14,435 matches
-
performance, fără ca poetul (sau, de ce nu?, managerul său) să-și bată capul cum să iasă în față. Să ne amintim doar că, în anii '80, un poet visa să-și editeze poemele pe o bandă magnetică. Trebuie cumva recuperată o latură "populară" a poeziei. Să ne gîndim că o generație a fredonat pe versurile lui Foarță (trupa Phoenix a făcut furori la vremea ei), că la sfîrșitul anilor '90 tinerii cîntau, printre manele, și versuri bune de Florin Dumitrescu (Sarmalele reci
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute" (Elegie). Confesiunea poetei implică o luptă acerbă cu toate locurile comune impuse de așa-numita "scriitură feminină". Toată latură suavă, liniștită nu este decît o liniște nevrotică. Pauzele din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai suportă "placheta": "Fără să-i invidiezi, privești fascinată oamenii echilibrați; / te miri la nesfîrșit cum de mai pot
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
e cu totul surprinzător, intrînd în conflict cu "orizontul de așteptare" al cititorului avizat). Prin finețea scriiturii transpare finețea judecății critice, strădania de-a ocoli verdictele excesive. Astfel volumului Litere în tranziție al lui Florin Manolescu i se găsește o latură "umbroasă": "Sînt în întinsul cărții și unele evidente exagerări în judecățile criticului, presînd de obicei "în sus", mai ales cînd e vorba de poeți și prozatori. Prea des e folosit în încheieri calificativul "important", înlocuit altă dată de elogii mai
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
atribuire. I se contestă criticului, major, dreptul legitim de a se considera în succesiunea lovinesciană, impunîndu-i-se o altă ascendență - G. Călinescu, după singura particularitate comună, care a făcut de altfel școală în critica românească: lectura inversă". Ca și o altă latură, "luminoasă", consemnată, cu toate acestea, nu fără un pigment ironic: "Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu beneficiază de un cu totul alt tratament. Se disting la autorul comentat "mai multe tipuri de performanță și ele sînt ceea ce contează
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
schimb, o cronologie iar al VII-lea volum al ediției e constituit dintr-un dicționar monografic de opere literare și dicționar de personaje fructificînd lucrările editorului, firește anterioare, cu caracter bio-bibliografic din 1968, 1970 și 1973. În acest fel, observ, latura interpretativă a operei cedează locul biobibliografiei, specialitate a d-lui D. Vatamaniuc. Ceea ce nu este tocmai ideal într-o ediție critică de o asemenea amploare. Dar editorul a știut să-și impună punctul de vedere, transformînd aparatul critic al ediției
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
a știrilor senzaționale; recentul volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
că, de fapt, ceea ce italienii numesc fascism iar nemții nazism, românii numesc românism. Și deși prin conceptul propus de românism credea că el va reabilita spiritualitatea creștină, cu deosebire a ortodoxismului, tradițiile și instituțiile de baștină (adică acelea antepașoptiste) și latura biologică și etnică a populației românești, unele accente favorabile față de Hitler, autorul nostru preciza totuși că "xenofobia nu este românism. Nici demagogia naționalistă". Ba, chiar, preciza că "românismul nu este fascism, nu este rasism, nu este antisemitism... ci este simplu
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
al muncii de legitimare, de găsire a rădăcinilor interbelice. Procesul a fost însoțit de distorsiuni ale conceptului de modernitate, distorsiuni care le-au însoțit pe cele ale �începutului de drum", aparținînd criticii interbelice. Așadar, cartea lui I.B. Lefter are o latură polemică deloc neglijabilă. Autorul nu enunță explicit acest lucru (mai sus sînt enunțate ipotezele mele în legătura cu ținta autorului), dar, la o lectură atentă, găsim rînduri sugestive: �în fine, se poate face - și merită făcută - o reconstrucție critică a
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
