754 matches
-
românesc este foarte sugestiv ilustrată de Drăghicescu prin metafora ontogenetică: poporul român e ca un copil înzestrat cu nenumărate calități, născut din "căsnicia daco-romană", ce înaintează în viață prin secole. Neîmplinirile și șovăielile noastre sunt produsul unei istorii potrivnice. Valorile latinității și lumii trace voință, inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
orașul Ars Longa. Aici s-au născut gemenii Romulus și Remus. Tot romanii considerau că Roma a fost fondată de Romulus, unul dintre gemenii zeului războiului, Marte. Privind celebra lupoaică alăptându-i pe cei doi gemeni (devenit apoi simbol al latinității, și pentru noi românii, urmașii romanilor), nu putem să uităm legenda minunată a lui Romulus și Remus, cei doi fii gemeni ai lui Marte crescuți de lupoaică. Se credea că Romulus, cel care a întemeiat și a dat numele Romei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
începând din secolul al X lea sau chiar al XI-lea -XII-lea, puritatea latină a limbii române. Urmând această schemă ruptă de realitate, generații după generații de cercetători se străduiesc, de 150 de ani, să aducă noi argumente în sprijinul latinității spiritului românesc și să descopere elemente de substrat doar în alba neză, elemente care trebuiau să se fi supus legităților fone tice ale trecerii de la latina dunăreană la română. I.N.O.: Venită după „Iașii două milenii de atestare documentară (Elanul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
deosebesc de alte popoare, (aici am dat-o un pic la-ntors, pe mult folosita limbă de lemn, dar sper să-mi permiteți, parol, nu se va repeta!). Pentru mulți, este aproape incredibil, cum am ajuns să fim o insulă de latinitate, înconjurată de slavi și maghiari, de la care am absorbit cu timpul puține chestii bune, probabil doar cu paiul și foarte, foarte multe rele, luate direct de la sursă cu polonicul regimentului. Și ce-a ieșit se vede. Un amestec eterogen dintre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dintre toate statele-satelit. Propunerile oficiale făcute Bucureștiului de către Statele Unite între 1950 și 1975 vizau un anumit impact asupra Moscovei. Washingtonul urmărea în primul rînd destabilizarea și ulterior desatelizarea României. Această țară a ajuns, treptat, să fie considerată "o insulă de latinitate într-o mare slavă", o insulă la care Kennedy voia să ajungă prin "penetrare", iar Johnson, "întinzînd poduri". Motivul a fost, însă, întotdeauna același: să reducă influența sovietică, nu să întărească, neapărat, România. Politica de "diferențiere" Johnson-Nixon era aceeași Mărie
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sec. IV - V) este complex și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație a civilizației“. Grecii Asiei Mici și ai altor părți ale lumii făureau, prin coloniile lor, o complexă operă de cultură și artă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație a civilizației“. Grecii Asiei Mici și ai altor părți ale lumii făureau, prin coloniile lor, o complexă operă de cultură și artă. Pe malul stâng al Pontului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latină. Admirația pentru aceste două tipuri de spiritualitate îl așază pe Eliot alături de clasicii francezi ai secolului al XVII-lea, situându-l oarecum în anacronie față de majoritatea contemporanilor săi, după cum sugera și Ștefan Stoenescu: "Încrederea sa în spiritul solar al latinității, prelungit în Evul Mediu, avea să-l conducă pe Eliot [...] spre o concepție european-clasicizantă, raționalist-aritotelică și tradițio-nalist-conservatoare față de care protestantismul și liberalismul anglo-saxon reprezentau o neavenită și sterilă erezie anarhică."296 În acest sens, ilustrative sunt următoarele rânduri prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Doină) și n-au preluat de la romani spiritul imperial, precum au făcut alte nații din Europa și Asia, deși înzestrarea nativă a indivizilor compunători o recomanda cu asupra de măsură la un alt destin istoric. În fața realității, Eminescu a comparat latinitatea orientală cu o insulă mereu roasă pe margini de slavi și de alte etnii. De ce a nimerit românitatea într-un veritabil "triunghi imperial al Bermudelor", "în calea tuturor răutăților", după spusa cronicarului? Fiindcă, într-un fel, moștenirea tracică a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cunoscuse bine lumea germană, nu aștepta nici o "mântuire" de la Puterile Centrale, pangermanismul prezentându-i-se nu mai puțin primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului și pangermanismului în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și Italiei poate produce cele mai triste rezultate pentru viitorul gintei latine
