654 matches
-
După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu mini-Mars aproape că mi-a scos un ochi. Ce-i cu toate astea aici? Banii vinovăției, a zis Mike. întotdeauna ne aduc saci de dulciuri. Cu excepția fătălăului ăla al lui Chaquie. Nu i-a adus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eram de partea ei. — Și nu e că el nu și-a tras-o cu altele, a continuat ea să-și răsucească singură cuțitul în rană. —Nici pe mine nu m-a sunat Daryl ăla cu fața porcină, m-am lamentat eu, nedorind să rămân mai prejos. Te rog, Doamne, dacă-l faci să sune, o să-mi dau toți banii la săraci! întotdeauna spuneam chestia asta, fiindcă nu era nici un pericol. Eu eram aia săracă, deci tot ceea ce trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spargă nimic. Sau să ciupească oamenii. Am tândălit-o agățată de fusta mamei, sprijinindu-mă de ea. Credeam că n-o să mai termine niciodată, așa că în încercarea de a grăbi lucrurile și de a mi se da atenție, m-am lamentat: —Mami, trebuie să fac caca. Cu toate că nu era adevărat. — Fir-ar să fie! a exclamat mama către doamna Nagle. N-am timp nici să respir. Haide! Dar, de cum am intrat în casă, mama a început să-și facă de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl anunța că n-avea voie să vină acasă după ce ieșea de la Cloisters. Rita ceruse divorțul. în sala de mese erau atâția oameni care plângeau, încât ai fi zis că te afli într-o creșă. — A întâlnit pe altcineva, se lamenta Stalin. Pe altcineva care... —Să-i frângă coastele, l-a întrerupt Angela țuguindu-și buzele mici, de Cupidon, care parcă se pierdeau în imensitatea obrajilor rotunzi. Dumnezeule! Angela fusese afectată de JNV - Justiția Nou-Veniților. Asta avea să dureze doar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
telefon mamei și tatei și să aflu ce aveau de gând să povestească. Consilierul care stătea la pândă în mijlocul nostru era micuța și drăgălașa Barry Grant. Când am întrebat-o dacă pot să dau un telefon, a început să se lamenteze cu voce tare: —Bi ne, Rachel, etițo, ocmai îm eam aiul. A arătat cu blândețe spre ceașca de ceai din fața ei și așa am priceput și eu cam ce voia să spună. M-am tot perpelit până când, în sfârșit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu, după care amândouă am început să râdem, dar fără prea multă tragere de inimă. Nu pot, Brigit, mi-am cerut eu scuze. Sunt stoarsă de energie. M-aș prăbuși pe jos. —Curvă leneșă și inutilă ce ești, s-a lamentat ea. Dacă acum ar apărea Luke Costello, băiatul anilor șaptezeci, cu puța în mână, în căutare de ceva hârjoneală, ai avea destulă energie! Mai bine n-ar fi zis asta! Fiindcă am simțit cum trece prin mine o undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rău, mi-a spus ea nenorocită. Nu vreau să te fac să suferi, dar când am auzit că ai fost la un pas de moarte, m-am speriat îngrozitor... —E în regulă, am zis eu scurt. —Of, Rachel, s-a lamentat ea cu o voce scăzută, încercând să mă ia de mână ca să mă împiedice să mă îndepărtez, să nu mă urăști! N-am vrut decât să-ți explic... De data asta i-am împins mâna la o parte și, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și unul de spaimă. Când începeam să iau droguri, nu mă mai săturam. Certuri și mai mari au izbucnit în jur fiindcă, spre uimirea lui Vincent, Stalin știa răspunsurile la toate întrebările de la Urmărire fără importanță. —Cum se poate? se lamenta Vincent fără încetare. Cum se poate? —Habar n-am, a spus Stalin ridicând din umeri. Am citit ziarele. — Dar..., a zis Vincent deznădăjduit. Se vedea că-i stătea pe limbă să spună: „Dar tu faci parte din clasa muncitorilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se alesese cu aspiratoarele. —Așa, a zis Chaquie plină de energie. Angela și cu mine ne-am ales deja echipele. Când? am întrebat eu alarmată. — Când te uitai tu la televizor, m-a mințit ea. —Curvă ce ești, m-am lamentat eu. Pun pariu că i-ai luat pe toți ăia pe care îi ajută și fizicu’ și bibilica și că nici una dintre voi n-a ales-o pe Francie. —Curvă ești tu, a replicat Chaquie. Primul venit, primul servit. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oricum nu aveam bani... Oare tot restul vieții mele avea să fie o succesiune de seri de sâmbătă, în care aveam să stau și să mă uit la Staruri în ochii lor cu mama? Și s-o ascult pe ea lamentându-se cum că Marti Pellow ar fi trebuit să câștige. Că era de o mie de ori mai bun decât Johnny Cash. Oare eram condamnată să-l văd pe tata ridicându-se în picioare în fiecare seară, la nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-au auzit că există și struguri fără semințe? Bine ați venit în secolul douăzeci! A, te-ai trezit! Eu am clătinat din cap. Eram mult prea deprimată ca să vorbesc. Doamne, ești rău de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nou în cale! — Ești într-o dispoziție foarte proastă, mi-a zâmbit Nola cu indulgență. —Vorbesc serios! Nu-l vreau înapoi pe Luke, am insistat privind chipul afectuos al Nolei. Dar n-o să mai întâlnesc pe nimeni niciodată, m-am lamentat cuprinsă subit de disperare. Viața mea s-a terminat! Nola s-a ridicat brusc în picioare. —Grăbește-te, termină-ți cafeaua, mi-a ordonat ea în timp ce-a aruncat pe masă vreo câteva lire. Și vino! — Unde? — Vino, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercat să mă liniștească Nola. Nu trebuie decât să înveți răspunsuri noi pentru orice situație. Nu m-am putut abține să nu izbucnesc în râs. Nola era așa de optimistă că te înfricoșa. — Dar e așa de dificil, m-am lamentat eu. Nu e, a spus Nola cu o voce melodioasă. E doar ceva nou. Trebuie să exersezi. O să mă mut de-acasă, am anunțat eu. A, nu! Toate au clătinat din cap foarte hotărâte. —Certurile fac parte din viață. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erecția. Și îl cunoști și tu. Știu. — A fost cu tine, la nebuni. Știu. — Și știu că n-ar trebui să iasă cu nimeni până nu trece un an de când a lăsat sticla, dar sunt nebună după el, s-a lamentat Helen. N-am ce face! — Nu sticla, drogurile, am zis eu ca-n transă. —Cum? —Chris a fost internat pentru droguri, nu pentru băutură, am spus eu fără să știu exact de ce trebuia să-i explic toate astea lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-n orice caz, o să te simți mult mai bine. Nu pot, am bolborosit eu. Ce e în neregulă cu toți băieții ăștia care te tot invită să ieși cu ei? m-a interogat Nola după o oră în care mă lamentasem în fața ei. —Of, nu știu, am ridicat eu din umeri iritată. Ori sunt plicticoși, ori sunt cam tâmpiți, ori au altă fetișoară care le dă târcoale privindu-i cu ochi de văcuță sau au senzația că sunt darul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar eu tot m-am urât, s-a lamentat el. — N-ar fi trebuit. Am fost îngrozitoare. —Ei, n-ai fost. —Ba am fost. —Ba n-ai fost. —Ba am fost. —Ei, presupun că uneori ai fost, a recunoscut el în cele din urmă. Sigur c-am fost, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăcere, ca timpul să se oprească în loc măcar preț de-o secundă ca să apuc și eu să-mi trag sufletul. Rugăciunea nu mi-e ascultată. Nu mi-a fost ascultată toată luna. — Am nevoie de sfatul ei în legătură cu cerceii, se lamentează Lucille. Bea ridică ochii nevenindu-i să creadă. Păi, într-adevăr, e destul de hilar că Lucille - o matroană a petrecerilor