centrală în opera lui Lovinescu - ambiguitățile sînt nenumărate, ele apărînd chiar în interiorul aceleiași scrieri. Alte surse ale confuziei sînt opoziția modernism/ tradiționalism (preponderent tematică, după cum spune criticul), înțelegerea diferită a prozei și a poeziei (Lovinescu susținea sincronizarea poeziei și... recuperarea laturii obiective a romanului), neacceptarea istoricității modernismului, văzut ca un act aflat încă în desfășurare (exemplul dat este volumul Modern, modernism, modernitate al lui Adrian Marino). Urmează o secțiune în care autorul analizează cîteva efecte nefaste ale acestei ambiguități care plutește
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
modă literară, lipsa de relevanță în cîmpul inovației literare. Același stil predomină și în culegerea de povestiri Cei trei copii-Mozart. Tonul lejer, invenția totală, cu o putere de sugestie infinită. Cartea este un mic șir de parabole, unele atingînd serios latura SF. Însă un SF care amintește de Istoriile insolite ale lui Crohmălniceanu, niște istorii în care important este ineditul tematicii, și nu anumite caracteristici (previziunea, premonitoriul etc.). Timpul din povestirile lui Ecovoiu nu este clar determinat, însă o caracteristică este
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
Lumea, veșnică"... Caligraful este pedepsit aspru: îi este tăiată mîna dreaptă. Cu mîna stîngă descrie toate cîte s-au întîmplat. Ținînd cont că această proză (ca și celelalte) a fost scrisă înainte de '89, ar fi foarte greu să nu accentuăm latura subversivă a parabolei. Însă o astfel de interpretare nu ar face decît să strice aerul perfect ficțional pe care știe să-l creeze acest autor. Orice parabolă are un aer subversiv, dar nu știu cît îi ajută dacă o citim
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
aceea entuziastă pe care o trăiam atunci, cînd stăteam și la galerie, cînd sala arhiplină aplauda frenetic, prelungindu-se o tradiție studențească, pe care o aflăm acum din cărți, din perioada interbelică. Și, de fapt, la operă îmi place chiar latura mai desuetă, pentru că e multă melodramă, desigur, multă schematizare. Dar este și o anumită plăcere a convenției pe care o trăiești și poate că, în mod paradoxal, este și o mică legătură cu avangarda aici, pentru că avangardiștii erau foarte sensibili
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Z. Ornea Demult n-am mai scris despre Caragiale, bătrînul. Și mi-o reproșez adînc. Mai ales că în ultimii ani s-au produs deconcordantele aprecieri negative despre Caragiale și lumea lui. Ele ar dezvălui, se tot spune, numai latura meridională, șugubeață și neserioasă a lumii românești, dimensiunea tragică trebuind exclusiv căutată la Eminescu. De aceea, se adaugă, între cei doi a fost un abis, neînțelegîndu-se deloc. E, în aceste judecăți prea sumare, un prea mare neadevăr. De fapt, pentru
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
cu gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități surprinse în nuanța lor specială. Zița, generația de mahalagioaică mai evoluată, aspiră la "intelectualul" Venturiano și îi plac escapadele sentimentale, grădinile de vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se consolează mai practic, cu vigoarea și tinerețea lui Chiriac; mulțumită cu mediul ei, cu situația ei, își caută numai satisfacție amoroasă în brațele tejghetarului. Zoe, mai emancipată, mai voluntară, unește ambiția socială și grija de reputație cu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
creează acea "atmosferă incestuoasă" (inclusiv din punct de vedere naratologic - autorul întreține raporturi nepermis de "libere" cu opera) poveștile se lungesc, se ambiguizează nepermis, tonul devine pe alocuri prea "serios", prea grav. Mi se poate reproșa că am evidențiat doar latura pornografică, fără să văd adevăratele ținte ale autorului. Dacă pornografia este doar un accident, romanul își pierde mult din greutate. Dacă nu, rămîne un experiment extrem de interesant, cu încă multe posibilități de dezvoltare, care poate intra cu ușurință pe aceeași
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu ea, uneori indulgentă, o voce contemporană în cel mai strict sens. Personajul "Ioana" este o femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