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
necoaptă pentru o revoluție mondială, s-a dovedit contrariul, încât marii succesori ai ideilor comuniste au ales tocmai vasta Rusie pentru "implementarea" visurilor înaintașilor. Dar, și dintr-o parte (Occidentul), și din alta (Orientul panslavist), corifeii comunismului au simțit că latinitatea orientală din spațiul carpato-danubiano-pontic este nodul gordian de a cărui "dezlegare" depinde comunizarea Europei întregi. Această națiune li s-a părut ambelor părți ca nealtele, vorba lui Eminescu, de un conservatorism enigmatic, care a făcut-o să răzbată în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de români. Așa că spiritul Basarabiei eminesciene a străbătut, pe linia Stere Gh.I. Brătianu Paul Goma până în plin comunism românesc, sacrificarea celor din urmă părând a fi ruperea firului istoric care va împiedica reîntregirea după 1989. În Orient, singularitatea ontologică a latinității românești pare s-o fi presimțit întâia oară sultanii, care nu s-au atins de spiritualitatea creștină a Principatelor, renunțând la ispita "islamizării" și "turcizării" și mulțumindu-se cu o stare de vasalitate profitabilă materialicește. În schimb, rușii au simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
resurecție, inteligentă și lucidă, a spiritului național eminescian, exprimat în termenii minte foarte rece și inimă foarte caldă, trebuitoare unor adevărați patrioți. Realitatea din ultimii douăzeci și trei de ani arată că legenda neagră tinde să scoată de pe arena istoriei latinitatea orientală, cu ajutorul propiilor politicieni, care, orbi, n-au văzut că primul proiect național trebuia să fie reîntregirea Basarabiei cu patria-mamă, fără de care celelalte două proiecte: intrarea în NATO și în Uniunea Europeană, nu puteau avea sorți de izbândă fără dimensiunea națională
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și de a aprecia limba. În paralel poate exista însă și o tradiție științifică, care privește fie pe vorbitorii unei singure comunități lingvistice, fie pe cei ai mai multor comunități. O asemenea tradiție s-a realizat, de exemplu, pe ideea latinității limbii române, existentă chiar înainte de a se cunoaște argumentele științifice care să susțină această idee. Reflecția științifică despre limbă poate produce însă și modificări în cadrul tradiției lingvistice, mai ales la nivelul limbii literare, în primul rînd prin selecție. Deseori însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-au închinat, ascultând această minunată limbă românească. 5. ÎNFĂPTUIREA UNUI MIRACOL a. Torța arzândă a romanității Pe vremea Antichității, exista un continuum teritorial și lingvistic al romanității care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în Anatolia și chiar Orientul Mijlociu), cât și cu partea ei occidentală. Arborele latinității din trunchiul căruia s-au desprins cele două ramuri și-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în Anatolia și chiar Orientul Mijlociu), cât și cu partea ei occidentală. Arborele latinității din trunchiul căruia s-au desprins cele două ramuri și-a desfășurat coroana pe întreg teritoriul luat de Roma sub stăpânire. Fiind vorba de un imperiu puternic, politico militar, dar și cultural, procesul de romanizare a fost pe măsură. Latinizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu a funcționat. La adăpostul greco catolicismului, românismul a putut să se afirme politic și cultural în Transilvania. Din rândul credincioșilor uniți cu Roma, s-au născut fii ai neamului, crescuți într-un puternic simțământ patriotic, care au purtat stindardul latinității. Să privim, prin urmare, cu admirație la Școala Ardeleană și la cărturarii ei: Samuil Micu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior. Emanciparea națională nu avea să țină seama în Transilvania de apartenența noastră religioasă. Întâlnim angajați în lupta politică și militară
