575 matches
-
Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului poet corespund disparițiile Leanei în căutarea amnezicului Adrian ale cărui mesaje le preia. Numele pe care îl ia nu înseamnă doar schimbarea identității ("nu mă cheamă Leana"), ci și a destinului ("n-am fost făcută pentru asta") și traduce aceeași înțelegere a decăderii, a trădării pe care o au Antim (Uniforme) și Gavrilescu (La țigănci), artiști al căror arhetip este saltimbancul menit să distreze zeii, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcută pentru asta") și traduce aceeași înțelegere a decăderii, a trădării pe care o au Antim (Uniforme) și Gavrilescu (La țigănci), artiști al căror arhetip este saltimbancul menit să distreze zeii, și nu oamenii. În fiecare tânăr melancolic și visător, Leana îl caută pe Adrian; acesta este motivul pentru care "sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți și numai cu ei", și zâmbește într-un anume fel, încât "cine nu i-a văzut acel zâmbet, n-o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe Adrian; acesta este motivul pentru care "sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți și numai cu ei", și zâmbește într-un anume fel, încât "cine nu i-a văzut acel zâmbet, n-o cunoaște pe Leana"528, moment de transfigurare care îi revelează ființa. În plus, gestul de a bea din paharul tânărului (numai, acel cu referire la tânărul care are revelația identității mitice a Leanei, sunt indici grafematici de atenționare a lectorului) reface "ritualul mistic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530), Lenaion, Leneienele; Heraclit precizează despre cuvântul "Lenai" și verbul "a îndeplini Lenai" se foloseau ca echivalent pentru "bacante" și "a bacantiza"531. Leana dă glas unor vechi cântece doar la cârciumele modeste; când cântecul a devenit cunoscut, adică "un mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule ale mesajului sacru, cântecele Leanei se adresează oamenilor de rând care trăiesc fără gândul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule ale mesajului sacru, cântecele Leanei se adresează oamenilor de rând care trăiesc fără gândul salvării, amnezici 533; cântecele ei declanșează anamneza 534. Aceste cântece și balade vetuste și "melodii arhaice", Leana le interpretează recreându-le: "le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imită din producția populară nu sunt formele, expresiile, realizările, ci tehnica și izvorul 540 - gestul, tehnica prin care au fost realizate aceste creații. Simpla desfășurare dramatică a unei legende populare actualizează fantasticul ei541). Mesajul orfic presupune retrăirea mitului; de aceea, "Leana își însoțește cântecul cu o poveste despre poetul iubit și căutat, iar această poveste este înregistrată și amplificată de memoria colectivă, de unde elitele o vor culege ca pe un nou mit"542. Văduva este supranumele Leanei, îndoliata Euridice aflată în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celorlalți sub numele ei de împrumut "pentru păcatele mele". În final, recunoașterea prin reflectare (Leana-Îngerul Morții, Adrian-Îngerul Morții) este anticipată de identificarea celor doi cu Orfeu în versurile menționate. Procesul de recunoaștere a celor doi s-a încheiat; Una este Leana, dar și o expresie a totalității, a stării paradisiace prin refacerea cuplului, a plenitudinii prin iubire 548. Dacă pe Leana o cunoaștem din povestirile a patru prieteni: Hrisanti, Cladova, Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de identificarea celor doi cu Orfeu în versurile menționate. Procesul de recunoaștere a celor doi s-a încheiat; Una este Leana, dar și o expresie a totalității, a stării paradisiace prin refacerea cuplului, a plenitudinii prin iubire 548. Dacă pe Leana o cunoaștem din povestirile a patru prieteni: Hrisanti, Cladova, Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în schimb, apare în al doilea plan al narațiunii. Narațiunea are loc după întoarcerea lui Orfeu din Infern, așa cum avertizează Leana
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Leana o cunoaștem din povestirile a patru prieteni: Hrisanti, Cladova, Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în schimb, apare în al doilea plan al narațiunii. Narațiunea are loc după întoarcerea lui Orfeu din Infern, așa cum avertizează Leana: "Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de urechea lui. Să privești tot înainte [...]. Că dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna...549. Amnezia, peregrinările sale prin hotelul-infern dau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna...549. Amnezia, peregrinările sale prin hotelul-infern dau impresia că a murit (morții sunt cei care și-au pierdut memoria, în mitologia grecească, moartea fiind asimilată cu uitarea 550); de fapt, întâlnirea cu Leana, "Îngerul păzitor" (o altă Beatrice având ca avataruri pe Ileana, Maria da Maria, Hildegard, Marina, Irina - Logodnice, Străine care-și asumă rolul de Îngeri călăuzitori spre moarte) are loc în finalul nuvelei; tot parcursul infernului până la întâlnirea cu Îngerul Morții
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Veuve/Die traurige Witwe/Electra/la Vedova..." (sublinierile autorului atrag atenția asupra semnificației încărcată de trimiteri intertextuale). Când secretul Leanei este pe cale de a-i fi dezvăluit, refuză, deoarece "își dă seama de riscurile pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva"562. Revenirea în trecut se referă la episodul accidentului lui Adrian care, pentru a nu întârzia, spusese șoferului să se grăbească (întârzierea lui Visarion provoacă despărțirea de Leana, deoarece o face să se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva"562. Revenirea în trecut se referă la episodul accidentului lui Adrian care, pentru a nu întârzia, spusese șoferului să se grăbească (întârzierea lui Visarion provoacă despărțirea de Leana, deoarece o face să se uite înapoi: "Adrian, să nu te uiți niciodată înapoi. Că, dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna..." 563). Opusul lui Adrian, pragmatic și rațional, dezvoltând tot arsenalul din "hermeneutica suspiciunii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
