2,103 matches
-
aplicarea acestui act normativ. ... 28. Totodată, sancțiunea confiscării este una necesară, pentru a înlătura consecința dobândirii unui avantaj obținut în mod ilicit, sumele încasate supuse confiscării provenind din săvârșirea unor fapte antisociale, cu un grad de pericol social apreciat de legiuitor ca fiind crescut. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că Legea fundamentală nu ocrotește și nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele obținute cu încălcarea legii. Dimpotrivă, Constituția îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalități de
DECIZIA nr. 116 din 9 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/294699]
-
aplicarea acestui act normativ. ... 28. Totodată, sancțiunea confiscării este una necesară, pentru a înlătura consecința dobândirii unui avantaj obținut în mod ilicit, sumele încasate supuse confiscării provenind din săvârșirea unor fapte antisociale, cu un grad de pericol social apreciat de legiuitor ca fiind crescut. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că Legea fundamentală nu ocrotește și nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele obținute cu încălcarea legii. Dimpotrivă, Constituția îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalități de
DECIZIA nr. 116 din 9 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/294699]
-
instituirea măsurilor care restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți potrivit art. 53 din Constituție se face după o procedură diferită de cea prevăzută de art. 93. ... 25. Prin urmare, a conchis Curtea, nu există niciun obstacol constituțional pentru legiuitor ca, în considerarea situațiilor enumerate în art. 53, să reglementeze printr-o lege, așa cum este și Legea nr. 55/2020, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, fără a fi
DECIZIA nr. 551 din 29 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299037]
-
2009 și abrogată la 1 ianuarie 2010, cu consecința ultraactivării acesteia. ... 6. Principiul separației puterilor în stat este încălcat, deoarece Guvernul a utilizat mecanismul ordonanțelor de urgență succesive pentru a bloca efectul legilor-cadru de salarizare date de Parlament, ca autoritate legiuitoare. ... 7. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 201 din 7 aprilie 2016, nr. 196 din 4 aprilie 2013, nr. 318 din 21 mai 2019 și nr. 653 din 17 octombrie 2017. ... 8. Tribunalul Giurgiu - Secția
DECIZIA nr. 38 din 30 ianuarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299625]
-
32. Reținând că soluția legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, Curtea subliniază că instanța de contencios constituțional nu poate modifica opțiunea legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăși să preia atribuții și competențe specifice autorității legiuitoare, intruzionând în prerogativele constituționale ale acesteia. ... 33. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată netemeinicia criticii de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. ... 34. Referitor la critica de neconstituționalitate prin care se susține încălcarea
DECIZIA nr. 692 din 17 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299624]
-
cuantumului, modului de calcul al acestora, în funcție de posibilitățile bugetare ale statului. Curtea Constituțională nu se poate subroga în această marjă de apreciere a legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăși să preia atribuții și competențe specifice autorității legiuitoare. ... 27. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, referitoare la universalitatea drepturilor și a obligațiilor, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 33 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
DECIZIA nr. 690 din 17 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299645]
-
și sociale din România, fără să afecteze scopul primordial și concepția generală a reglementării de bază. Totodată, din analiza coroborată a tuturor susținerilor autoarei sesizării, se apreciază că acestea sunt în profund dezacord atât cu rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, cât și cu procedurile parlamentare aplicabile edictării legilor. Parlamentul, în calitate de unică putere legiuitoare, a adoptat actul normativ în mod legitim conform Constituției, principiul legalității stând la baza oricăror acte adoptate de organul reprezentativ suprem. Se mai
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
din analiza coroborată a tuturor susținerilor autoarei sesizării, se apreciază că acestea sunt în profund dezacord atât cu rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, cât și cu procedurile parlamentare aplicabile edictării legilor. Parlamentul, în calitate de unică putere legiuitoare, a adoptat actul normativ în mod legitim conform Constituției, principiul legalității stând la baza oricăror acte adoptate de organul reprezentativ suprem. Se mai arată că aprecierea cu privire la instituția principiului securității juridice trebuie raportată întotdeauna la conceptul statului de
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
aprecierea cu privire la instituția principiului securității juridice trebuie raportată întotdeauna la conceptul statului de drept. Sunt invocate în acest sens aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și se subliniază că prevederile legale criticate sunt expresia rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare care îi permite să intervină asupra legislației în scopul asigurării ordinii juridice necesare. ... 26. Președintele Senatului și Guvernul nu au transmis Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate. ... 27. Curtea, la termenul de judecată din 17 decembrie
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
nr. 57/2019 privind Codul administrativ. ... 42. În jurisprudența sa, cu privire la principiul bicameralismului, Curtea a dezvoltat o veritabilă „doctrină“ a bicameralismului și a modului în care acest principiu este reflectat în procedura de legiferare, statuând, în esență, că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 14 august 2024, paragraful 31). ... 43. Curtea a reținut că, potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, iar structura sa este bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputaților și Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectă însă nu numai în dualismul instituțional în cadrul Parlamentului, ci și în cel funcțional, deoarece art. 75 din Legea fundamentală
