758 matches
-
Îl mîngîia domol și îi întindea o cută imaginară. Își scoase cu o mînă bentița albă de pe cap pentru a o privi lung, fără nici un gînd și mai citi odata matricola cusută pe mîneca stîngă a bluzei albastre . Dincolo de gard, larma de glasuri se mărea fără ca ea să o audă.Copii veneau pentru serbarea de sfîrșit de an, în grupuri mici, veseli și fără griji. Lucica se simțea singură, la o judecată severă, în fața unui om nevăzut -dar puternic și dur
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
1880] {EminescuOpXI 326} ["LIPSA DE INTERES... "] Lipsa de interes și de mișcare a alegătorilor cu ocazia alegerii de acum două zile [î]i da "Romînului" o ocazie ca din senin să învinovățească opoziția de fel de fel de lucruri. Afară de larma făcută în câteva ziare nu vedem încolo nici o mișcare politică; o nepăsare vinovată pare a fi cuprins pe toți, pe toate partidele. Această atitudine arată din partea opozițiunii că ea a început să dospească uneltiri, ca în unele țări vecine, a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ale morții dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri de pămînt vibrînde. O Planetă cheamă pe-alta și-o stea întreabă de-alta: Ce flăcări sînt acestea, venind din Miazăzi? ce larma, ce vuiet înfricoșător De parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu auzirăți trîmbița Pesemne-a unei crunte bătălii?" În vreme ce vorbeau, văpăile se-apropie mugind grozav. 265 Ei văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen. 107 (III, 9) veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii: Vezi J. Böhme: figurile, fructele cerești, în perpetua schimbare. 108 (III, 16) Rege-al necazului: De remarcat jocul de sensuri prin originea cuvîntului: lat. turbare = a tulbură; turba = mulțime, ceața (de oameni); larma (acesta din urmă apare frecvent în scrierile lui J. Böhme). 109 (III, 21) Sămînță să pe fibre așezînd-o, ce în curînd va încolți: Este vorba de semințele pe care Vala-Natura (arhetipala) le sădește în matricea spațiului (Enitharmon) care este format
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pasaj relevant din Paradisul pierdut al lui Milton, Cartea I (Moloh este primul într-o serie similară celei prezentate de Blake): "Întîi fu Moloh, un groaznic rege,/ Mînjit cu sînge de umane jertfe/ Și lacrima sărmanilor părinți,/ Măcar ca-n larma de țimbal și tobe,/ Nu-și auzeau copiii cînd, prin foc,/ treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de tip vampir) care ispitește pe tineri și pe copii pentru a le suge sîngele (gr. lámia = femeie mîncătoare de oameni). Cuvîntul "Lamia" este versiunea sugerată de Margoliouth, probabil cea mai plauzibilă; au mai fost sugerate următoarele citiri: "llama" și "Larma". Povestea Lamiei apare la Philostrat și a fost relatata din nou de Robert Burton și de Keats (1820), acesta din urmă transformînd-o într-o femeie-șarpe. 295 (VIII, 442) Leul, Tigrul, calul și cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia, Satirul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acesta îngrozit îl respinge acuzându-l de uciderea lui Posa. Carlo îi dezvăluie adevărată rațiune a morții lui Rodrigo. Regele este obligat să recunoască că Rodrigo și-a sacrificat viața pentru Carlo și pentru ideile care îl însuflețeau. Sosește Contele Larma pentru a-l avertiza pe Filip despre revoltă populară stârnita de Eboli în încercarea de a-l salva pe Carlo. O multime amenințătoare îl revendică pe moștenitorul tronului. Deși Regele accepta prezenta mulțimii în închisoare, intervenția Marelui Inchizitor pune punct
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
intră pe câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-o Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei,/ Și toată-această larmă, cu zăngănit de fiare/ E-un joc al tinereții și-al patimilor ei.// ...Atâția frați de-ai noștri În acest iad căzură!/ Hai, cruntă amazoană, să ne-azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
