1,501 matches
-
-se de siguranța politică a soțului, moment surprins abil în romanul său „Sărbătoarea Țapului” de Mario Vargas Llosa:”...îi ceruse lui Chirinos să-i transfere cinci milioane de dolari în Elveția; acum încă un milion./.../ Cotoroanță hapsână! /.../ De tânără fusese lacomă și, o dată cu vârsta, devenise și mai și. /.../ Banii fuseseră întotdeauna singurul motiv pentru care /.../ îndrăznise să sfideze autoritatea soțului. De două ori, doar săptămâna asta. Complota pe la spatele lui, nici mai mult, nici mai puțin. Așa cumpărase, fără știrea lui
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
la vedere, nici n-ai bănui că treci printr-o localitate, poate cel mult un loc de popas, șoseaua este așezată la un nivel cumva mai jos și într-un fel de răspântie care-l ferește de cine știe priviri lacome și dușmănoase, e drept că și gardul de beton e înalt, exact în locul curbei pe care-o iei spre a-i trece “bariera”, dar și pe o bună porțiune de aliniament stradal. Sonora, un orășel cochet, cam cât Rucărul meu
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
toată ulița, să-l vedem pe nea Mitică. Parcă intrase în pământ. Mărin a exclamat înciudat: unde-ai dispărut, nea Mitică, să-ți spunem și ție „câțu-mâțu, întoarce pârțu!”. A trebuit să recunoaștem că am fost doi proști. Proști și lacomi!.. Am făcut inventarul și am constatat că mai aveam doar vreo zece sau unsprezece ouă nesparte. Am spus întristat: -Știi ce, Mărine? Hai să mergem acasă și să împărțim ouăle care ne-au mai rămas! -Păi, ce să facem? Hai
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
prea târziu în viața lor pentru a mai apuca să se vadă bunici. Era începutul unei primăveri cu zile frumoase și călduroase și cu nopți răcoroase, însă nu prea friguroase. Ploua mai ales noaptea, însă a doua zi razele soarelui, lacome, absorbeau picăturile de ploaie de pe tulpinile plantelor. Totul era verde și bine crescut, atât prin grădinile oamenilor, sau pe câmp, unde recoltele se prezentau promițătoare. Doar cu Săndica și cu destinul său Dumnezeu nu era la fel de darnic. Împlinise douăzeci și
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc hlana noastlă, avem la dlogati de nu mai știi ce să faci cu ei și, culmea, avem și conculență cu lacomii astia de alabi cale se bagă peste tot cu petlolul lol. Huooo, la oase, băi, nespălatilol! - Înălțimea Voastră, distinșii mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing cel care se preocupa de imaginea cinului, propunând producătorilor de filme
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
tronul său. Dar eu... eu vornice nu sunt sigur nici de ziua de mâine. Tronul acesta îl plătesc cu bani grei din spinarea poporului. Allah al lor noroc mi-a dat că îl luă la el pe Cumurgi, Marele Vizir, lacom și mincinos. Prințul Eugen a fost singurul care l-a răpus, în anul 1716, la Petervarad, pe Dunăre. Nu înțeleg de ce Ludovic al Franței refuză în continuare serviciile viteazului general, Eugene de Savoya? - Cum, Mărite Doamne, nu știați că a
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
îmi vine să pun o oserie de întrebări dar aș deveni patetică inuman de real e acest pas și poate că mi-aș vinde toate clipele să pot da o viață două înapoi doar pentru a șterge scârboșenia animalică ghiară lacomă secunda mă strânge de gât acum vei spune că am rămas setată pe o pânză albă fără culoare contrazic sensul cuvintelor impare dincolo de ele poate că se află o altă persoană Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: dincolo de cuvinte
DINCOLO DE CUVINTE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367091_a_368420]
-
deloc, dar căreia-i trimite, statornic, complimente în stoluri de pitorești injurii și blesteme (torsionate, desigur, stilistic; mai puțin în exemplul ales aici: Veniși, Moarte ticăloasă, / [...] / Dracu-n patru să te crape!...), îi face, cu fidelitate, declarații de afurisenie (Ci lacomă și flămîndă, / De cînd lumea stai la pîndă, / Nu-nghiți piatră, nice pom / Nu-ma suflețel de om... / Nu-ți ajunse pîn-amu / Cîtă lume mîncași, nu? / Usca-ți-s-ar gîtlejú / Și-nghiți-te-ar pămîntú / Și-ar da Domnul Dumnezeu / Să-nvii cînd oi zice eu
