414 matches
-
mănăstirii a însemnat propria sa contribuție la înzestrarea mănăstirii pe ferecătura de fier a porții de intrare pe sub turnul clopotniță al mănăstirii: "„Această poartă s-a ferecat cu toată cheltuiala Cuviosului Kir Ștefan, năstornic al acestei Sfinte Mănăstiri iulie 15 leat 7221 [1712]"". În 1852 a fost refăcută pictura prin contribuția domnitorului Barbu Știrbei și prin strădania arhimandritului mănăstirii Eufrosim Poteca. O pisanie în pridvor peste intrare afirmă: "„Această reparație a zugrăvelii, după stilul original, s-a făcut cu bunăvoința Înălțimei
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu toată cheltuiala și osârdie sf(â)nți(ei) sale chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vecinica sa pomenire. Fost-au sârguitori cu osteneala Dum(nealui) Ștefan Rusăt vel pah(arnic) cu giupâneasa dum(nealui) Marie Sturdza. Leat 7251 (=1743) mart(ie) 5"". Pe partea cealaltă a turnului, inscripția se continuă astfel: ""Fost-au la această vreme egumen Ștefan monah"". Turnul este construit din pereți portanți din zidărie de piatră tencuită cu mortar de var. Pe fațadă sunt
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
are o vechime apreciabilă, fiind mult mai veche decât alte biserici de zid din Țara Oltului. În altar, pe o grindă de stejar care ține catapeteasma, se vede o însemnare de meșter din care s-ar putea citi cu aproximație: leat # 3PNA ( sau A, 7151 sau 7154 ), ceea ce ar însemna 1643 sau 1646. Cercetătorii presupun că citirea corectă ar fi de 7151, făcându-ne să înțelegem că anul 1643 este un termen „ante quen” de zidire a lăcașului. În funcție de planimetria monumentului
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
Bălan. În vecinătatea bisericii de lemn din Cricova s-a sfințit în 1996 o biserică parohială de zid încăpătoare, care a preluat funcțiunile celorlalte biserici de lemn. Conform inscripției de de-asupra ușii de intrare biserica a fost consacrată în ""Leat" (anul) "1695 msț" (luna) "apri"(lie) "26 dn" (zile)""". Pictura murală interioară și exterioară este datată la sfârșitul secolului 18, începutul celui următor, de o pisanie scrisă în zilele împăratului Franțisc, al protopopului Petru al Miluanului, și cu ""cheltuiala a
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
faptului că inscripția care data pictura nu se mai păstrează. Astfel, istoricul de artă Marius Porumb amintește inscripția citită de Nicolae Iorga la începutul secolului XX: ""Acias(t)ă beserică s-au zugrăvit... și s-au scris de...Pricop Zugravu, leat 1806"". Istoricul de artă Ioana Cristache-Panait a atribuit aceluiaș zugrav și pictarea iconostasului și a ușilor împărătești. Pe acestea din urmă se poate citi inscripția: ""Aceste zvere le au plătit robul lui Dumnezeu Fericean Nechită"". Întreaga pictura murală este în
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
întregime și multe cu stricăciuni serioase. Mai este menționat cutremurul din 14 noiembrie 1829 descris în „Curierul român” cu o durată de un minut și despre care dascălul de la Batiștea scria „cu puțin lucru nu s-a potrivit cu cutremurul din leatul 1802 octombrie 14”. De asemenea, este menționat cutremurul din 31 august 1894. Secolul XX aduce și el două mari cutremure:<br> Cutremurul din 1940 produs la ora 3.39 în dimineața zilei de 10 noiembrie care a avut o intensitate
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
Domnului cu Pruncul. Pe dosul acestor icoane se puteau desluși inscripții cu caractere chirilice. Pe icoana Arhanghelul Mihail scrie: „astă icoană a(u) făcută Va(sile) Zugravul...Ion Ale(xandru) Toader Mi(hai)...noi să le fie pomană în veci leat 1722. Icoana a fost parțial repictată la 1791, după cum reiese dintr-o inscripție de pe spatele panoului: „Această icoană au plătit Bote Vasilică, Bote Toader, Bote Tifor, Bote Todor. Bote Lup Zugravul au înfru...țoșat 1791.” Pe icoana Maria cu Pruncul
Biserica de lemn din Valea Groșilor () [Corola-website/Science/314016_a_315345]
-
Bote Toader, Bote Tifor, Bote Todor. Bote Lup Zugravul au înfru...țoșat 1791.” Pe icoana Maria cu Pruncul, zugravul a scris: „Ghilipa Filip Vasile, Ghilipa Macovei iastă icuna este făcută de mâna loi Vasile Zugravul...să hie pomană...veci anno...leat 1722.
