474 matches
-
a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși sfintele copite... Calcă în străchini, calcă în străchini, repetă somnambulul, bolborosind, cu privirea între des chisă, sau doar ascultându-și gândurile, amețit de legănarea nopții în care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușa odăii sale. Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă, crezând că stăpânul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Atunci Bologa, nerecunoscând glasul și vrând să vază cine a strigat, ridică fruntea și dădu cu ochii, de-abia la vreo zece pași, de un stâlp alb și lucios, cu un braț cârligat în vârf. Ștreangul se legăna puțin și legănarea aceasta îi aduse aminte cum a încercat el odinioară, cu mâinile, rezistența funiei. În lucirea albă a lemnului se deslușea ceva straniu, încît Apostol lăsă repede capul în jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lângă stâlp. Mâna dreaptă atinse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-ar prezenta într-adevăr, ce însemnează asta? Chiar dacă mă-nchipuiesc mare, onorat, sapient, îmi pare c-aș voi s-o fiu sub forma lui și nu sub a mea, pare că când mă primblu picioarele și corpul meu au acea legănare proprie mersului său - oare nu sunt eu el, cu toate diferințele? De la simpatia deosebită s-ar putea conchide la asemănare, din această nedispozițiune a chipului său - la identitate. [VISUL DIN NOAPTEA DE 11/12 FEBRUARIE 1876] 2306 În noaptea de la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu mai privi ca până atunci tufele și stâncile, nu se mai aplecă să culeagă flori. Se uita numai către zări. Dar soldatul nu-l băgă în seamă; el își urma ca și în ajun mersul pe jumătate adormit în legănarea liniștitului asin. Înaintau în pasul modest al măgarilor și nu schimbau nici o vorbă. Auta nu se mirase nici în întîia parte a drumului de firea acestui soldat. În armata atlantă erau mulți la fel. Nu-l smulgea nimic din tăcerea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
creșterea forței de contracție, până la 70 % din maximul realizat de subiect. Apare o relație „U” întors: la o contracție aproape de maxim eroarea scade, iar la contracții moderate ea crește. Să considerăm o mișcare ca: lovirea unei mingi staționare cu o legănare orizontală a brațelor și mâinilor în care este ținută o rachetă de tenis. În acest lanț kinetic operează mai mulți mușchi la nivelul trunchiului și omoplatului pentru a produce forțe asupra osului direcționând brațele și racheta spre țintă. Direcția de
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic) și am introdus căderea - cad legănat - fără să pierd balansul. Și, brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai important și mai paradoxal: frunzele cad Îndeplinind un ritual, cădelnițînd - tămîind / străvechiul gorgan. Tremurul, odată Încetat, mișcarea frunzelor devine mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
profundă. Are În ea ceva sacru. N-ar mai fi de adăugat decît că tehnica construcției poemului este aceea a unei ghicitori. Lucrul evocat - frunzele - nu este numit. Evocarea se face doar prin numirea cîtorva trăsături proprii frunzelor: tremurul, căderea, legănarea. Cu coada tot covrig cît vezi cu ochii cîmp brumat - cîinele cu coada tot covrig Punctul de plecare este cîinele cu covrigi În coadă. Mai precis, intenția polemică de a milita pentru legitimitatea bucuriei dezinteresate a cîinelui, Împotriva tuturor cîrcotașilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
umăr de o ființă cvasimitică, un fel de erou din basme sau din povești. La ce-ar fi bună cumpăna decît la a cumpăni, a cîntări lucrurile și a le pune În echilibru. Un echilibru dinamic obținut prin clătinări și legănări ușoare. În cazul de față, se pare că făptura inconsistentă a curcubeului poate ține În echilibru, În uimirea noastră de moment, toată amărăciunea nemărturisită a vieții. Ploaia cu soare este afară, dar euforia ei de moment ne atrage atenția asupra
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
plin și suculent care se suge ca un sân și dispare deodată în noi. Forță dionysiacă, s-ar fi zis acum un secol (dar Dionyssos e legat de auditiv, iar la Nietzsche auzul era mai important decât privirea). Cocooning și legănare televizuală, se spune astăzi. Imaginea-sunet ne reîncarcă din această Thalassa revigorantă care doarme pe fundul cuvei cu semne, întindere de contiguitate fericită și caldă unde totul e posibil, unde distanța și timpul dispar fără niciun efort. Să vezi înseamnă să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
carne într-un spațiu fără profunzime și suculență. Fără vertij. Cinematografia, "artă a expresiilor corporale" ca și dansul (iar coreografia nu e de găsit doar la Minelli sau Stanley Donen, ci mai întâi în mersul lui Gary Cooper și în legănarea lui John Wayne), provoacă un fel de juisare senzorială prin raportul fizic și cald pe care-l stabilește vederea între actori și propriul nostru corp. Corpurile de pe un platou de televiziunea seamănă cu niște efigii, simulacre sociale sau semnalizări interșanjabile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