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
aproape un copil în pom 40 Bogdaproste! în paltonul sperietorii hoțul de gutui 41 gângurit de prunc- razele lunii aurind leagănul de lemn 42 cântec de leagăn- petalele mușcatei pică de somn 43 mamă alăptând- o muscă dă târcoale pruncului lacom 44 beneficiind de prelungirea de sezon - câțiva țânțari 45 coborât din munți să vegheze câmpia - bătrânul stejar 46 Mormântul tatei - rămas să-l lumineze prunul înflorit 47 apus de soare - doar umbra cosașului la capăt de lan 48 mama din
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
mai putin , la adăpostul nopții . Eu unul sunt de partea leilor , știți ce îmi place la ei ? Că nu dau înapoi niciodată și dacă trebuie să moară , mor în picioare !!!!! Iar HIENELE vor pieri , încet , încet , pentru că sunt necrofage și lacome , și atunci când ajung la ananghie , încep să se mănânce între ele . Viitorul rămâne al mieilor .... acum sau cândva ! Referință Bibliografica: TĂCEREA LEILOR / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > POEM ÎN GENUNCHI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ochi lacomi aleg guri lătrătoare taie rup sfărâmă risipite păsări se agață de umerii cerului arborele geme îngenunchează se prăbușește ațintește privirea în țipătul unui uliu rotit nu moartea doare ci hainele ei ies dintre salcâmi ca dintr-o casă îndoliată pășesc
POEM ÎN GENUNCHI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363690_a_365019]
-
mine, praf te fac! Mmm! Da’ ce carne tare ai și ce merișoare! Fire-aș al naibii, abia aștept să mușc din ele! Mâna stângă, negricioasă și murdară, îi frământa violent sânii fetei, trecând de la unul la celălalt, în timp ce ochii lacomi le urmărea tremurul sub bluza subțire de vară. Șocată și speriată, Romelia se blocase în primele câteva clipe, fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră ațintiți pe lama cuțitului ce-i împungea pieptul, manipulat cu îndemânare
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
verde al speranței le pătrundea prin fiecare por iar spațiul și timpul au rămas suspendate. Corpurile lor formau, picături de sudoare ce se prelingeau pe pielea încinsă. Lacrimi ale durerii și neputinței. Se priveau intens,s e devorau cu ochi lacomi și nu se puteau apropia unul de celălalt decât cu prețul pierderii nemuririi. Vizualizau focul care-i scălda în lumina lui strălucitoare și se infiltra în ei ca o poțiune de sacrificiu și senzualitate. Tentația fructului interzis. Femeia ridică mâna
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
de structurare a raporturilor politico-militare pe spații geo-politice largi. Pe parcursul istoriei au urmat și alte multe idei de unificare. Dintre ele amintim ideea lui J. J. Rousseau care vedea o „republică europeană” numai „dacă monarhii și-ar abandona natura lor lacomă și belicoasă”, spunea el, considerând că popoarele se pot emancipa, și ca urmare pot deveni mai înțelepte. La Congresul pacifist de la Paris din 1849 Victor Hugo a rostit celebrele-i cuvinte: „ ... Și va veni ziua când vom vedea două grupări
ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350296_a_351625]
-
P.Țuțea se afla mereu raportul religie-istorie, divin-uman. Pentru istorie a avut mai întotdeauna cuvinte grele, dar o accepta. Istoria, spunea el, e plină de oameni de stat, de conducători de oști, de savanți, de artiști, de inventatori, de exploatatori lacomi, de mișcări de mase, de sfinți și de infractori, la ordinul lui Dumnezeu. De aceea, popoarele care vor numai să facă istorie sunt supuse pieirii. Cultura filosofică, știința nu trebuie să slăbească sentimentul religios. Știința e seacă dacă nu e
