767 matches
-
aur nativ, aduse la lumină de către mineri din adâncurile pământului. Nu ne-am putut bucură de aceste frumuseți, muzeul fiind închis de mulți ani, într-o nesfârșita ,,renovare” (de curand a fost redeschis publicului). În centrul orașului, atrage atenția Monumentul Latinității, reprezentat de statuia lupoaicei cu cei doi prunci. Părăsim orașul Brad și ne îndreptăm către Abrud. Suntem în zona minieră bogată în minereuri de aur și de argint, intens exploatate înainte de 1989. De-a lungul văilor apar lungi șiruri de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în diverse moduri. La noi, comunitățile de enoriași sunt atemporale ca organizare, ca tip de acțiune. Se pot ocupa de opere de caritate, dar nu de opere de emancipare, nu de opere de dezvoltare. În plus, mai suntem și latini. Latinitatea este un ingredient suplimentar al misoginismului mai mult sau mai puțin romantic. În cazul nostru, clar mai puțin. O.Ș.: De ce ești așa de critică cu ortodoxismul? Unde e punctul nevralgic? M.M.: Punctul nevralgic e că neglijează Evangheliile. Este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu orice preț. Regimul nu se mulțumește numai a proclama ateismul ca doctrină oficială, ci interzice cultul și închide bisericile. Se schimbă cărțile școlare, se modifică ortografia, vocabularul, numele orașelor, al străzilor, în scop de a șterge orice urmă de latinitate. Istoria României trebuie neapărat să înceapă din anul ocupației rusești! Și toate acestea se întîmplă, se fac în fața unei lumi occidentale inerte și ca izbită de paralizie. O lume care, în realitate, nu mai crede în ideea de libertate. Aproape
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a mimetismului? Da, o avem! Discursul meu de intrare la Academie vorbește despre mentalitatea tranzacțională a românilor. Suntem un popor admirabil, însă profund tranzacțional, de o superficialitate dată de calitatea noastră de singuri latini ai ortodoxiei și singuri ortodocși ai latinității. Acolo unde am avea nevoie de pragmatismul latin, nu-l avem. Am fost, suntem și vom rămâne un popor tributar modelelor spre care ne uităm în lume. Nu avem forța maghiarilor, forța polonezilor, forța grecilor. Răspunsul pe care am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
propunându-și o metodă comparatistă (menționează teoria circulației internaționale a temelor literare, cu exemplificări de coincidențe intenționate sau similitudini), și investighează similitudinile semantice ale cuvintelor saudade-soledad-dor, semne ale unui posibil paralelism în „atitudinea lirică” a celor trei națiuni din extremitățile latinității europene. Din descrierea acestor ipostaze ontologice și lirice reiese că termenul dor, la cele trei popoare, denumește o stare fluctuantă, determinată de cei mai variați factori în timp și spațiu, diferențiați specific. SCRIERI: Sentimentul dorului în poezia română, spaniolă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]
-
acești autori britanici temele predilecte ale propagandei comuniste din România: culpabilizarea trecutului "burghezo-moșieresc" care va merge mână în mână cu glorificarea trecutului legendar al României în etapa întoarcerii spre național, culpabilizarea istoriei potrivnice României și victimizarea acesteia ca "insulă de latinitate într-o mare slavă", urmate sau împreună cu mitizarea faptelor eroice ale românilor ca salvatori ai Europei, neatârnarea și independența patriei, tema păcii, a neamestecului în treburile interne ale statelor, dezarmarea etc., reflectând tranziția dinspre internaționalismul marxist-leninist înspre naționalism, care a
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
constituirea formulelor flexionare de limbă a fost fundamental. 4) Dezvoltarea formulei indoeuropene de limbă în zonele aglutinante a fost favorizată de trei factori: a) prestigiul cultural al limbii latine; b) suplețea comunicativă a sistemului flexionar; c) instituirea administrației romane. 5) Latinitatea limbii române este dată de materialul latin structurat paradigmatic, ca în celelalte limbi romanice, însă gramaticalizarea, căreia i s-a subordonat întregul material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sapiens, care prin câteva izbucniri sonore începea să se desprindă de natură și să o domine. Limba română ni se poate destăinui total numai dacă o privim atât în evoluția ei din baza traco-latină în context est european, dincoace de latinitatea și autohtonitatea ei, cât și în evoluția globală a limbajului și a limbii de la ceata antropoidelor la colectivitatea umană modernă. Înscrierea limbii române în globalitatea fenomenului lingvistic presupune o filozofie aptă să înlocuiască principiile neogramatice care au înfundat în empirism