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie calitatea de Cameră decizională. Totodată, ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră. Art. 75 din Legea fundamentală a introdus, după revizuirea și republicarea acesteia în octombrie
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
cu privire la dispoziții care nu au fost niciodată și în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată. Pornind de la premisa că legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, rezultă că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte dispozițiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră. Or, adoptând legea în forma supusă controlului, Camera decizională a sustras dezbaterii primei Camere sesizate soluții legislative care țin de substanța și
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și ale art. 115 alin. (7) referitor la aprobarea sau respingerea prin lege a ordonanțelor Guvernului (simple sau de urgență) cu care Parlamentul a fost sesizat și respectarea acestora de către puterea legiuitoare în procesul legislativ, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că, în măsura în care obiectul legii - exprimat prin titlul său - se referă la aprobarea unei ordonanțe de urgență a Guvernului, o dispoziție care nu reglementează nicio măsură în
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
ce înseamnă că, potrivit art. 115 alin. (7) din Constituție, pe de o parte, ordonanța de urgență ar urma să înceteze să mai fie un act normativ de sine stătător și să devină, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, un act normativ cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern, iar, pe de altă parte, legea astfel adoptată
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
lege trebuie să le îndeplinească, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012), Curtea Constituțională a statuat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
neconstituționalitate referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2024 se încalcă cel puțin următoarele dispoziții constituționale: – art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și al securității raporturilor juridice; ... – art. 61 alin. (1), care consfințește competența Parlamentului de unică autoritate legiuitoare; ... – art. 115 alin. (3) coroborat cu alin. (7), care precizează competența limitată a Guvernului în privința legislației delegate. ... 1. La data de 23 septembrie 2024, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat în procedură de urgență Legea privind
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
și ordonanța de urgență“ (Decizia nr. 1.257/2009). O îndelungată jurisprudență a Curții a stabilit că ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
urgență“. Însă prin aprobarea ordonanței simple sau a ordonanței de urgență de către Parlament, cu sau fără modificări, conținutul său normativ devine lege. Așa cum a explicat Curtea Constituțională încă în Decizia nr. 9/1996: „ordonanța nu este expresia unei puteri legiuitoare ce ar fi fost acordată Guvernului, chiar dacă efectele sale privesc domeniul legii [... ] . Prin aprobarea însă a ordonanței de către Parlament, cu sau fără modificări, conținutul său normativ devine lege. De aceea, [...] aprobarea se face prin lege și cu procedura
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
delegare legislativă astfel aprobat, invalidând doar actul normativ rezultat din competența legislativă a Parlamentului și conferind autonomie decizională Guvernului pe care îl transformă în legiuitor de sine stătător. O astfel de invalidare a voinței organului reprezentativ și a unicei autorități legiuitoare din România, dublată de validarea exclusiv a voinței de legiuitor delegat a autorității executive, contravine art. 61 și 115 din Constituție. ... 6. Preliminar, stricto sensu, controlul de constituționalitate a priori nu poate viza legislația delegată înainte de intrarea sa în
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
a menținut și după revizuirea constituțională din 2003, Curtea arătând în Decizia nr. 95/2006 că „ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege [...] încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elemente de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern“. ... 10. Dincolo de argumentul că ordonanța de urgență face
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
dispozitivului prezentei decizii inversează raportul dintre competențele de legiferare ale Parlamentului și Guvernului, făcând posibilă exercitarea unei competențe de legiferare care ar fi proprie doar executivului și ar putea fi exercitată separat și indiferent de cea a Parlamentului, unicul organ legiuitor și reprezentativ al cetățenilor. ... 11. Cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale prin care se invalidează legi de aprobare a unor ordonanțe sau ordonanțe de urgență ale Guvernului, jurisprudența a cunoscut unele variații, dar nu în sensul celor menționate în
DECIZIA nr. 51 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299413]
-
a recursului și în situația menționată de autoarea excepției, or, asemenea critică nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, aceasta neputând completa normele legale, întrucât, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 831/59/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională
DECIZIA nr. 568 din 31 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299759]
-
asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform și să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015). Or, în cazul de față, lăsând la latitudinea unei autorități publice, alta decât cea legiuitoare, stabilirea unor elemente esențiale ale raportului de serviciu al polițistului și, implicit, ale statutului acestuia, legea imprimă un caracter relativ, nepermis, procedurii și modificare și/sau încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului. De altfel, nici apelând la legislația infralegală norma
DECIZIA nr. 594 din 5 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/298494]
-
din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă
DECIZIA nr. 598 din 5 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/298492]