iberic (contele Keyserling vorbea, bunăoară în L'analise spectrale de l'Europe, despre "caracterul senioral' al turcilor!). Reproșîndu-ne o prejudecată, ne temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris analiza personalității d-sale, cu pronunțat pigment balcanic în perspectiva noastră, exclude ipoteza "palavragiului de cafenea', mai puțin, recunoaștem, pe cea a insului "care încearcă să facă pe teribilul' (evident, la un
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Alături de acestea mai apar desigur mulțime, neutru din punct de vedere stilistic, și, din cînd în cînd, sinonimele populare și familiare puzderie și droaie. Cum am mai arătat și în alte rînduri, metaforele sînt periculoase prin riscul de activare a laturii lor concrete, care poate să producă imagini involuntar comice. Un exemplu mai vechi, la limita acceptabilității, mi se pare a fi enunțul despre "valul de prostituate din fostele țări comuniste" (EZ 135, 1992, 5). Stîngăcia sa este însă minoră în comparație cu
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
deja un personaj dacă-i alăturăm Agendele lovinesciene. Putem realiza abia acum cît de "datată" este întrebarea lui Dan C. Mihăilescu. Tocmai lectura pentru Eliade sau Nae Ionescu se erodează deja - sînt deja clișeizate afirmațiile despre ei. "Erodarea" completă a laturii documentare - Jurnalul lui Sebastian a fost victima unei astfel de lecturi obsedante în anii '90, dar și atacul decisiv împotriva unor astfel de perspective. Sperăm, cel puțin. Iordan Chimet, Dosar. Mihail Sebastian, Editura Universal Dalsi, București, 2001, 340p., f.p.
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
position"). Pledoaria autorilor este pentru managementul cultural, relaxarea instituțională, și recuperarea memoriei ("memory is interested in continuity, in how identity is preserved over time", Daniela Koleva) care să creeze, dacă nu o identitate regională, cel puțin o creștere a importanței laturii civice în fața celei naționaliste. Universitatea "Babeș-Bolyai", Centrul de cercetare a imaginarului; Fundația Culturală Echinox și Asociația Română de Literatură Comparată - Caietele Echinox, Postcolonialism & Postcomunism, volumul 1, Ed. Dacia, Cluj, 2001, 264p., preț 60.000 lei Scurtă istorie Identificări, de data
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
Rodica Zafiu Latura ludică, manieristă sau experimentală a literaturii române a produs, printre altele, cîteva interesante exemple de limbi imaginare; în același timp, istoria culturală a contactelor lingvistice multiple a favorizat plurilingvismul literar, prezența în texte a unui amestec (tot ludic, manierist sau
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
Nu cumva să spui o vorbă mai aspră despre Mihai Viteazul, Avram Iancu ori Antonescu pentru că sigur vei fi calificat drept trădător de țară. Nici măcar de Țepeș nu te poți atinge, pentru că și el reprezintă, nu-i așa, o anumită latură a curajului nostru naționale. Oricât aș răsfoi manualele de istorie, înafara atacului nocturn împotriva turcilor, pe care i-a măcelărit în somn, alte isprăvi ale lui proto-Dracula nu țin minte să fi descoperit în analele curajului strămoșesc. M-am resemnat
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
Așadar, România nu e nici pe departe unică - de ce-or fi românii atât de nombril-iști ș15ț încât să le scape acest aspect comparatist al situației lor? D.R.P.: în mod destul de curios, n-am observat nici un fel de reacție dinspre latura extrem-naționalistă (Vadim Tudor, Coja, Zamfirescu & co.) Dintre cei care au luat poziție de această dată se numără intelectuali români și, de asemenea, jurnaliști născuți în România care trăiesc în străinătate. Cum vă explicați aceste reacții? Ele se întind de la cei
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Noua sa carte, în răspăr, arată și o altă fațetă a revizuirii. Faptul că ea a fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism. Revizuirile anilor '90 nu au însemnat atît reașezarea ierarhiilor literare. în mare, taberele s-au păstrat. Nici scoaterea unor cazuri
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]