840 matches
-
cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc de roate / Spițele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci de exprimarea lapidară, sentențioasă, astfel încât scrisul supravegheat, rafinamentul exercițiului stilistic din „panoramele” sale îl înscriu între poeții devotați ideii de virtuozitate. SCRIERI: Cetatea tăcerii, Timișoara, 1946; Izvoare, București, 1956; La hotarul dintre lumi, București, 1960; Am rechemat iubirea, București, 1962; Scrisoare către anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
de P. Csorja Ferenc XE "Ferenc" și Kőváry László XE "László" , al manualului de istorie universală al lui Ajtay Sámuel ori a cronologiei Ungariei alcătuită de Petrovits Fridrik Kerestély. În această categorie de lucrări, pasajele cu privire la răscoală sunt formulate extrem de lapidar, dar impactul acestora În conștiința publică este invers proporțional cu dimensiunile lor, manualele școlare reprezentând un instrument ideal pentru producerea și fixarea de reprezentări sociale și clișee. Și aici, imaginea rezultată este una negativă, răzvrătirea românilor integrându-se În imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este din ce în ce mai greu de găsit o direcție, care să nu ne lase cu senzația amară că timpul nu este decăt un vorace prădător al scurtului interval care ne desfășoară viața? Nu cred că are sens acum să încercăm măcar o lapidară și, de aceea, atinsă de ridicol, inventariere a unor reflecții mult mai calificate asupra a ceea ce generic este numit ființă umană și mai ales a condiției acesteia într-o lume ce pare să nu vrea să-i facă prea mult
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
ceară, prăfuite și privind mai degrabă istoria unor timpuri revolute și care nu mai interesează pe nimeni. „A face” urmează orbește pe „a ști”, dar fără prea mare control ideatic, dată fiind insuficiența gnoseologică a acestui bagaj inutil de cunoștințe lapidare și prolixe. Rămăne problema, capitală, a lui „a fi”! Aici trinomul („a fi”, „a ști”, „a face”) pare a avea o verigă slăbită, fiind vorba de „a fi”, dar cum, care este modul acesta de a fi? Indubitabil ajungem la
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o trăire tensionată a raporturilor cu lumea („Nerăbdătoare și fugă degrabă,/ dovadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
subiectul referințelor ekphrastice, ceea ce face din opera de artă un punct nodal în universul romanesc. Recurența temei operei de artă demonstrează și o construcție elaborată a romanelor, în sensul centrării lor în realitatea figurativă a tablourilor pe care le citează lapidar sau extins, în referințe și, respectiv, în fragmente ekphrastice. Rolul structural al ekphrasis-ului în aceste romane se decelează la două niveluri: construcția personajelor și, respectiv, articulația narațiunii, și pune în evidență nongratuitatea prezenței descrierii ekphrastice în aceste fragmente, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
observării critice și a formulării ei. El este unic la noi prin capacitatea de a cuprinde în fraza cea mai economic restrânsă personalități oricât de arborescente. Prin limpezime, proprietate și concizie latină, chiar când scrisul lui, de obicei dens și lapidar, i se eliberează în lărgimi și boltituri sintactice, ca în ultima perioadă de activitate, marele critic a dat stilului studiilor literare, între Maiorescu și Călinescu, o altă vârstă a maturității lui. VLADIMIR STREINU Revizuirea nu-i deci expresia unei elasticități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
regăsim în Belle du seigneur de Albert Cohen. În acest text, mișcările de anticipare ale reacțiilor auditoriului, modul de a alipi în corpul povestirii un ansamblu de propoziții descriptive și evaluative lasă în suspensie cursul evenimentelor și contrastează cu discursul lapidar din Les Justes sau neputința naratorului din Ni les ailes ni le bec. Odată cu abordarea pragmatică și textuală, schimbarea majoră din domeniul naratologiei are loc într-o dublă direcție: pe de o parte, în direcția limbajului comun și nu doar