statuie miraculoasă a înțelepciunii libere, pe o insulă din mijlocul oceanului... de pe vapor se zărea încă de departe silueta demnă și inspirând un farmec aparte, o magie înălțătoare, sublimă, a imensei prezențe. Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari, cei care, în nesăbuința tinereții lor, nu crezuseră în primejdie, fuseseră trimiși, din precauție, în altă zi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lumini care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea mea, dincolo de nasul meu. Nici unul dintre noi nu va trăi, orice ar fi, acest circ se va termina, această legănare înăbușită de lucruri, de mașini în întuneric, de lumini în ceață, de priviri reflectate în geam. Sunt un om trist și voi continua să fiu, un om care își privește bănuitor ochii reflectați în geam, un om care face eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul masculului biruitor, în satanicul său galop. Așa cum se frământa el pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ceva mai târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii, coama peretelui împădurit din față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De ce întrebi, Ionuț? M-am gândit că o să mă fac bucătar. Nu acum. Când voi fi mare... Doamna Mia își privi lung, băiatul, cu mult drag și, după ce-l văzu cu ce poftă mănâncă, îi vorbi încet, ca într-o legănare de vânt, aproape șoptit. Să știi, băiatul mamii, că meseria de bucătar este pretențioasă. El trebuie să cunoască foarte bine alimentele. Nu se pregătesc oricum... Bucătarul are o mare răspundere: sănătatea oamenilor care mănâncă ce prepară el. Trebuie să cunoască
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Capitolul șaptesprezecetc "Capitolul șaptesprezece" Laura a venit duminică după-amiază. Ne-am întins, am băut ceai, am mâncat biscuiți cu cremă (din cei destinați lui Michael) și ne-am jucat cu Kate. Jucatul cu Kate a însemnat, în majoritatea timpului, hrănirea, legănarea ei și schimbatul scutecelor. Laura era îmbrăcată cu un tricou jegos, pătat cu vopsea, care am presupus că-i aparținea iubitului ei adolescent. Arăta tânără, mulțumită și fericită. Și avea și de ce. În noaptea precedentă făcuse sex de patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adiere, numai ochii mișcându-și-i, altfel cu totul imobilă, stând pe o parte, în mijlocul patului, ușor ghemuită, cu capul așezat pe pernă, dar și pe unul din brațele descărnate întins către marginea patului, la care nu se uită, numai legănarea ramurilor arborilor trebuie privită, pentru că dincolo de legănarea ramurilor este adierea însăși ce înseamnă mișcare, își face loc printre arbori, iarbă, tufe, flori, ziduri, câmpuri, orașe, oameni, mulți oameni, care atât de multe au de făcut, încât nu pot fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu totul imobilă, stând pe o parte, în mijlocul patului, ușor ghemuită, cu capul așezat pe pernă, dar și pe unul din brațele descărnate întins către marginea patului, la care nu se uită, numai legănarea ramurilor arborilor trebuie privită, pentru că dincolo de legănarea ramurilor este adierea însăși ce înseamnă mișcare, își face loc printre arbori, iarbă, tufe, flori, ziduri, câmpuri, orașe, oameni, mulți oameni, care atât de multe au de făcut, încât nu pot fi decât indiferenți la zăcutul în pat al uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie să știe pentru că, întocmai ca în sarabanda pe care o gândea adineauri sau întocmai ca într-o roată-scrânciob, fiecăruia îi vine rândul o dată și n-ar avea rost să gândească dinainte la ce va gândi atunci, prin urmare dincolo de legănarea ramurilor e adierea, iar adierea e viață ce clocotește, cu totul altfel decât brațul ei obosit și descărnat, întins către marginea patului pe care nu vrea să-l privească și la care ar face bine și Andrei Vlădescu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar acum petele de culoare se desprindeau de ce ar fi trebuit să fie pereții camerelor, fluturând spre pământ câteva clipe și brusc transformându-se, pe rând, în izbucniri violente de cercuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului sau apei - Își Întoarse capul spre dig și privirea lui se Întîlni cu a unui bărbat chel care stătea Împreună cu o femeie lîngă unul dintre picioarele digului. Duncan recunoscu bărbatul imediat. Era din Streatham; locuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului douăzeci. Pămîntul, pînă-n zare, dincolo de ploi, de fulgere, de secete, doctrine economice, aparținea, la fel ca În urmă cu milioane de ani, vitalității lui primordiale, ordinii universale din care făcea parte, nimeni, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de fulgere, de secete, doctrine economice, aparținea, la fel ca În urmă cu milioane de ani, vitalității lui primordiale, ordinii universale din care făcea parte, nimeni, nimic nu-l va mișca vreodată, și la acest din urmă gînd, răsărit În legănarea șaretei, Lung zîmbi În somn, revăzu ședința de la primărie cu primarul și cei doi de la oraș, ce e val ca valul trece, iar cei ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]