modelul unui limbaj fanic, semnificativ, care resacralizează lumea 575. Uitarea numelui echivalează cu uitarea mesajului ("uitându-i numele, uitasem și mesajul"), de unde și rolul anamnetic al numelui. Mesagerul pe care implicit îl presupune mesajul este trimis întotdeauna de altcineva"576, Leana fiind Îngerul morții. Calitatea ei de mesager al unui mister de origine divină (pe care Leana îl transmite, dar nu îl dezvăluie) explică refuzul de a juca rolul principal (s.a.) în proiectatul spectacol al lui Mavrogheni, Drăghici și Bărăgan, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-i numele, uitasem și mesajul"), de unde și rolul anamnetic al numelui. Mesagerul pe care implicit îl presupune mesajul este trimis întotdeauna de altcineva"576, Leana fiind Îngerul morții. Calitatea ei de mesager al unui mister de origine divină (pe care Leana îl transmite, dar nu îl dezvăluie) explică refuzul de a juca rolul principal (s.a.) în proiectatul spectacol al lui Mavrogheni, Drăghici și Bărăgan, deoarece nu se poate substitui zeului 577. Hrisanti este unul dintre naratorii nuvelei, cel căruia îi place
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semne", adeseori marcate la nivelul grafematic: Când atingea paharul toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit (...) cine n-a văzut-o atunci, n-a văzut-o. Nu i-a văzut adevăratul ei zâmbet, vreau să spun. Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da, cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva (...) De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Exista o mitologie a Leanei, din care fiecare accepta ce-i plăcea, sau ce-i convenea. Dar mitologia aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de Leana"583). Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aici, în fund de iad pe veci: /de-aceea-aprinse-apar privirii tale". Dintre numele de locuri din această mito-geografie bucureșteană, două rețin atenția. Unul este Floarea-soarelui, unde apare Orfeul feminin pentru prima dată prin 1920-22, și spune tuturor că "n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi..."588. Dublarea simbolului (cârciuma se află pe strada Popa Soare) care o așază sub semnul solarității, obiceiul ritualic dionisiac consacrat prin actul de a bea din paharul "vreunui tinerel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1930, debutează cu În curte la Dionis, loc care stă sub semnul renunțării la solaritate, la orficul instrument, și la ritualul mistic dionisiac practicat la Floarea -soarelui. Melancolia de la Platani o prelungește pe cea de la Floarea-soarelui. În ultima vreme, când Leana cântă la alte cârciumi modeste ca Albatros, Trei ochi sub plapumă, Dorul Ancuții, Dor mărunt, Scrânciob, "felul ei de a fi și de a cânta" s-a schimbat: repertoriul e mai mult format din melodii "adaptate de ea pe versuri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei, cu valoare emblematică și funcție reprezentativă, este un "element de continuitate textuală lineară" (fiind interpretat de Leana înainte de dispariție, după revenire și în timp ce-l caută pe Adrian)592. În curte la Dionis, cântat pentru prima oară la Platani, sub semnul umbrei, departe de solaritatea grădinii de vară de pe Popa Soare, are un mesaj orfic care devine limpede
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie un univers
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
călătorie, dar nu îl însoțesc în ea. Afirmația lui Ieronim " Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania" se traduce în sensul temporalității artistice nietzscheene, adică toți artiștii sunt contemporani 638 și îl plasează pe Manolache într-o bogată tipologie a artistului: Leana din În curte la Dionis, ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ultimul supraviețuitor al ilustrei familii boierești Antim-Calomfir- Thanase, urmașul lui Iorgu Calomfirescu, împătimit căutător al lumii subpământene, pline de frumuseți de basm651. Destinul Marinei, de artistă necunoscută marelui public, amintește de al Leanei: pentru că nu își dorește o recunoaștere publică, Leana cântă doar în grădini de vară, iar publicul Marinei îl reprezintă străinii și provincialii; din când în când, Leana "se dă la fund", iar Marina semnează "cu fel de fel de nume și pseudonime", refuzând orice consacrare. Titlul nuvelei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frumuseți de basm651. Destinul Marinei, de artistă necunoscută marelui public, amintește de al Leanei: pentru că nu își dorește o recunoaștere publică, Leana cântă doar în grădini de vară, iar publicul Marinei îl reprezintă străinii și provincialii; din când în când, Leana "se dă la fund", iar Marina semnează "cu fel de fel de nume și pseudonime", refuzând orice consacrare. Titlul nuvelei, cu trimitere la cunoscutul lagăr de exterminare, este o meditație asupra posibilității de cucerire a libertății interioare, revelată prin spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
strict etimologică, multe din numele pe care Eliade le folosește sunt supuse procesului de suprimare a vocalelor din greaca modernă, fenomen deosebit de frecvent la numele de botez, despre care vorbește Al. Graur 10: Lixandru, Leca de la Alexandru, Thanase de la Athanasie, Leana, Lena de la Elena, Manole, Manuilă, Manolache de la Emanoil etc. Nume masculine ca Andronic, Alexandru (Lixandru), Andrei sunt, la origine, nume personale compuse cu anér, gen. andrós "bărbat", foarte numeroase în vechea onomastică greacă 11. Într-o abordare mitologică, numele relatează
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anulată, traduce conceptul de "coincidentia oppositorum, model mitic"), Melania, Mavrodin; despre libertatea interioară (Elefterescu), despre strigoi în relație cu sărbătoarea Paștilor, valorificare a mitologiei românești (Pașchievici) etc. Numele asupra căruia își opresc atenția cei mai mulți exegeți este Ileana (cu variantele ei, Leana, Lena), un nume despre care Liviu Petrescu spunea că este "fără discuție, simbolic, cu atât mai mult cu cât este de fapt un nume de adopție"12 (este vorba de Leana din În curte la Dionis - n.m.). Comparând etimonurile care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]