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale acestei unități. Primul titlu poate fi considerat ca o Pn0-Rezumat în timp ce titlul mare (scris cu majuscule) care introduce, bineînțeles, jocul intertextual cu trimitere la imnul național britanic, constituie "Morala" PnΩ. Situația inițială-Pn1 este amplu expusă și contrastează cu caracterul lapidar al Complicației Pn2 (Dintr-o dată explozia") provocată și subliniată de organizatorul narativ introductiv al macro-propoziției Pn2. Macro-propoziția Pn3 cuprinde o evaluare retrospectivă ("Armata Republicană Irlandeză pusese o bombă la etajul 3"). Rezolvarea-Pn4 întocmește bilanțul victimelor insistînd asupra faptului că, în conformitate cu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Victorin nu este, după părerea noastră, decât o supoziție nefondată). Într‑adevăr, ultimele capitole ale scrierii (8‑9) relatează întoarcerea profetului la Ierusalim, restaurarea cultului în templu, moartea sa, urmată de o înviere spectaculoasă și, în fine, martiriul său (prin lapidare), la capătul activității de profețire a venirii lui Cristos. Iată episodul care l‑ar fi putut influența pe Victorin în alegerea mărturiilor eshatologice: După ce Ieremia a rostit aceste cuvinte, stând în fața altarului împreună cu Baruh și Abimelec, s‑a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei zile, sufletul i s‑a întors în trup și el a glăsuit în mijlocul tuturor (9, 7‑13). Foarte probabil, Victorin cunoștea această tradiție care prezintă episodul învierii profetului și pe care a valorificat‑o în manieră proprie. Moartea prin lapidare era în perfectă consonanță, dat fiind că cei doi martori eshatologici din capitolul 11 al Apocalipsei au avut aceeași soartă. Exegetul descoperă, se pare, în Paral. Ier., un scenariu analog celui de la sfârșitul veacurilor (aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de calificări și de talente de tot felul. Totuși, în general, diversele încercări de definire pun în evidență, în mod intenționat sau doar ca pe o simplă consecință, imposibilitatea de a pune laolaltă toate sensurile termenului elită, într-o formulă lapidară care să le exprime pe toate. Dubla concepție paretiană Vilfredo Pareto (1848-1923) este unul dintre sociologii care au evidențiat în modul cel mai clar imposibilitatea de a face o alegere între utilizarea la singular sau la plural a termenului elită
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
munte,/ Veac de veac,/ Treaptă cu treaptă.” În alt plan, evoluției de la retorism la sobrietate îi corespunde drumul de la descriptivismul pastelist la interiorizare. Orga de mesteceni (1970) aduce o decantare a lirismului, descripția (și așa sumară) se contrage în imagini lapidare și sobre, stil caracteristic de acum înainte. Zăpezile de acasă (1972) și Noapte cu privighetori (1973) reiau, într-o disciplină stilistică matură, temele copilăriei, satului, familiei, tratate fără frivolități neosămănătoriste, cu un real fior elegiac. Poetul știe că, inevitabil și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
scurtelor narațiuni și chiar amintirilor personale, scăldate într-o undă de lirism. Altă dată, amprenta hotărâtoare este pusă de contactul direct, fierbinte, cu un auditoriu real sau imaginat. Fraza e mlădioasă, bătută în figuri de stil deloc banale, cu definiții lapidare, memorabile. Citate bine alese din scrierile unor spirite congenere (H. Keyserling, Miguel de Unamuno, N. Berdeaev) se integrează ca dovezi suplimentare ale demonstrației. De la un eseu la altul, ideația se arată a fi mai cuprinzătoare. Punctul central, veritabil nexus formativus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
carpe diem. Dar trădarea iubitei, izbucnirea războiului, distrugerea „casei cu nalbă”, din care nu îi va rămâne decât un crucifix, îl silesc să conchidă că suferința nu este „negația vieții”, ci chiar adevăratul conținut și sens al ei. Stilul alert, lapidar, doar sugerează anumite lucruri, fără a se recurge la descriere și la narațiunea propriu-zisă. Respins de unii comentatori ca fiind o povestire sincopată a unor lucruri comune, lipsit de substanță epică și grevat de un exces de reflexivitate, romanul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