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rom. lume, vgr. laos „populație, mulțime, trib”, sl. lĭudi „oameni”, germ. Leute „lume, slugi”, lat. liberi „copii”. Ridicarea cuvântului slav „liber, slobod, neunit” la sensul de nume de populație și constituirea opoziției vlah - slav a fost determinată de răspândirea prin latinitate a creștinismului, care se proiecta asupra întregului spațiu tracic. Dar instituirea cultului creștin pe întreg acest spațiu a fost subminată de împărțirea imperiului între Roma și Constantinopol. În aceste condiții istorice, spațiul traco-vlah a opus procesului de divizare formula Uniei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
două prin compoziția sa preponderent rurală. Situația lingvistică și confesională care s-a creat în acest imperiu roman a dus la diferențierea treptată în cadrul uniei a două etnii principale: pe de o parte vlahii, care alcătuiau romanitatea orientală, unită prin latinitate și creștinism, pe de altă parte slavii, care au persistat în tradiția mitologică a tracilor. Latinizați incomplet și în proporții diferite, indoeuropenizați însă ca expresie lingvistică, slavii și-au păstrat în măsură preponderentă arhaismul etnic șí prin respingerea creștinismului în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ivanova, p. 486). Este de observat și faptul că prin cuvântul latin, ca și prin roman sau vlah, se defineau nu numai popoarele de limbă latină, ci tot ceea ce întrun fel sau altul - lingvistic, religios sau administrativ - intra în sfera latinității. Ne limităm la un singur exemplu din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, citat de B. A. Larin din Învățătura lui Serapion din Vladimir: „Se nânĕ po 3 lĕta žitu roda nĕsti ne tokmo v Rusi, no i
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din Vladimir: „Se nânĕ po 3 lĕta žitu roda nĕsti ne tokmo v Rusi, no i v Latâne” „Iată se împlinesc trei ani de când recolta de cereale nu s-a făcut nu numai la noi în Rusia, dar și în latinitate” (Larin, p. 130). Așadar, istoria locurilor pe care Anonimus încearcă să le transforme pentru un șir lung de secole în pascua Romanorum „pășunile romanilor” este cu totul alta. Din cunoscuta cronică a slavilor de răsărit și din alte documente istorice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
introducă și el limba slavă în biserică, între anii 867-885, limbă pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo. Dar prin politica germanilor și a bisericii de la Roma, Panonia, ca și Marea Moravie, este integrată în sfera latinității, slujitorii în limba slavă ai bisericii „fiind schingiuiți, vânduți ca robi și alungați”, sau chiar uciși (Olteanu și colect., p. 20). Timpul de nouă secole care s-a scurs de la cuceririle romanilor în spațiul tracic a avut ca rezultat, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de afirmare a unității etnolingvistice a tuturor valahilor din jumătatea de est a Europei. În acest cadru fluctuant, măcinat de dispute teritoriale, confesionale și etnice, supus în repetate rânduri incursiunilor unor populații „străine”, străromânii au evoluat cu sentimentul unității întru latinitate și creștinism, după căderea Romei (sfârșitul secolului al IV lea) până când Carol cel Mare supune Unia, la 799, și, după ce în anul 800 este încoronat împărat al noului Imperiu Roman de Apus, o subordonează bisericii de la Roma. Formele fără n
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dus însă la anihilarea substratului pentru vreuna din aceste etnii, substrat căruia ele îi sunt în egală măsură tributare. LIMBA ROMÂNĂ ÎN GÂNDIREA ISTORICĂ Gândirea istorică despre poporul român și limba sa a rămas blocată în ideea continuității neevolutive a latinității. Schimbările care s au produs în structura și compoziția limbii latine devenite română sunt apreciate de regulă ca împrumuturi sau influențe externe. Încercările de a depăși impasul au fost sortite eșecului datorită lipsei unei baze teoretice care ar putea dezminți
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de Dachia” (p. 255). Aceste contururi merg spre cele și mai largi care au alcătuit Unia medievală în continuitatea imperiului tracic al lui Burebista. Întrevedem astfel unitatea și continuitatea lingvistică preindoeuropeană, aglutinantă, din jumătatea de est a Europei, pe care latinitatea și-a pus amprenta sistemului flexionar. c) El a simțit șubrezenia explicației etimologice date Moldovei, de la cățeaua Molda, întrucât a găsit de cuviință să facă precizarea. „Urmez întru aceasta pe răposatul Ureche vornic și cronicar al țării, știu însă că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin date fixe marcate de figuri istorice, cum sunt anul cuceririi Daciei de către Traian, când spațiul dacic devine instantaneu romanic, cu limba latină în locul limbii autohtonilor, care sunt scoși din istorie, și anul descălecatului Moldovei de către Dragoș, când romanitatea și latinitatea la est de Carpați devin moldovenești. Substituirea procesului de romanizare realizat în simbioză cu autohtonii, prin data primului descălecat, înseamnă stoparea romanității și latinității la nivelul la care acestea se aflau la data cuceririi, căci „acești romani de Ulpie Traian
