780 matches
-
caz, o mai tenace voință”. Yoga S¿tra (I.21) afirmă că yoghinii a căror ardoare e puternică vor realiza rapid concentrarea și efectele ei. Apoi, practica respiratorie e vădit Îmbunătățită și apar primele rezultate, prin surprindere: În acest veritabil laitmotiv al nuvelei acționează deopotrivă fluxul narativ și paradigma lipsei maestrului, care nu e decât unul secret și, cel puțin pentru narator, suficient de Înșelător. Dar ce-ar trebui să observăm din descrierea preliminariilor? „Să observăm că yoghinul se desolidarizează de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins rădăcini/ în păienjenișul peniței” (Fila de aer), în timp ce versul ia naștere pe
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
de astăzi numai” . Valoarea istorică a afirmațiilor nu are, bineînțeles, nici o relevanță În context. Rămâne Însă apelul la o sursă de legitimitate altădată privită cu suspiciune, și aceasta atât În raport cu instituțiile politice, cât și cu le thiers état, mai vechiul laitmotiv boerescian. Simplificând, fondul argumentației rămâne unul de nuanță liberală: Însă structura sa este tipică discursului tradiționalist. Poate cea mai tipică pledoarie conservatoare a lui Boerescu a fost pronunțată În 1874, În replică la o interpelare a lui Mihail Kogălniceanu referitoare
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ca și când ar fi al tău/ și al lor” (Poem cu pasăre măiastră, din Cred în tine ca în Dumnezeu). Ambiguitatea temporală, în sensul plutirii peste timp, într-un amestec al trecutului și al viitorului, recursul la logica proteică a basmului, laitmotivele care susțin cenzurarea carnalului (culoarea albastru, argintul etc.), trimiterea constantă la divinitate, ca personaj alături de cuplul celor doi îndrăgostiți, sunt trăsături definitorii ale acestei lirici. Începând cu anii 1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
inserându-se forțat anormalul, coșmarescul și fabulosul, după cum, ostentativ, naratorul preia numele romancierului, căruia îi atribuie o identitate fictivă, menționează „prieteni” scriitori ca Marian Popa, Platon Pardău, Adrian Păunescu, Dorel Dorian, invocă pictori și compozitori celebri (Géricault, Berlioz), adoptă ca laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice. În Inocenții și blidul Satanei autorul romanțează fantezist ultima perioadă a existenței unui poet, Eugen Zimbreanu, în care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Lesnea, Vasile Militaru, Vasile Bumbac, I. Valerian, I.U. Soricu, Mircea Dem. Rădulescu. Versuri mai semnează Athanasie A. Sarmanioti și G. Perdix (în aromână), Dimitrie Rachici, Gh. Delavrani. Dureroasa experiență a închisorii sau a exilului și dorul de țară constituie laitmotivul multor povestiri tipărite în V.: Sterie Diamandi, Jertfa de sânge, Neculai Totu, Majadahonda, N. Batzaria ș.a. Se reproduc texte din patrimoniul clasic, autorii aleși fiind stolnicul Constantin Cantacuzino (Limba românilor tot stă și se ține), Ion Ghica (Generalul Coletti în
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
valorile morale (frăția, dreptatea, iubirea) și, dimpotrivă, să alerge fără oprire când relele (nelegiuirea, discordia) îl copleșesc pe om. Însemnată, pentru că aliind pastelul, ruga, meditația și satira formulează metaforic filosofia practică a lui V., este poema Adevărul. Aici ideea unității, laitmotiv al viziunii sale lirice, este reprezentată de idealul „inelului de inele”, simbol al tăriei neamului, realizată prin coeziunea lui, dincolo de deosebirile de rang, odată cu perfecționarea omului prin adevăr, oglinda lui Dumnezeu, și prin iubire, forța care „arde” materia revelând veșnicia
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
toate, un publicist activ, cel mai înfocat combatant în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria pentru înnoirea artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest) în „75 HP” - „Artistul nu imită, artistul creează”, V. nu ostenește să afișeze principiul originalității, al ineditului, sub lozinca „Inventează, inventează”. După el, arta se definește prin
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
doresc cu sinceritate binele școlii și al educației. Acestea nu pot fi oferite decât de experți și de pedagogi profesioniști. Dar cu condiția ca ei să coboare din elizeele teoriei în realitatea practică a școlii. Expresia theory into practice este laitmotivul pedagogiei hiperraționalizate. Adepții acestui curent consideră că sarcina de a introduce teoria în practică nu îi poate reveni teoreticianului filosof, ci unui expert mai modest, care este „consultantul”. Consultantul nu informează pe cutare sau cutare client cum trebuie să fie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lunga compoziție rayela sau 27 poeme găsite - odisee a spiritului în căutarea totalității / unității și sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
psihanalizei și să facă o pasiune pentru explorarea abisului vieții interioare. Omul din vis este o nuvelă fantastică numai în măsura în care exploatează o ipoteză asupra subconștientului uman. Protagonistul acuză o gravă stare de decompensare psihică, cauzată de revenirea obsesivă a unui laitmotiv din visele sale infantile. Textul pendulează cu suplețe între registrul realului și cel al fantasticului, granița între ele având o anume fragilitate. Visul fiind o formă de expresie și manifestare a subconștientului, omul care apare în somn nu ar fi
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