în orice clipă să fie depășit de nivelul lor, în timp ce sublimarea se aseamănă cu un canal ce stăvilește valurile și dirijează apele spre o destinație utilă, cum ar fi irigațiile. O altă descriere iese în evidență dacă amintim, conform expresiei lapidare a lui Anzieu, că „refularea este iluzia unei renunțări, în vreme ce sublimarea este o renunțare fără deziluzie” (1979). Dar cum nimic din ce se leagă de sublimare nu este simplu, opoziția între cele două apărări nu este chiar atât de clară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
perioadă de suferință în penitenciar, intelectualul distins și omul politic sobru, neatins de demagogia politicianistă, care a fost profesorul inginer Ion Bujoiu, hărăzit de către aceleași forțe ale întunericului să-și piardă urmele în cimitirul săracilor din Sighet, l-a caracterizat lapidar pe Nicolae Petrașcu drept „un dac cult”. Și într-adevăr acesta este punctul de plecare când urmează să se încerce fixarea personalității lui Nicolae Petrașcu în devenirea istorică a Mișcării Legionare și implicit a neamului românesc: țărănia lui genetică cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un pătrar de veac (2003). Retrăind Antichitatea filtrată prin cultura secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație. Apărute târziu și puțin cunoscute, cele două jurnale se înscriu în prim-planul valoric al diaristicii românești. O bogată corespondență le completează: scrisori către și de la, între alții, G. Baiculescu, Geo Bogza, Al. Boldur, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
pe raza Postului de Jandarmi”, dacă nu, va fi denunțat „...ca reacționar”. Aceste exemple credem că vor fi fost de ajuns pentru edificarea oricui mai crede și acum că uteciștii erau curați ca lacrima și puri ca miresele virgine. Formularea lapidară din raport cum că „...Frontul Unic Muncitoresc nu există deoarece T.S. (tineretul socialist n.n.) nu există”, credem că poate încheia subiectul numai cu comentariile de mai sus. d. Activități politice de propagandă comunistă și manifestări culturale Pentru atragerea a cât
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Vârsta majoratului (21 de ani) l-a găsit tot prin zona noastră deoarece și-a satisfăcut stagiul militar la Regimentul 25 din Vaslui, potrivit „biografilor” Petreanu și Baran care nu s-au obosit să-și precizeze și sursa. celor scrise lapidar de Petreanu și Baran, I.C. Frimu s-a căsătorit la Huși cu Rozalia, o fată de rit catolic, după ce mai întâi consumase o relație intimă cu Clara, evreică din același oraș, cu care a avut, spune Anișoara Popovici, și un
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și "imaterialul" (Lyotard), agrement. Efectul jogging (sau contralovitura retrogradă) în formă de graffiti și tagging vom reveni odată cu mediologia artei la întoarcerea la Pompei și a semnelor catacombelor printre noi. Să convenim că banda magnetică nu se potrivește cu stilul lapidar, nici cu emfaza autorității; nici roca argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de altele și, după cum s-a putut constata, nemaiavând în final nici zile... Prin urmare și de această dată, ca și în multe alte situații similare, putem apela cu adânc temei la înțelepciunea populară care a concentrat într-o expresie lapidară, admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altă cauză a "îmbolnăvirii" lui, legată cum să zic? de îndelungata lui funcționare, de "vârsta" lui, de senectutea care lovește fără milă atât omul, cât și "lucrul", ambele fiind expediate la sectorul cu destinație specială printr-o expresie comercială sinistră, lapidară și irevocabilă: "articole cu funcționalitate expirată". Punct. În concluzie: "Sărmane ceas bătrân Poți să te oprești, Și-n căsuța ta Să te odihnești." (după Alin Ribault) Prin urmare, rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a timpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al literelor, nu înseamnă recunoașterea automată a unui „scriitor” îndărătul unui mistic și viceversa. Iar cazul lui Ignațiu apare în acest sens cu atât mai problematic, cu cât scrierile sale cu greu se lasă clasificate în genuri literare iar exprimarea lapidară și frustă a autorului nu pare nicidecum compatibilă cu accepțiunea curentă a unor formulări „literare”. Într-adevăr, Ignațiu nu a scris mult, dacă lăsăm deoparte corespondența sa impresionantă 1: în afara celor trei texte prezentate în volumul de față, fondatorului ordinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]