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi, mâini desfăcute, dar și un copil care încearcă să meargă, se prăbușește printre morții lumii, se ridică. Ați văzut bastonul alb al orbilor? Astfel să vă fie gândul. BORIS MARIAN
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
un Comitet Provizoriu de Acțiune format în ordine alfabetică din col. (r) Ștefan Dumitrescu, dr. Geo Stroe, ec. Constantin Ungureanu, ing. Tudor Voicu și alții. România se află pe marginea prăpastiei. Politicieni iresponsabili, în cârdășie cu marile corporații transnaționale străine, lacome și corupte, au vândut bogățiile țării străinilor și alogenilor pentru a se menține la putere. Eșecul managementului politic al majorității clasei politice necesită controlul judecătoresc concomitent cu exprimarea voinței naționale prin votul suveran al cetățenilor la referendumuri în probleme de
B U N de GEO STROE în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348722_a_350051]
-
prea târziu în viața lor pentru a mai apuca să se vadă bunici. Era începutul unei primăveri cu zile frumoase și călduroase și cu nopți răcoroase, însă nu prea friguroase. Ploua mai ales noaptea, însă a doua zi razele soarelui, lacome, absorbeau picăturile de ploaie de pe tulpinile plantelor. Totul era verde și bine crescut, atât prin grădinile oamenilor, sau pe câmp, unde recoltele se prezentau promițătoare. Doar cu Săndica și cu destinul său Dumnezeu nu era la fel de darnic. Împlinise douăzeci și
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
pe sicriul comun al părinților. ”Doamne, nu mai am pe nimeni pe lume. Am 10 ani. Cum mă voi descurca singură acasă? Mi-e frică noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii. Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
pe sicriul comun al părinților.” Doamne, nu mai am pe nimeni pe lume. Am 10 ani. Cum mă voi descurca singură acasă? Mi-e frică noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii.” Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
pe sicriul comun al părinților. ”Doamne, nu mai am pe nimeni pe lume. Am 10 ani. Cum mă voi descurca singură acasă? Mi-e frică noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii. ”Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
vremea anilor adunați asupra lor și de reumatism. Sosi și ziua examenului de stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel slab ca un țâr, șmecher și lacom. Până nu i-a pus ceva în palmă suplimentar, deoarece mereu se văita că nu sunt camere, nu a obținut cazare. Parcă nu erau studenții în vacanță! Doar cei din anul terminal mai erau în cămine. Au venit ca toți
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
de lașitate nu o lăsă să-l privească pe loc. Se temea ca cicatricea din portret să nu-i rănească privirea. Se furișă în vila în care își petrecea zilele de odihnă, se închise în cameră și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
ce fac ei? Iau de acolo marfa și ți-o vând cu preț dublu. Iar capitalistu’ nostru s-a ghiftuit. Păi, noi l-am ghiftuit, că-i plătim ca proștii prețurile alea umflate, în loc să cumpărăm direct de la depozite. Nesimțitul!.. Și lacomul!..Nu se mulțumește că i-a oferit omu’de zece ori mai mult de cât face cașcarabeta lui. Bineînțeles că respectivele opinii ajunseseră la urechile celor doi preopinenți. Așa că, atunci când îi călcă pragul să cumpere (cică) un bec, Nae l-
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
stele Respiră prin ecouri cerești Înflorind prin simfonii tainice Chipul fermecător al ...zilelor. Cu lumina anotimpurilor, Domnul Iisus, coboară În inimi curate, Îndreptându-ne pașii către, Livezile înflorite ale iubirii. Din grădina lui Cronos Coborând treptele trecutului, Am văzut ochii lacomi, Ai monstrului neînduplecat, Aruncând flăcări ucigașe, Peste darurile vieții. Făpturi nemângâiate, Boli necicatrizate, Încă, acoperă pământul... De irosesc cu nesocotință, De nu-i prețuiesc pulsul, Clipa mă lasă-n drum! Lacrimi ale gândului trec Prin adânc mister În țipătul albastru
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]