-L. are ca tematică istoria imediată, trăită de scriitor cu conștiința semnificației și importanței faptelor. Povestirile de război din volumul Povestea caporalului Filip, situate între reportaj și ficțiune, dovedesc interesul pentru literaritate, preocuparea de structurare a textului, fie prin folosirea laitmotivului (Marșul) sau a ramei tematice (Povestea caporalului Filip, Însemnările căpitanului Comșa), fie prin discernerea dramelor mărunte (Vavilia), ca în prozele lui I. Al. Brătescu-Voinești, sau prin creionarea sarcastic reprobatoare a unor caractere (Țigara). În atenția criticii a intrat și romanul
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
ocupă, într-o manieră mai pregnant comparatistă, de tipologiile și motivele balcanice: tipul tragic (eroul de tip semiantropomorf, haiducul, parvenitul, Meșterul Manole, Nastratin ș.a.), de dimensiunea istorică a creației literare (capitolul Spre o poetică a romanului istoric sud-est european), de laitmotive precum Bizanțul, roata, lumina, drumul ș.a. Cititorul e purtat cu grație prin literaturile sud-estului european, vechi și contemporane: Cantemir, Kavafis, pașoptiștii români, baladele populare, Eminescu, Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste față de tradiția prozei anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în culegerea Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de piesa eponimă, nimic nu este diferit ca modalitate narativă de schițele
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
sihăstria munților, spre a-l familiariza cu obiceiurile ciobănești. Alte ipostaze ale acestui tip de om isteț și cu inimă mare pot fi întâlnite în povestirile Viscol (personajul Ion Baciu), Păstorul Domnului (preotul), Drumuri cu popas (Ion Codreanu), în care laitmotivul constă în asigurarea bunăstării urmașilor sau în buna rânduială a căsătoriei celor tineri. Între sentimentele copiilor și calculele părinților există uneori mari discrepanțe, care generează suferință și dușmănie, marcând destine. Moment esențial în viața săteanului, căsătoria devine temă de dezbatere
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu! // În fracurile voastre negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! / Vin dintr-o țară depărtată, / Pe care harta n-o arată... / Sunt
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
îndepărtau, credea cu fanatism în misiunea poeziei sale. Primul nostru simbolist declarat, P. a transformat poezia în căutare superioară, desfășurată ca un delir obsesiv și muzical - „mistică înfiorare”, rugăciune, murmur, strigăt de spaimă. Ciclurile de poeme sunt construcții polifonice, cu laitmotive ce aduc la suprafață dureri ascunse. Emoția intelectualizată, senzațiile rafinate deșteptate de arte intră prin P. în poezie în stilizări când manieriste, când încărcate de o grație naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri cu sensuri
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
Cina cea mai lungă (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca). Din seria povestirilor, Ucronia de la Tapae, de pildă, aparține ambelor domenii și poate fi citită atât ca proză SF, cât și ca proză de evocare istorică. Aplicând unei teme istorice laitmotivul culegerii Adevărul despre himere, al ieșirii din timp (ucronia), și prelucrându-l în registrul SF, scriitorul realizează un lapidar poem epic despre geneza națională, conotat însă cu un sens ironic, polemic în momentul apariției - 1976 - în raport cu naționalismul exagerat al ideologiei
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
restriște, trecând prin vremuri de urgie ca printr-un „veac de iarnă”, răbdând povara umilinței, dar răzvrătindu-se atunci când ajunge la capătul răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în aceste versuri cu aer aproape întotdeauna vetust. Pădurea revine ca laitmotiv de-a dreptul obsesiv chiar din titlurile poeziilor: Valuri de pădure, Pădure ascunsă, Crești, pădure, și te-ndeasă, Ochi de pădure etc. Și versurile din Imperiul iubirii (1980) sau din Poeme mirate (1986) se vor încadra între aceleași limite, aducând note
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
și proză). Tânărul poet se distinge prin ridicarea lumii obiectelor la un fel de modus vivendi al simplității, un spațiu heraclitean, care conservă memoria afectivă a trecutului, dar și identitatea prezentului: „Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată” este unul din laitmotive. Există, de asemenea, câteva obiecte simbolice care apar la intervale regulate: vaza din sticlă albă, eșarfa vișinie, bomboniera etc., toate semne certe ale unor schimbări (sau neschimbări) interioare, greu de tradus prin cuvinte, semne ale unei realități, probabil singura realitate
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
forma cea mai la îndemână de comensurare a acesteia - banii - au avut mai mereu o importanță aparte. Orice privire în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al universității ne va arăta cum căutarea și multiplicarea resurselor financiare au fost un laitmotiv al politicilor academice. Poate că nu erau atât de vizibile sau atât de insistente, dar oricum erau acolo în universități. Recent însă, adică de vreo două decenii încoace, resursele financiare și-au extins influența, adică dominația, în aproape toate sectoarele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tragic și ironic, acestea rămânând constante ale discursului său poetic. În poemele din Vară indiană (1984; Premiul Uniunii Scriitorilor) încearcă să recupereze autenticitatea trăirii, cultivând frenezia sălbatică, trăirea descătușată, care organizează textul după o retorică amplă, întrețesută din repetiții și laitmotive. În fapt, problemele metafizice sunt coborâte din registrul lor înalt la nivelul cotidianului. Cheia de lectură stă în decriptarea simbolurilor dihotomice moarte-viață, în care abstracțiunile capătă însușiri concrete. Poemul este văzut ca trăire și retorică, atitudine evidentă în succesiunea alternantă
MORAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]