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Limba română este o limbă neolatină, cu substrat traco-get și superstrat slav, care s-a dezvoltat multe secole (din secolul al IV-lea până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) în izolare față de alte limbi romanice („insulă de latinitate într-o mare slavă”). Astfel, a conservat unele elemente arhaice (de aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
curaj; curat; curge; daci; damigeană; deliciu; demidulce; dezinhibare; Dionis; dispoziție; dispreț; de doagă; dragoste; drog!; vă duc; duce; dulceag; dulce-amar; dureri de cap; eliberare; în față; fericire, tristețe; fermentație; finețe; foame; fug; greață; gustare; imediat; imunitate; interes; împărtășanie; încrețire; lacrimi; latinitate; lectură; libertate; mama; mar; masă; mascul; mereu; merlot; mîine; moldovenesc; morcov; mort; mulțime; musafiri; neajuns; neplăcut; nu; numai; ocazie; ospăț; otravă; palincă; nu-mi place; ploscă; podgorii; pornesc; de Porto; preot; rău; recoltă; relaxare; renumit; respingere; romantic; roșu sau alb
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și iubirea față de tot ce există. Spiritul de sinteză al românilor nu rezistă doar în continuitatea lui imemorială între Occident și Orient, ci și în îngemănarea caracterului latin cu creștinismul ortodox. Prin urmare, este o punte între luciditatea rațională a latinității personaliste cu sentimentul de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu totul inadecvată spiritualității noastre în ansamblu. Strategia diversiunii a fost pusă la lucru și în acest domeniu, semănând confuzie și dezorientate, îndrumând spiritele pe căi aberante și creând noi surse de tensiune înăuntrul societății. Nu mai eram neolatini, de vreme ce latinitatea ne sugera și opțiunea politică fundamentală, cu o lume curioasă, hibridă, informă, despre care nu se putea spune mai nimic precis, dar căreia trebuia să i se recunoască primatul în multe. Manifestările tracomane din perioada interbelică se arată extrem de timide
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sintezei ce se așteaptă mai ales pe bătrânul continent, merită o consemnare. Cadrul ei cel mai amplu l-a fixat Duby însuși, medievist eminent, ale cărui studii definesc cele mai înalte ambiții în domeniu. Noțiune fluctuantă de-a lungul istoriei, latinitatea nu e mai puțin supusă acum la controverse, fie și predilect academice. Ea ne evocă un focar de cultură, Latium, de unde au pornit inițiative pline de urmări pentru lumea întreagă. Pentru a înțelege mai bine istoria popoarelor, spunea Guizot, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din creații literare ca aceea a lui Byron ("O, Romă! O, patria mea!") sau Goethe, pentru a nu aminti decât două nume dintr-o lungă serie. Arheologia, istoria, lingvistica dau seama de imensa moștenire. Dreptul și filosofia nu mai puțin. Latinitatea indică o sinteză în care aculturația lingvistică ocupă un loc eminent, dar nu exclusiv. Este vorba de un proces istoric de lungă durată, a cărui substanță reală diferă de la un moment la altul. O echivalare mecanică a cuceririlor romane cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o sinteză în care aculturația lingvistică ocupă un loc eminent, dar nu exclusiv. Este vorba de un proces istoric de lungă durată, a cărui substanță reală diferă de la un moment la altul. O echivalare mecanică a cuceririlor romane cu expansiunea latinității nu servește la înțelegerea acestui fenomen de interculturalitate. Mediul aculturant a avut întotdeauna însemnătatea lui, hotărând în fond asupra creației specifice locale, asupra vitalității fenomenului. "Latinitatea, conchidea același istoric, e rezultatul acestui ansamblu de interacțiuni la toate nivelele social, politic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ea a fost cucerită la rându-i printr-o răsturnare simbolică asupra căreia ne previne în treacăt Duby, pe urmele unei întregi exegeze, care mai ales de la Renaștere încoace a sporit exponențial. Creștinismul e desigur una dintre valorile propuse prin intermediul latinității. Însă artele, medicina, știința în genere, tehnica participă deopotrivă la modelul care a lucrat asupra lumii timp de peste două milenii. A fost un model activ, însă cu discontinuități, și tocmai de aceea Xenopol afirma că redescoperirea valorilor sale prin Renaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]