existence de Blaga et qui ont influencé să création. * L'histoire de ce destin commence le 8 mai 1895 dans le village Lancrăm, dont la sonorité est étrange (phoniquement parlant, son nom est proche du moț " lacrima " qui signifie, en roumain, " larme ") : " Mon village qui portes/leș sonorités d'une larme dans ton nom,/à l'appel profond des mères/en cette nuit-là je t'ai élu/seuil du monde/et sentier de mes passions. "784 Lucian est le neuvième enfant du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
L'histoire de ce destin commence le 8 mai 1895 dans le village Lancrăm, dont la sonorité est étrange (phoniquement parlant, son nom est proche du moț " lacrima " qui signifie, en roumain, " larme ") : " Mon village qui portes/leș sonorités d'une larme dans ton nom,/à l'appel profond des mères/en cette nuit-là je t'ai élu/seuil du monde/et sentier de mes passions. "784 Lucian est le neuvième enfant du prêtre orthodoxe Isidor Blaga et d'Ana Blaga (née
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1945, " hommage timide et quasi posthume "837. Le 6 mai 1961, Blaga s'éteint à Cluj, laissant derrière lui une création majeure de la culture roumaine et européenne du XXe siècle. Îl est enterré à Lancrăm, le village aux sonorités de larme d'où a commencé să grande aventure de la connaissance. À cette occasion, Mircea Eliade publie un article émouvant : Tăcerile lui Lucian Blaga (Leș silences de Lucian Blaga). Ce seră à peine en 1962 que seră publié une pârtie des poèmes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
quatrains de la belle fille) (Miclău, 1978 : 553-555) ; " Une jeune fille c'est/l'azur de la vie,/le ciel du ciel,/le diamant sur l'anneau. [...] Une jeune fille c'est/le mirage à l'horizon,/l'or du langage,/une larme de paradis. " (Leș quatrains de la jeune fille) (Poncet, 1996 : 220-222) ; " Une belle fille c'est/la clarté de la durée/ La voûte des cieux/La perle de l'anneau. [...] Une belle fille c'est/le miracle de l'infini,/ Le clair
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Poncet, 1996 : 220-222) ; " Une belle fille c'est/la clarté de la durée/ La voûte des cieux/La perle de l'anneau. [...] Une belle fille c'est/le miracle de l'infini,/ Le clair des cieux, l'or des mots,/La larme du Paradis. " (Chant à la belle fille) (Romanescu, 1998 : 63-64). Nous exposons dans le tableau ci-dessous leș métaphores révélatrices de Blaga contenues par ce fragment et leurs versions en français, accompagnées de nos commentaires. Nous rappelons que leș métaphores ont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mots La métaphore " aurul graiului " se prête à une traduction littérale : " l'or du langage ". Leș versions proposées par leș traducteurs reflètent avec fidélité le sens d'origine. lacrima raiului Paul Miclău : des larmes divines l'auréole Jean Poncet : une larme de paradis Paula Romanescu : la larme du Paradis La traduction de cette métaphore est littérale dans la version de Jean Poncet et de Paula Romanescu. Paul Miclău s'éloigne du sens de départ, interprétant le syntagme " lacrima raiului " (" la larme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
prête à une traduction littérale : " l'or du langage ". Leș versions proposées par leș traducteurs reflètent avec fidélité le sens d'origine. lacrima raiului Paul Miclău : des larmes divines l'auréole Jean Poncet : une larme de paradis Paula Romanescu : la larme du Paradis La traduction de cette métaphore est littérale dans la version de Jean Poncet et de Paula Romanescu. Paul Miclău s'éloigne du sens de départ, interprétant le syntagme " lacrima raiului " (" la larme du paradis ") comme des " larmes divines
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