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii autohtonilor, care sunt scoși din istorie, și anul descălecatului Moldovei de către Dragoș, când romanitatea și latinitatea la est de Carpați devin moldovenești. Substituirea procesului de romanizare realizat în simbioză cu autohtonii, prin data primului descălecat, înseamnă stoparea romanității și latinității la nivelul la care acestea se aflau la data cuceririi, căci „acești romani de Ulpie Traian în Dachia descălecați tot aceiași (sunt cu) românii care și până astăzi într-însa locuiesc” (HVR, p. 162), în timp ce limba română, care este totuna
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
simtă nu pur și simplu limba latină, ci tocmai acea veche latină de care se bucură îndeosebi vremurile lui Traian, iar limba românească a păstrat și păstrează cu tărie prin atâtea veacuri vorbe deja duse sau învechite de-a lungul latinității” (HVR, p. 219). Ideea nobleței originare a românilor, perpetuată până în prezent, este susținută de faptul că romanii aduși de Traian sunt o castă nobilă închisă ermetic, care nu penetrează către exterior și nu este penetrată din exterior; ei sunt cetățeni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neamuri vecine au luat acest nume de la moldoveni, ca fiindu-le mai cunoscuți, și l-au trecut asupra italienilor, decât că l-au luat de la italieni și l-au dat moldovenilor” (DM, p. 363). Ca principal argument de limbă în favoarea latinității sunt aduse „cuvinte latine pe care limba italiană nu le cunoaște deloc, iar în limba moldovenească se găsesc până astăzi”, explicația fiind că „limba moldovenească nu cunoaște nici un fel de nume și verbe venite din limba italienilor de la goți, vandali
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le dă o explicație fantezistă. Vorbă, cuvânt menit să sprijine devenirea românei direct din latină (verbum), și nu prin italiană, care redă sensul respectiv prin parola (A se vedea însă și verbo, cu același sens), este explicat de urmașii întru latinitate ai lui Cantemir din slavul tvorĭba, căruia i-ar corespunde rom. dvorbă „slujbă, funcție; serviciu divin; rugăciune; adunare” provenit din vsl. dvorĭba (DEXI). Cuvântul este în toate limbile romanice (fr. verbe, sp. verbo), în alte limbi i.-e. (germ. Wort
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o limbă care, cu unele modificări de suprafață, ar trebui să servească și astăzi ca mijloc de comunicare. Neluarea în considerație a evoluției firești a limbii a dus la imaginarea unui ev mediu bulversat sub raport etnolingvistic din care doar latinitatea (artificială) ar fi ieșit intactă, adică așa cum era în antichitatea cultă. Și fiindcă, în virtutea aceleiași concepții statice despre limbă, se pune semnul egalității între ilirii atestați de Herodot - aceștia fiind de fapt populație de aceeași factură cu tracii, și aceștia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
hiriș roman a-l alege dintre varvari nu-l poate cineva” (HVR, p. 11). Excepție fac germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nicidecum ca mijloc de comunicare, funcție din care izvorăște și înflorește orice limbă de cultură și de la care trebuie să pornească orice cercetător al istoriei cuvântului. Cantemir face totuși un pas important în cunoașterea limbii invocând substratul italic în constituirea latinității, alături de continuitatea greco-latină. Grecii înșiși spuneau despre romani că aceștia sunt seminția lor, că relațiile lor sunt ca între părinți și fii, iar în virtutea acestor relații, arată Cantemir, „troienii îndemnau pe romani să supună Asia, să o răscumpere și din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Asia Mică și Grecia. În condițiile de acum trei secole, când originea naturală a limbajului și evoluția socială a limbilor nu constituiau probleme pentru știința limbii, care nici nu exista de fapt, aprecierea substratului italic ca factor determinant în constituirea latinității prin ridicarea acestei baze autohtone la nivelul expresiv al limbii grecești și menționarea apropierii istorice dintre greci și asiatici constituie nucleul genial al gândirii cantemiriene. Pornind de la acest nucleu s-ar fi putut identifica mai devreme zona de constituire a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]