Biserica de lemn din Valea Groșilor () [Corola-website/Science/314016_a_315345]
-
loc. Momentul ridicării bisericii a fost consemnat înr-o inscripție pe portalul de la intrare: "„D[i]n zile[le] lu[i] Co[ns]tanti[n] v[o]d[ă] în lu[na] lu[i] ma[rtie] în 2 d[ene] +v[leat] 7264. Stan meșt[e]r Miron m[e]șt[e]r To[a]der mește[r]”". Inscripția datează construcția din anul 7264, după era bizantină, de la Adam, care în cronologia actuală, de la nașterea lui Isus, înseamnă anul 1756, așadar în timpul
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
non grata în familie, iar în aceste răbufniri am nimerit noi, copiii.” Dupa o lună de zile în armată, la unitatea militară 01334 cu regim de batalion disciplinar, unde ajunsese dintr-o întâmplare. Se oferise să-și facă stagiul înaintea leatului său, pentru că voia să se libereze înainte de admiterea la facultatea de teatru. Și doar acolo s-au mai găsit locuri. O lună întreagă a stat în unitate fără să-l bage nimeni în seamă. Costel nu înțelegea. Toți soldații erau
Costel Cașcaval () [Corola-website/Science/313866_a_315195]
-
întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Ridicatu-sau această sf[ă]ntă și Dumnezăiască beserecă în zilele prea luminatului d[o]mn Ioan Costandin B[râncoveanu] ipotrudis Oprea prcălabu dni 24 [ms]ț de[cemvrie] leat 7220”". Anul erei bizantine 7220 corespunde anului 1711 după nașterea lui Christos, în anul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Din aceeași vreme cu pisania este și pomelnicul de la proscomidie, aflat pe peretele dinspre miazănoapte al altarului. Se poate recunoaște aceeași grafie
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
a fi mult mai veche. Din vremea în care biserica încă se afla pe locul ei inițial, în Hârlești, se păstrează două însemnări lungi pe peretele de la intrare. La stânga intrării, textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„Leat 1858 I[isus] H[ristos] sau înviat”", dedesupt: "„Mare ești Dumne[zeule] și m[i]nunate sănt lucrurile tale”", în continuare: "„Să să știe de cănd l-am însurat pă fiiul mieu Stancu. Săminaru la ghenarie 26 și la februarie
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
ridică valoarea lăcașului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Starea de degradare avansată cere intervenții de protejare urgente. Catagrafia din 1810 menționează că "„popa Radu sin Neacșul, 38 [de ani], ... s-au hirotonisit preot ... la leat 1799 septevrie 10 pentru biserica ot Scurtu, tot întru acest județu, apoi făcându-să această biserică, s-au mutat la dănsa prin prot[oeria] plășii, unde și acum să află”". La momentul întocmirii catagrafiei de la 1810 bisericia era "„învelită cu fier
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]
-
știe că sau început acest dum[ne]z[ăe]sc lăcaș de robii lui D[u]m[n]ez[eu] Gherghi, Dum[itru]; i-au încredințatu de au făcutu acestu dumnăză[esc] lăcaș, ca să le fie de pomenire în veci; leat 7284”". Această inscripție diferă de însemnarea atentă, într-o grafică frumoasă, a meșterilor de la pomelnicul proscomidiei, din încăperea altarului: "„Meșter Balea, Matei, Costandin”". Aceași echipă de meșteri au ridicat, cu doi ani mai devreme, și biserica din Bălțățeni, aflată la
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
localități au apărut în 1375 și în documente interne din 1423. În perioada 1435-1442, Vaslui a fost rezidența Țării de Jos și era considerat a doua citadelă a Moldovei. De Vaslui scrie și Grigore Ureche în Letopisețul său următoarele: „"[...] la leatul 6948 dichemvrii 12 zile, iarăși au intrat tătarii în Țara de Jos, de au prădat și au arsu Vasluiul și Bârladul. Iară letopisețul leșesc de acești/tătari ce scrie mai suscă au prădat țara, nimica nu însemnează"”. În 1440, Bogdan
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
viori de chihlimbar», lăsându-te să calci «peste brățări și-aurărie», să mergi «prin curcubeie și prin jar», căci «meri de purpură se scutură de stele / și Brumar miroase-a țuică și-a podgorii», cu «umbra zimbrului din fum de leaturi», în Țara, unde «horbote-au suflat pe zări de miere / mânăstiri de crin și de topaz», într-un profund patriotism, suntem întâmpinați de „icoane“ de Dac, aprinzându-și nestemata „în limpezimile zborului de săgeți“ («Dacul» - "ibid.," p. 73), de Descălecător
