28,201 matches
-
de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților Doamne, cereștile Vai, cât de scumpe ne Sunt așteptările Din clătinările Sfintelor cumpene Amăgitoare Lumea, comorile Pe care
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
avioane americane de bombardament și se prăbușise ca un vultur cu aripile frânte pe un povârniș de stâncă pe frumoasa Vale a Buzăului. Urcând În trenul care Îl aducea la București, copleșit de amintiri, lt.Buchiu Își șterse discret o lacrimă, cu gândul la toate Întâmplările pe care le trăise În anii petrecuți alături de toți camarazii lui decedați În Încleștările cumplite ale războiului. Aceasta este povestea morții Slt. aviator Theodor Lisaniuc, pe care autoritățile comuniste de atunci aflate În slujba Moscovei
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
amintit unele fapte eroice din Epopeea Aviației Române În cel de al Doilea Război Mondial În care trupele rusești În drumul spre Berlin, cu kalașnikovul Într-o mână și cu sticlă de vodcă În cealaltă au lăsat În urma lor ruine, lacrimi și morminte, printre care a fost și cel al Slt. av. Theodor Lisaniuc, căzut jertfă pe altarul crudului zeu Marte, ucis de doi membri ai unei armate care a adus În Europa ciuma doctrinei comuniste. P.S. De curând, bunul meu
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
multe sfărmături de oase Pe orice prag își află dăruirea. Stăpânii tremură pentru ei înșiși La fel ca slugile, goniți într-o lume ce am putea să o numim cealaltă. Dacă mai rămâne ceva, E îngenuncherea pentru a cerși o lacrimă. Nu e durerea împlinirea fericirii? O fericire abia acum înțeleasă, Când ai ajuns acolo unde Nimic nu mai doare. * Sunt oamenii ca fiare ce își înfig în suflet dinții. Totuși o inimă de sus (Hölderlin) Bate încă pentru ei, chinuită
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
într-altul în acel loc dintâi ce ne este purificare în azi, în atunci. Ne-am iubit ca două furtuni Venite din puncte contrarii, Izbindu-se până când s-a întâmplat risipirea Și în cerul limpezit A rămas numai puful unor lacrimi. Dumnezeu l-a luat în palmă Și l-a suflat peste infinit. Pe cine-l mai văd, e carnea nimănui Făcută carne. O înșelare Fără ca ochii să fie înșelați? Cad și fără să știu când Am început urcușul. Sunt corp
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
te-aud Și-a crescut din mine-un dud Cu dudele negre, mari Cît gura de la pahar Cu dudele albe, dulci Cît perna unde îți culci Capul cu ochii deschiși În spaima zorilor stinși Ochii cu cearcăne largi În care lacrima-ți spargi În bucăți limpezi și grele Ca să speli dudele mele Prelinse pe dușumele...
Mă uit toamna în lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9227_a_10552]
-
cimentul morții mai aveam puțin și străpungeam visul o transparență melodioasă îmi vibra tâmplele și buzele se sărutau între ele eram complet îngropat în mine nimic nu mai fâlfâia înapoia ființei cineva - nu-i știu chipul - mi-a dezgropat o lacrimă veche globul ei l-am măsurat noaptea întreagă demențial urându-mă urându-mă urându-mă... cheile cerului mă hrănesc din mistere gust numai miere de fluturi am deschis cheile cerului și eram viu și eram... pajiștea morții teama de somn
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz/ Numai drumuri de la frați/ Numai lacrimi, jale, dor/ Pe fetele tuturor”. Fiindcă cere din nou autorizație pentru a difuza cărți românești este arestat În 1895. Citind În 1895 Cronica românilor a lui Șincai, cumpărată la Viena, și recitind „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul” a lui
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea unei dureri surde față de care nici o lacrimă nu ar avea curajul să inunde amintirea unei iubiri apuse. 854. Lasă cerul să-și reverse Întregul său senin În privirea ta dacă vei dori să
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea unei dureri surde față de care nici o lacrimă nu ar avea curajul să inunde amintirea unei iubiri apuse. 854. Lasă cerul să-și reverse Întregul său senin În privirea ta dacă vei dori să Înțelegi ce anume este iubirea. 855. Să nu cauți niciodată un sens iubirii. 856
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Îți cheltuie Destinul doar pentru a se Îmbăta cu apa vieții tale? 931. Nici măcar propriul tău Destin nu-ți aparține. El este urma lăsată de Cuvântul Lui Dumnezeu numai pentru tine. 932. Ce altceva suntem noi decât albia secată a lacrimii Lui Dumnezeu prin care și-a exprimat iubirea neînțeleasă de neantul eternității. 933. Rămâi cu bine suflet drag ce ai crezut În viața morții când eu mai rămân În viața unde există moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
În trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade, rămân nevindecat. Un trandafir de sânge port În lacrimi, muzică fără sunet nu s-a inventat, În trupul greu de patimi duc păcatul de-a fi iscoada cerului Înalt. Se face loc În mânăstirea vremii, la scaunul lui Dumnezeu nu-i nimeni, ciobanul cu oile trece: Împăcat, Împăcat, Împăcat
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