mondene, cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rapoartele de lectură pentru manuscrisele care veniseră pentru Jackson. Nu prea mai aveam de făcut mare lucru în absența lui - sau, cel puțin, nu aveam suficient de lucru ca să-mi ocup toată ziua. — Jackson nu vine la birou, m-am lamentat către Mara peste zidul despărțitor. Ea a cârmit din nasul pistruiat în semn de consolare. știa că, în ultima vreme, mă simțisem prea puțin provocată. — Claire, sunt Vivian Grant, a zis o voce de femeie aprigă, în cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe la mine, Claire? / moment de ezitare mimat, de dragul aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi plăcut să te fi putut invita să bei ceva la mine, Claire, s-a lamentat Randall, scoțând din buzunarul de la piept un stilou Cross și semnând cecul cu o înfloritură teatrală, dar suntem în plin proces de încheiere a unuia dintre cele mai mari contracte din istoria firmei și trebuie să mă întorc la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a companiei Mather-Hollinger, iar acum eram, din nou, în sala de conferințe - așezată pe același scaun pe care stătusem și la interviu, cu puțin mai mult de o săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se lamenteze. Incompetenții ăștia nenorociți... Ei, o să te convingi singură, în curând, Claire. Sunt ușurată că acum am măcar un editor capabil alături de mine! Bărbatul de lângă mine și-a dres glasul. Spre enormul meu disconfort, doi dintre așa-zișii incompetenți - un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de minute). Nu-l mai văzusem de câteva zile - lucrase la un contract de proporții, în Tokyo, și fusese dificil chiar și să vorbim la telefon. Din fericire, fusesem așa de prinsă la serviciu, încât nu avusesem vreme să mă lamentez în absența lui. Cine a fost? Randall? m-a întrebat Bea când am închis telefonul. — Îhî, am dat eu din cap. — și se poate ca asta să fie seara cea mare? m-a chestionat ea. Nu-mi trecuse prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o familie cu care m-aș putea obișnui, m-am gândit în vreme ce Randall II îmi umplea, din nou, paharul, iar Lucille îmi mai oferea un Dunhill. Era plăcut să întâlnești oameni care refuzau să renunțe la vicii. Stomacul mi se lamenta în surdină - nu luasem decât o îmbucătură de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acasă, m-am gândit, luând microfonul și privind mulțimea de oameni pe care-i iubeam. Simțeam zâmbetul lui Luke, chiar dacă nu mă uitam în direcția lui. Aș fi vrut să nu fim nevoiți să plecăm așa de repede, s-a lamentat Bea. Aș fi vrut să nu am trei sute de pagini de editat la întoarcere, am adăugat eu posomorâtă. Harry și Luke plecaseră să facă o plimbare înfofolită prin natură, în vreme ce eu, Bea și mama am rămas în halatele de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
banală. — Stai puțin, Lucille, i-a ținut piept mama, pe tonul ei diplomatic, care voia să spună „toată lumea trebuie să rămână calmă“. Claire o să arate fabulos, numai că stilul ei e mai discret... — E ziua nunții ei, Tish-Tish! s-a lamentat Lucille, ca un copil de cinci ani. Cea mai importantă zi din viața ei! Doamne, chiar trebuie să fac totul numai eu? De la faptul că l-am împins pe Randall în... în direcția corectă, până la rezervarea de la Ritz, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe intrarea secundară. Mama m-a strâns de mână. și-apoi... Un urlet asurzitor a străbătut aerul. Lucille. La zece pași în fața mea, așezat pe un scăunel, în vestibulul din spatele bisericii, se afla mirele meu. — Ghinion! a început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]