni verzi - smaragde cu miezul de rubin - Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară. Se-aprind fantasmagoric caise și gutui: Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde... Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde, Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui. Referință Bibliografică: Cămara cu amintiri / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1305, Anul IV, 28 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
Timp > PRIBEGIND Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mă simt captivă- ntr-o lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură
PRIBEGIND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350372_a_351701]