larme de paradis Paula Romanescu : la larme du Paradis La traduction de cette métaphore est littérale dans la version de Jean Poncet et de Paula Romanescu. Paul Miclău s'éloigne du sens de départ, interprétant le syntagme " lacrima raiului " (" la larme du paradis ") comme des " larmes divines ". Le traducteur ajoute l'élément " l'auréole ", qui change complètement le sens d'origine de la figure. L'analyse ci-dessous nous montre que le traducteur peut recréer la figure de départ à l'aide de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Philippe Loubière contient un subtil changement sémantique, à la différence des traductions littérales de Paul Miclău et de Sanda Stolojan : " Doar sus o stea/din cerul ei c-o lacrima de aur se desparte. Seule là-haut une étoile/versant une larme d'or se détache de son ciel. " (De mână cu Marele Orb (varianta)/Accompagnant le grand aveugle (variante)) (Miclău, 1978 : 289) ; " Seule là-haut une étoile/se détache de son ciel avec une larme d'or. " (Je tiens le grand aveugle
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
desparte. Seule là-haut une étoile/versant une larme d'or se détache de son ciel. " (De mână cu Marele Orb (varianta)/Accompagnant le grand aveugle (variante)) (Miclău, 1978 : 289) ; " Seule là-haut une étoile/se détache de son ciel avec une larme d'or. " (Je tiens le grand aveugle par la main) (Stolojan, 1992 : 47) ; " Seulement là-haut, une étoile,/Comme une larme d'or, de son ciel se sépare. " (Le grand aveugle par la main) (Loubière, 2003 : 49). L'étoile filante devient
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
varianta)/Accompagnant le grand aveugle (variante)) (Miclău, 1978 : 289) ; " Seule là-haut une étoile/se détache de son ciel avec une larme d'or. " (Je tiens le grand aveugle par la main) (Stolojan, 1992 : 47) ; " Seulement là-haut, une étoile,/Comme une larme d'or, de son ciel se sépare. " (Le grand aveugle par la main) (Loubière, 2003 : 49). L'étoile filante devient, dans la traduction de Philipe Loubière, une larme d'or. Pourtant, ce changement sémantique n'affecte pas la poéticité du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par la main) (Stolojan, 1992 : 47) ; " Seulement là-haut, une étoile,/Comme une larme d'or, de son ciel se sépare. " (Le grand aveugle par la main) (Loubière, 2003 : 49). L'étoile filante devient, dans la traduction de Philipe Loubière, une larme d'or. Pourtant, ce changement sémantique n'affecte pas la poéticité du texte-traduction. La version ci-dessous de Paul Miclău contient, elle aussi, un changement sémantique. " Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate/fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. " " Des arbres penchés aux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
devient une réalité psychique fermée, ayant șes propres lois. [...] Le foyer est l'étoile polaire, le point fixe vers lequel se dirigent leș pas du poète, le pays qui l'appelle comme un destin. [...] Le village natal, "aux sonorités de larme" et, implicitement, dans une acception générale, le village-monade, devient, dans la dominante de l'horizon inconscient du poète et du philosophe, le cercle magnétique dans lequel vivent leș lourdes valences de șa vie et de son œuvre. " Notre traduction. 799
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
În mișei cu ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii târăsc pe eroi. La pod se Înghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă și-un vălmășag de nu mai știu Încotro să se miște. Sinan, Îmbrâncit, cade de pe pod și-și rupe dinții. Un supus Îl ia În spate și-l scapă. Soldații și Pașa fug laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie, Schimbare. SCENA I[I] (ara. Furtună) M[UREȘANU] (singur ) Cum norii strigă-jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foc. O, stai! o vino, scumpo, ca fruntea-ți să-ți dezmierd Și-n ochii mari, albaștri, ființa să mi-o pierd... Te-ai dus! te-ai dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia capsula aceasta c-o șuviț-a mea de păr Spre aducere aminte. ARIOBARSANES Mulțumesc preamult. Ei bine, Iată, domnii mei, ce iute am ajuns până la fine. Liniștea amândurora v-a lăsat fără de armă. Iată că ne despărțim fără lacrimi, fără larmă. LAIS (aparte) Ce nerușinat! ARIOBARSANES Acuma tu, amice Psamis, spune: Ce negoț voiești a face, ce dorești tu a-mi propune? PSAMIS Înaintea unei Lais nu se cade... ARIOBARSANES Spune numa. Acest târg se poate face. LAIS Ce idei vă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]