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
la rădicarea den temelie a acestei biseici domnești, dăm știre tuturor locuitorilor pământului românesc că den curgerea vremii șanț ani 650 preste zidirea ei. Iar noi cei vremelnici trăitori am scris spre laudă și pomenirea acelor vremi în târgul Șiretului, leatul 7517, lona iunie în 10 zile, supt oblăduirea Înalt Prea Sfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pr. fiind Hapenciuc Ioan. 2009"". Biserică este construită din piatră brută de carieră, la fațade folosindu-se însă, cu funcție decorativă, cărămidă simplă sau
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
păstrată pe portalul dinspre pronaos al intrării în naos: "„cu vrearea Tatălui și cu îndemnarea fiului și ajutoriul D[u]h[ului] sa rădicat această sf[â]ntă și D[u]mnezeiască beserec[ă], sa rădicat de giupănul Petca Cacul, leat 1741 octo[m]vrie 14.”". În altar, pe grinda mică ce susține nașterea bolții semiconice din stânga, pe partea laterală a tirantului s-a incizat cu dalta în chirilice: "„Scris-am eu Moață păcătosul porunca lui Dumnezeu ceresc”". Inscripția este însoțită
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
de intrare se află o pisanie cu următorul text în limba română, cu caractere chirilice: "„Această sfîntă biserică s-au făcut în al cincile(a) an de la venire(a) muscalilor în Moldova, în zilele preasfințitului Chir Gavrilă Mitropolitu(l) Moldovii leat 1774 iulie 8, fiind dichiu în Suceav(a) Macari(e) di la Voroneț. Meșteri au fost Chiril Ungurean și Crăciun Cazac di(n) Uidești, 1774”". Catapeteasma bisericii este și ea foarte veche, având inscripția următoare: "„Această catapeteasmă s-au făcut
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
a dumisale Ștefan Bosie cămăraș, cumpărată de drepții bani a dumisale și au dat-o la sfânta biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate zilele pentru folosul obștii și pentru pomenirea dumisale. Martie 18 leat 7261 (1753)”". Evanghelia este considerată astăzi ca fiind dispărută. În anul 1758, cămărașul Ștefan Bosie a donat biserica de lemn din Zlodica, cu toate acareturile (via), către Epitropia Sf. Spiridon din Iași pentru a lor pomenire. Potrivit unui document, biserica
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
Frâncești, comuna Peștișani, județul Gorj Biserica a fost construită în anul 1823, sub arhipăstoria episcopului P.S.Calinic (1823-1855), dezvoltată ca dimensiune așa cum există și astăzi. Pisania bisericii, scrisă cu litere chirilice: „Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-au făcutu la leatu 1823, cu toată cheltuială și osteneală, și toată din lemn, a dumnealor postelnicul Ioan Brădiceanu și cu a lu(i) Co(n)standin Tivig; au ajutorat logofătul Frumușanu (și) Logofătul Șerban Brăiceanu și a (dumnea)lor care se vor așeza
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
bizantine "„... 725[5]”", adică anii 1746-1747 ai erei noastre. Inscripția este distrusă de timp și ilizibilă, însă anul de început, împreună cu alte înoiri și reparații, a fost surprins într-o pisanie pe iconostas: "„Această sf. beserică sau făcut dintăi la leatul 7255, noiala la 7267, a treia oară sau noit icoanele și coperișiu 7334, A patra oară peste tot 7390. Moși Popești: Șandru ereu, Dumitrana erița, Constandin ereu, Stana erița, George er[e]u, Bălașa erița, Nicolae, Ioana, Nestor ereu, Maria
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
fost realizată. Autorii picturii au consemnat că: ,această icoană au plătit Avram Cătana, împreună cu fratele său Ion moraru, ca să le fie pomană în veci și fiind preoți erei Samoilă, erei Lazăr, erei Ion, și fiind zugravi dascălul Ștefan și Dumitru, leat 7248 (1740) meseța septembrie . . . ”. Realizatori, desigur, ai întregului fruntariu, nu este exclus ca Ștefan și Dumitru, să fi împodobit atunci și pereții străvechiului lăcaș, rămași nepictați din vremile de răstriște, în Transilvania, pentru arta penelului. Deși, în anul 1810, se
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
ridicată de Antonie, egumenul mănăstirii Bistrița, în anul 1751. Pe o evanghelie, ce aparținuse bisericii din Grușetu, se păstrează o însemnare a ctitorului, care amintește că "„la biserica cea din lemn de la satul Costești, fiind și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]