o vestală ești În mintea sorții. Nu mă doare moartea ce vine, căderea În sublim e crucea mea! Stau destrupat pe-o banchiză de sete, totdeauna mi-a plăcut să-mi Înșel tinerețea, sângele bătrâneții visează cocoare, groparu-mi tocmește pe lacrimi tristețea. Și nu e nimeni să-mi strivească scrisa, penița s-a-nfundat deatâta vis, toți morții trăiesc În iubirea de sine, de-aceea pe tine acum te slăvesc! Sunt fericit că n-am să știu sorocul, În toamna trupului
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul ascuns În altul de frică, nu mai am ochi, nu mai am gură! Poduri de gheață gândul Îndură, În țurțuri de lacrimi frumusețea se-ascunde, aștept cu mirare un tren ce nu mai sosește, gerul mă-nfruntă, promoroaca mă-njură! De setea de tine adorm pe o bancă, În chiciura vieții trandafirii veghează, nu am mănuși, nici fular, nici căciulă, În sângele
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Ce frumoasă ești viață, cu mijlocul strâns În bete de dor! Îngerește-mă, Clipă, mai fă-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste ultimă, spre a te vedea cu lacrimi fierbinți Înghețate, iarnăcrăiasă În albă pădure! Rămâne să cunun toți copacii trosnind de ger, de cumplitul ger al bucuriei, cu gheața sufletului clocotindă din mine! La timona unei corăbii fără țintă, bătrânețea nu e o virtute cu clinchete de zurgălăi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
rimat, o raritate la poet, adept al versului liber, cu muzicale fluide. Cele ce se văd pe ecran sunt întâmplări de jurnal, scufundarea Titanicului, războiul cu burii, emoția spectatorului era intensă, obișnuința nu se instalase: "Ieșim cu felinarele în stradă,/ lacrimi ne curg într-una pe față./ Nimeni nu vorbește pe drum./ Florile salcâmului sunt stele de ghiață." Când adolescentul ia cunoștință de marea pictură a lumii, nu se oprește la Rafael Sanzio, la Da Vinci, alegerea îi este Vameșul, pictor
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
enigmatice plouă neliniști spaime în tresărire timpul sfâșiat îl ascunde de sine în alveole de taină până ce demonul își leapădă fruntea în uitarea adâncă a norului rătăcitor Deasupra apei din măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul vremii fără capăt izvorăște un fluture magnetic de foșniri miresmate deasupra apei pești zburători cu solzi de cositor zboară văzduhul Stea fără sclipăt pășind pe lespezi prelungi de fum cristalizat își petrece umbra strigoiul fugit din șovăiala
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
Ale libertății clipe. Mergeți voi, voi stoluri multe Aruncați-vă în soare Duceți albele aripe Peste valuri trecătoare. E prea frumos în infinit E prea frumos în infinit E prea frumos cu tine .... Și fericirea ni s-a dat Cu lacrimi și suspine. Clepsidra ce mereu o întorc Dar, s-a oprit nisipul Iar timpul este mort acum Și naște doar nimicul. Atunci, îți caut mâna iar, Căci mi-este atât de frică Iubește-mă, e în zadar Se duce orice
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește lacrima sevei plutește în sânge mereu imperii de frică aeriană îmi suspendă surâsul zorile rămân o promisiune greu de îndurat mâna adună un pumn de lumină improvizată o tandrețe obscură va întregi miracolul zilei de azi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
o carte cât o corabie Iubito părul tău și cea mai lungă noapte de iarnă acoperă orașul în care eu visam să scriu o carte cât o corabie despre prietenul meu de mii de ani înhămat la o căruță cu lacrimi Undeva ăn câmpie Trenul oprit undeva în câmpie și mecanicul locomotivei certându-se cu firul de grâu ce nu ne lasă să trecem Frig Azi noapte am visat că mama a venit pe la mine. Dimineața am găsit ușa deschisă... Tatîl
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține: saliva, sângele, melancolia ("fierea neagră"), sudoarea, lacrima și alte câteva secreții, sunt lirice prin excelență. Ele produc, de-a binelea, lirism(ul)... Nu înțeleg ce noimă are, în ocurență, "democratizarea". L-aș combate pe Jankelevitch (la care, altfel, țin în chip deosebit) printr-o aserțiune a lui
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
orașului de nămeți de zăpadă de nu se mai vedeau pietonii cu locatarii de la parterul blocurilor, doliile naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu doar câțiva ani!) ori mahmurelile de luni. Atunci, până și Marfa Stanilova
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis de la Ana la Caiafa cu ranchiună, cu lacrimi în ochi, în adâncul pământului, cu totul. XXX. Metehnele bîtrâneții Mironosiță multiubită ai jucat un rol prăpădit povestind baliverne despre dragostea mea foarte rară în toiul nopții; n-ai ce să-i faci este simplu ca bună ziua, ca foamea lupului
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
Ion Lazu Cît am plîns pînă la urmă Într-o viață plină ochi de dureri? Un pumn de lacrimi - să le termini din trei sorbituri... Nici măcar n-au ajuns pe pămînt Să le înghită țărîna să ajungă la rădăcina unui fir de iarbă - s-au uscat pe obraji Ori pe reverul cămășii Le-a disipat aerul ca de iad
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]